Singuri ne croim viitorul, chiar daca nu ne dam seama de asta, orice gand, orice alegere pe care o facem ne influenteaza viitorul

Publicitate

“Trecutul nu poate pieri, căci viitorul se va naşte din el. ” – Anatole France

Cum ne creăm viitorul?

Prin gând. Iar dacă gândul este susţinut devine credinţă. Prin credinţa într-un anumit gând ne creăm realitatea conform acelui gând. Iar în timp credinţa creează neurochimia pentru a apărea un sentiment care se înregistrează ca un adevăr în fiinţă. Toate zilele de mâine sunt proiectate prin gândurile noastre de azi, căci fiecare gând pe care îl avem, creează în corp un sentiment, care este înregistrat în suflet.

Acel sentiment fixează apoi un precedent în condiţiile din viaţa noastră, căci ne atrage circumstanţele ce vor creea şi se vor potrivi cu aceleaşi sentimente care ne-au fost înregistrate în suflet.

Fiecare cuvânt pe care îl rostim ne creează zilele care vor urma, căci vorbele nu sunt decât sunetele ce exprimă sentimentele din suflet, care au fost născute prin gând.De exemplu: o persoană care gândeşte ori de câte ori cât îi este de rău, sau greu că: va fi bine, se vor rezolva toate problemele, trece şi asta după un timp, chiar experimentează această stare de bine.

O altă persoană care oricât i-ar fi de bine spune e greu, e rău, criza asta mă duce la faliment, nu mai am forţă, ce credeţi că va experimenta după un timp oarecare? Ceea ce spune aceea se va materializa şi aici sigur aveţi exemple nenumărate din viaţa voastră când vi s-a întâmplat asşa cum aţi gândit.

De multe ori nu suntem conştienţi de cât de mult rău ne facem prin gândurile noastre şi vorbele pe care le rostim. La fel cum nu suntem constienţi de cât de mult bine ne putem face dacă schimbăm un gând mai puţin sănătos pentru noi şi viaţa noastră, cu un gând plin de viaţa şi de bucurie.

Este foarte simplu, ce avem de făcut este să fim constienţi în fiecare clipă de noi, de gîndurile şi vorbele noastre, iar dacă ceva ne trece prin minte şi nu suntem de acord cu acel gând îl schimbăm şi gata. Nimeni nu poate face în locul nostru asta, adică nimeni nu poate intra în mintea noastră să ne-o curăţe şi să o deschidă spre infinite posibilităţi.

Numai noi putem face asta cu noi. Cel mai simplu mod este prin afirmaţii de genul: sunt dintotdeauna (cum vreţi voi, sau ce vreţi voi)…., şi repetaţi acea afirmaţie până mintea limitată nu se mai opune şi atunci este semn că v-aţi creat realitatea viitoare.Tot ce ni se întâmplă în viaţă am gândit, am crezut şi am simţit cândva.

Publicitate

Aici avem diverse situaţii, şi anume:

– Fie am privit acele lucruri ca temeri (Spune un proverb că: “de ce ţi-e frică de aceea nu scapi”. De ce credeţi oare că se întâmplă aşa? Deoarece când îţi este teamă de ceva, mereu ai acea temere în vizor, în partea conştientă din tine, mereu te gândeşti la ea, şi până la urmă o atragi deoarece te concentrezi foarte des şi mult la acea temere).

– Fie cineva ţi-a spus că aşa se va întâmpla ceva, cândva – prin ghicitori în cărţi, în stele, clarvăzători de toate felurile, fie preoţi cu har – ei văd ceva despre tine dar văd o linie de destin posibilă pentru momentul în care eşti, văd pentru momentul în care le soliciţi să te consilieze, dar dacă tu ai plecat de acolo şi ai luat o altă decizie pentru viaţa ta, sau te-ai întâlnit cu o persoană care ţi-a dat o informaţie foarte preţioasă cu care ai luat imediat o decizie în legătură cu viaţa ta, acea linie de destin nu mai e valabilă, deoarece ai accesat alt potenţial de viaţă.

Dar dacă tu ai acceptat aceasta ca un adevăr, ai crezut în el şi aşa s-a întâmplat, şi uneori mai zici, “ce bine a văzut, chiar aşa s-a întâmplat, cum mi-a spus X sau Y, este un ales a lui Dumnezeu şi, mereu vei merge să-ţi spună ceva în care să crezi ca să-ţi creezi realitatea şi de fapt să rămâi pe aceeaşi linie de potenţial. Interesant, nu?.

