Somnul – cel mai important factor pentru buna functionare a mintii noastre!

Regina Maria şi legenda neştiută a parfumului ei unic de violete indiene. Esenţa preţioasă „apare“ la Pelişor în iulie, în preajma datei morţii Reginei Un parfum exotic, de violete indiene, îşi face în fiecare an „apariţia“ la Castelul Pelişor din Sinaia, în luna iulie, în preajma datei în care Regina Maria a murit, în Salonul de Aur al castelului. „Nu este o invenţie, este un fenomen ezoteric pe care nu putem să-l gestionăm şi nici să-l explicăm“, spun muzeografii Peleşului Regina Maria, „poate cea mai complexă personalitate din întreaga noastră istorie“, după cum apreciază muzeograful Liliana Manoliu de la Castelul Peleş, a fost, întreaga viaţă, o mare iubitoare a culorii violet şi a preţioasei esenţe de violete. De altfel, violetul, o culoare a puterii şi a tainei, asociată de secole cu regalitatea, s-a regăsit deseori în ţinutele Mariei, şi inclusiv la înmormântarea ei, în semn de respect, doliul a fost violet, culoarea preferată a Reginei. Dragostea pentru esenţa de violete începe în copilăria Mariei, pe când micuţa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg sau Missy îşi petrecea verile în Malta, la Palatul San Antonio. Acolo unde mama sa, Marea Ducesă Maria Alexandrovna, fiica Ţarului Alexandru al II-lea, plantase un strat de violete „de Rusia“, al căror parfum nu va fi uitat niciodată de Maria. Considerată ulterior „cea mai frumoasă regină a Europei“, Maria devine, în 1922, imaginea casei de parfumuri Jean-Francois Houbigant. „Quelques Flores Royale” era parfumul preferat al reginei, un amestec preţios de santal, vanilie, trandafir şi, evident, violete. Licoarea a fost creată de casa Houbigant în 1829, în onoarea prinţesei Adelaide d’Orleans. Napoleon şi Marian Antoaneta au fost doar câţiva dintre „clienţii“ casei de parfumuri. Însă nu acesta este cel mai iubit parfum al reginei. „În 1925, Maria primeşte de la Maharajahul de Kapurthala, din India, un flacon bătut în pietre scumpe, în care se afla parfum exclusivist, de violete exotice de pe coasta Pacificului. Parfumul devine preferatul reginei până la sfârşitul vieţii sale“, povesteşte Liliana Manoliu. Parfumul exotic de violete indiene o însoţea întotdeauna pe suverană şi persista mult timp în încăperile şi pe holurile Castelului Pelişor, reşedinţa din Sinaia a cuplului Ferdinand şi Maria. Surprinzător, însă, aroma continuă să-şi facă apariţia şi acum, la câteva decenii de la moartea reginei. „Explicaţia apariţiei parfumului ne depăşeşte“ „Avem numeroase relatări ale turiştilor despre parfumul care se simte în luna iulie la Pelişor, în special în Camera de Aur, locul în care regina a trecut în nefiinţă pe 18 iulie 1938, dar şi în alte încăperi. Eu, personal, am petrecut ani de zile în Pelişor şi l-am simţit, este imposibil de confundat, o aromă de floare proaspătă, exotică, care aminteşte de vanilie, dar şi de citrice. Nu este o invenţie şi nici o legendă, este un fenomen ezoteric pe care nu putem să-l gestionăm. Explicaţia lui ne depăşeşte“, spune muzeograful Liliana Manoliu. Mare iubitoare de flori, Regina Maria s-a ocupat de aclimatizarea violetelor la Peleş, însă parfumul acestora este total diferit de cel al violetelor indiene care se regăsesc în parfumul dăruit de maharajah. Legenda parfumului regal este întreţinută şi de alte relatări. Scriitorul Radu Sergiu Ruba a povestit în articolul „Doliu violet“, că aroma exotică a parfumului Reginei nu se răspândea pe holuri, pe scări, ci rămânea în anumite locuri, ca şi cum ar fi provenit de la o persoană aflată în viaţă. Parfumul dispărea şi reapărea inexplicabil în alt spaţiu. Parfumul se simte în momente istorice importante „Apariţiile“ au avut legătură nu doar cu luna iulie, ci şi cu anumite momente istorice importante. Există mărturii că imediat după abdicarea forţată a Regelui Mihai I, în decembrie 1947, şi plecarea acestuia de la Sinaia (în ianuarie 1948) în încăperile unde Regina îşi petrecuse timpul, s-a simţit acel parfum exotic de violete indiene. Alte momente în care a fost semnalat au fost 10 mai 1948 (până la 23 august 1945 a fost ziua naţională a României), 25 octombrie 1948, ziua de naştere a Regelui Mihai, 8 noiembrie 1948 (ziua Sf. Mihail şi Gavril, onomastica Regelui Mihai), 30 decembrie 1948, când se împlinea un an de la abdicarea forţată şi proclamarea Republicii Populare Române-30 decembrie 1947), 8 noiembrie 1950, cu ocazia unui sejur al comunistului Chivu Stoica, la Sinaia, pe 7 ianuarie 1958, la moartea lui Petru Groza, şeful primului guvern comunist şi pe 19 martie 1958, la moartea liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej. Sergiu Ruba mai relatează că, sesizând prezenţa spiritului Reginei Maria, prin exotica aromă a parfumului de violete indiene, comuniştii au luat măsuri excepţionale, inclusiv triplarea pazei obiectivului. „Nu aş putea să confirm că parfumul apare în anumite momente istorice importante, însă nu este exclus, pentru că Maria a fost extrem de legată de România şi a iubit-o enorm. În plus, pe lângă feminitate, patriotism şi eleganţă, regina era de o profunzime şi de o spiritualitate rare, fiind fascinată de ideile ezoterice. Probabil că încearcă să-şi facă simţită prezenţa şi astăzi prin aceste adieri de parfum“, mai spune Liliana Manoliu. Personalitate complexă şi puternică, Maria (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia - d. 18 iulie 1938, castelul Pelişor-Sinaia) a fost Regina României Mari, soţia lui Ferdinand I. A fost supranumită „Mama răniţilor” sau „Regina soldat”, datorită implicării sale active în ajutorarea răniţilor în Primul Război Mondial. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Somnul este reglat de catre ritmul circadian si procesele homeostatice care interactioneaza reciproc si determina momentul si durata somnului.

