“Pe omul făţarnic îl vezi bocind, rugându-se, spunând că face bine, dar toate astea le face urmărind sau câştigul, sau răzbunarea pe altul”
Când te întâlnești cu el, îți strânge mâna între amândouă palmele sale. Îți zâmbește cu căldură și orice îi spui aprobă și te admiră. Vorbește de rău pe cei care crede că-ți sunt dușmani. Laudă pe cei pe care-i crede că-ți sunt prieteni și te proslăvește pe tine, pe deasupra tuturor.
Când e vorba de vreo virtute, se dă exemplu pe sine. Dacă se întâmplă să se întâlnească cu vreun preot, îi arată pravoslavnicia sa și răutatea care zace în lume. Dacă vorbește cu vreun necredincios, bârfește și pe preoți și Sfânta Biserică. Când merge la Sfânta Biserică, nu cumpără numai o lumânare, două mari, ci ia un snop de lumânărele mărunte. Le aprinde și le împarte prin toate sfeșnicele. Calcă rar de la o Sfântă Icoană la alta. Se închină larg și se roagă cu ochii închiși, șoptind cu oftaturi, dar aceasta când este lume multă în Sfânta Biserică.
Dacă-i lăptar pune apă în lapte mai mult decât alții. Dacă vinde lână, o ține în beci să se umezească, iar mițele cu țurțuri de noroi, le bagă înăuntrul valului de lână. Adeseori, când e cu vacile la pășune, îl surprinzi îngenuncheat printre tufe, cu mâinile împreunate pentru rugăciune, iar vacile lui au trecut pe lângă el și au intrat în iarba de coasă a vecinului, dar n-a băgat de seamă pentru că era cufundat în rugăciune. Aleargă după ele, închinându-se și blestemându-le: ”Hei!… NA!… mânca-v-ar binele.”
Într-un buzunărel de la inimă poartă întotdeauna ”Visul Maicii Domnului”. Are un buzunar, sub haină, de trei ocale. Dacă trece pe sub pomul cuiva, pune și el câteva fructe în buzunar. Niciodată nu merge cu el acasă gol. Nu dă nimănui nimic, decât vorbe dulci amestecate cu aspidă. Cu toți e prieten, dar nimeni nu e prieten cu el. Pe toți îi laudă în față și-i vorbește de rău în dos, dimpotrivă. Nu spune adevărul nici cu mâna pe Sfânta Cruce. La înfățișare este o bogăție de virtuți, dar sufletul este un mormânt de putregai și ticăloșii.
Este o fântână frumoasă la răscruci de drumuri, cu troiță și Icoane pictate în culori vii, cu roată de scos apă, cu lanț și ciutură nouă, dar fără pic de apă.
Este ca o floare frumoasă, rumenă și bogată în petale, dar albinele nu culeg din ea nici miere, nici ceară. N-are miros, nici viață, pentru că-i făcută din hârtie colorată pe băț de sârmă fără sevă.
Este câine care mușcă pe furiș. Se gudură până lângă picior, dar când îi vine bine, te mușcă.
Este răsad de flori frumoase, între care s-a ascuns o viperă. Când te apropii să le miroși, îți sare vipera și te mușcă de moarte.
Ferește-te de omul fățarnic, ca de cea mai hidoasă fiară, dar mai ales ferește-te să nu fii și tu ca el…
“Omul făţarnic întotdeauna una are în inimă şi alta pe limbă, una are în minte şi alta la arătare. Omul făţarnic nu are nici mintea sănătoasă, nici inima, nici arătarea, ci toate îi sunt stricate cu aluatul acesta care creşte din vicleşugul inimii lui. Una spune, alta gândeşte, una te sfătuieşte, alta plănuieşte, una îţi arată că este şi alta este de fapt.” – Ilie Cleopa
Sursa: graiul.ro
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