Ritmul circadian se refera la schimbarea predilectiei de somn in decurs de 24 de ore si el reprezinta „ceasul” nostru interior. Procesele homeostatice se refera la amplificarea senzatiei de somn in timpul starii de veghe si la diminuarea senzatiei de somn in timpul somnului.

Atat ritmul circadian cat si procesele homeostatice sunt influentate de factori interni, cum ar fi genele, cat si de factori externi, cum ar fi istoricul somnului, exercitiile fizice si bolile. Variatiile de la un individ la altul intre momentul aparitiei senzatiei de somn si durata acestuia pot fi explicate in mare masura de acesti factori interni si externi.

Nevoia de somn

Genele sunt importante in determinarea preferintei diurne: daca suntem „bufnite de noapte”, adica daca preferam sa ramanem treji pana tarziu in noapte sau „pasari matinale”, adica daca preferam sa ne trezim in primele ore ale diminetii. De asemenea, genele sunt cele care stabilesc daca preferam un somn scurt sau unul de durata mai lunga.

Chiar daca genele constituie factorii principali care stabilesc calendarul de somn si durata acestuia, exista multi factori externi care afecteaza nevoia de somn.

Poate una dintre cele mai frecvente cauze care afecteaza durata somnului se refera la istoricul somnului. Multi adulti, indiferent daca sunt constienti sau nu de acest lucru, isi reduc numarul orelor de somn. Aceasta practica amplifica nevoia de somn.

Nevoia de somn se reduce prin somn, astfel incat trebuie sa dormim mai mult pentru a reduce senzatia de somn.

Problemele de sanatate, exercitiile fizice, munca grea si chiar oboseala mentala pot afecta durata somnului. Datorita unor boli, unor exercitii fizice intense sau oboselii mentale (cum ar fi in cazul unor examene), numarul orelor de somn necesare pentru refacerea organismului se poate mari. Astfel, persoanele care sufera de anumite boli sau cele care au o sanatate precara ar putea simti nevoia unui somn mai lung in comparatie cu persoanele sanatoase.

Publicitate

Durata somnului variaza si in functie de varsta, persoanele mai in varsta dormind, in general, mai putin in comparatie cu persoanele mai tinere. Se crede ca variatiile privind durata somnului in functie de varsta se datoreaza unor modificari in ceea ce priveste interactiunea dintre ritmul circadian si procesele homeostatice.

Deoarece nevoia de somn difera de la un individ la altul, este dificil de spus cat trebuie sa dureze somnul unui adult. Cu toate acestea, cei mai multi cercetatori sunt de acord ca majoritatea adultilor au nevoie de sapte pana la noua ore de somn.

De ce opt ore de somn?

In cazul celor care dorm sapte ore sau mai putin s-a constatat o inrautatire a timpilor de reactie, a modului in care iau decizii, a concentrarii, a memoriei, a starii de spirit, precum si o crestere a somnolentei si a oboselii.

Pe de alta parte, opt ore sau noua ore de somn au un impact redus, in sens negativ sau pozitiv, asupra performantelor individuale.

Pe baza acestor constatari s-ar parea ca durata optima a somnului ar fi cuprinsa intre sapte si noua ore pentru majoritatea populatiei adulte.

Asta nu inseamna ca un somn mai lung de noua ore este ceva rau. Prin cresterea duratei somnului ne putem „proteja” starea de veghe in perioadele ulterioare in care nu dormim suficient de mult. Chiar daca nu avem in permanenta nevoie de zece ore de somn, un somn mai indelungat ne confera unele avantaje evidente.

Dar eu ma simt bine cu sase ore de somn…

Daca credeti acest lucru, ar trebui sa va intrebati daca sunteti intr-adevar bine.

Ati putea fi unul dintre putinii norocosi care au o genetica „excelenta”. Cu toate acestea, este mult mai probabil ca sunteti, pur si simplu, inconstient de cat de mult va afecteaza reducerea numarului orelor de somn functiile vitale ale organismului.

Cum ne simtim intr-un anumit moment nu reflecta intotdeauna starea generala a organismului, ceea ce va poate crea iluzia ca aveti nevoie de un numar mai mic de ore de somn. Daca aveti nevoie de un ceas cu alarma pentru a va trezi dimineata si daca simtiti nevoia sa dormiti la sfarsit de saptamana sau in vacanta, atunci acest lucru sugereaza ca nu v-ati satisfacut nevoia de somn.

Chiar daca nu dormiti opt ore este bine sa nu va ingrijorati prea mult, deoarece acest lucru ar putea grava lucrurile.

Publicitate
Alte Articole
Sanatate
"Construiește-ți propriile tale visuri sau altcineva te va angaja ca să le construiești pe ale sale." — Farrah Gray Pe oameni îi sperie persoanele care au o viziune clară asupra lumii. Fiecare din noi știe că un caracter puternic este format în urma mai multor greutăți care au fost depășite. Persoanele puternice vor urma propriile principii în viață și nu vor încerca să îi convingă pe ceilalți să le adopte.

Am găsit 13 semne a unei personalități atât de puternice, încât alții se simt amenințați de ea:

1. Întotdeauna spui adevărul - Sinceritatea este o parte fundamentală a vieții tale. Dacă promiți să faci ceva, întotdeauna te ții de cuvânt. 2. Ești direct - Onestitatea și franchețea ta sunt mai importante decât teama de a răni sentimentele altora. Pur și simplu nu știi să minți. 3. Știi să asculți - Persoanele puternice știu să asculte. Deși ar părea că toți și-ar dori să fie înconjurați de astfel de persoane, pe unii ele le pot speria. Unii oameni nu sunt pregătiți pentru ca interlocutorul să fie cu desăvârșire atent într-o conversație. 4. Ești deschis pentru lucrurile și experiențele noi - Întotdeauna ești deschis către idei și experiențe noi. Obții succes acolo unde alții nici nu cutează să încerce. Câteodată poți deveni intimidant pentru alte persoane, pentru că îi scoți din zona de confort. Persoanele puternice nu așteaptă ca oportunitățile favorabile să apară, ci și le crează singuri. Ele știu că curajul și hotărârea îți garantează accesibilitatea unui scop. 5. Ai idei inovatoare - Când apare o problemă nu îi urmezi pe alții, ci o soluționezi singur. Întotdeauna vii cu o nouă metodă de a rezolva o dificultate. Știi că nu ești perfect, dar nu îți este frică să greșești și să înveți din fiecare experiență. Ca să trăiești cu adevărat, ci nu doar să exiști, trebuie să acționezi. 6. Ești hotărât - Ești dispus să depui efort maximal pentru a realiza ceea ce ți-ai propus ca țel. 7. Nu îți plac persoanele care se plâng - Preferi să fii singur, decât lângă o persoană care se plânge constant. Nu ai timp să îți pierzi ascultând autocompătimirea altora. Persoanele puternice nu caută scuze. De aceea nu îți place când alte persoane spun că ar fi putut realiza ceva dacă totul nu ar fi fost împotriva lor. Ești concentrat pe scopurile tale și pe metodele de a le atinge. 8. Nu tolerezi oamenii ignoranți - Nu îți plac persoanele care gândesc prea categoric. Personalitățile dominatoare se fundamentează pe lipsa unei educații adecvate și a unor cunoștințe. Personalitățile puternice sunt manierate, atente și erudite. Niciodată nu vei folosi cunoștințele tale pentru a-i manipula pe alții, ci pentru bunăstarea proprie și a celorlalți. 9. Ești înțelept - Ai un mod de a gândi revoluționar. Analizezi cu minuțiozitate orice situație și idee. De multe ori arăți mai mult inteligență decât alte persoane de vârsta ta. 10. Nu te interesează conversațiile fără sens - Ești dispus să participi doar la o conversație interesantă, profundă și importantă. Dacă ești o persoană puternică, atunci ai o mulțime de idei de valoare care merită spuse. Nu vrei să îți pierzi timpul cu discuții fără sens sau pe bârfe. 11. Ești bun - Ești una din cele mai plăcute persoane din lume. Mulți te critică și te invidiază pentru succesul tău, dar tu ești îngăduitor cu toți. 12. Nu ai nevoie de atenție - Nu ai tendința să fii în centrul atenției. Dar ești carismatic și oamenii sunt atrași de tine. Majoritatea prieteniilor pe care le legi nu au loc din inițiativa ta, ci pentru că alte persoane au nevoie de tine în viața lor. 13. Ești selectiv în legătură cu persoanele care să te înconjoare - O personalitate puternică nu va depinde de părerea altora pentru a ști cine este cu adevărat. Chiar dacă încă nu te-ai descoperit până la urmă, nu ai nevoie de ajutorul altora pentru a face acest lucru, Știi de ce ești în stare și știi că poți să te descoperi singur. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!