Cine e stăpânul vieţii tale de fapt? Deci în ceea ce crezi aia se va întâmpa. Adică dacă vrei să crezi, crezi şi se va întâmpla; dacă nu vrei să crezi, nu crezi şi nu se va întâmpla. Am destule exemple personale când diverşi spuneau ceva şi nu s-a întâmplat deoarece am zis că eu sunt stăpânul vieţii mele şi ce cred eu aceea se va întâmpla.

Am avut încredere în Dumnezeu că va face aşa cum vreau eu. Şi aşa s-a întâmplat întotdeauna.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiţă

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala

Lectii de iubire de la un psiholog – “Dragostea adevărată este întotdeauna necondiţionată”

Publicitate

Mai ales atunci când vine vorba de dragoste, căci, uneori, înţelesul vine prea târziu. Terapeutul Danielle Sax ne împărtășește lecțiile de dragoste pe care le-a învăţat de-a lungul vieţii.

Deseori, călcăm pe aceeaşi greblă, înainte de a ne da seama unde am greşit şi de ce relaţia nu a mers.

Când va veni timpul să vorbesc cu copii şi nepoţii despre dragoste, cu siguranţă le voi împărtăşi cele 3 lecţii de viaţă pe care le-am asimilat.

1. Este imposibil să forţăm o altă persoană să ne iubească

Este posibil doar să devenim o persoană care ar putea fi iubită. Pe de altă parte, însă, omul pentru care simţim o afecţiune puternică, ne-ar putea şi iubi înapoi, dar şi respinge. Asta e viaţa!

Era bine să fi ştiut despre asta înainte de a încerca să mă schimb pentru iubirea şi atenţia altui bărbat. Tânără fiind, însă, eram prea sensibilă pentru a accepta că iubirea mea ar putea fi respinsă. Mi se părea că ceva este greşit în mine şi că nu sunt îndeajuns de bună.

Eram dezamăgită nu doar din cauza bărbaţilor. Mă întristau şi prietenele şi bunicii şi profesorii care, aparent, nu mă iubeau la fel de mult cum îi iubeam eu. Deaceea, făceam tot posibilul ca să le plac.

Acum îmi dau seama că este imposibil să controlezi sentimentele altora.

Dar am înţeles că putem deveni o versiune mai bună a noastră înşine şi astfel oamenii care ne înconjoară ne pot admira părţile bune. Şi doar apoi, ei vor hotărî dacă vor sau nu să facem parte din viaţa lor. Noi, de asemena, avem dreptul la alegere: nu suntem obligaţi să iubim pe cei, care ne iubesc pe noi.

2. Fiecare iubeşte în felul său

Publicitate

Acest sfat este extrem de necesar pentru femeile care încearcă să-şi înveţe partenerul cum să-şi exprime sentimentele corect şi cum să se comporte în relaţie. Eu am încercat să-mi învăţ partenerul cum să-şi manifeste iubirea în aceeaşi manieră în care o fac eu. Până la urmă s-a dovedit a fi o experienţă eşuată.

Încetaţi să le explicaţi celorlalţi cum să vă iubească! Permiteţile să fie ei înşişi, pentru că dragostea poate exista doar printr-o revelaţie a sensibilităţii individuale. Doar înţelegerea şi recunoştinţa pentru sentimentele celuilalt sunt garanţia unei relaţii de calitate.

3. Dragostea adevărată este întotdeauna necondiţionată

Iubirea necondiţionată este necesară nu doar faţă de cei dragi, dar şi faţă de noi înşine. Această lecţie este îndeosebi de importantă, întrucăt cu toţii, de regulă, iubim condiţionat. În mod constant, analizăm şi criticăm totul, dar uităm că iubirea adevărată poate fi trăită doar când vom înceta să ne judecăm reciproc.

Cu toate acestea, este imposibil să iubim necondiţionat o altă persoană, dacă nu am învăţat încă să ne iubim pe noi înşine. Iuirea de sine nu este în nici un caz un lux, ci o necesitate. În caz contrar, toate relaţiile ar fi condamnate. Cu cât mai devreme veţi învăţa să vă iubiţi ve voi înşivă şi pe partenerul dumneavoastră cu atât mai bine.

Cu siguranţă viaţa a pregătit pentru noi mult mai multe lecţii de dragoste. Totuşi, să fi ştiut aceste 3 poveţe când eram tânără, eram să sufăr mai puţin şi să fac mult mai puţine sacrificii.

Acum ştiu că relaţia merge bine, atunci când o lăsăm să se dezvolte natural, fără a o forţa. Sunt foarte recunoscătoare de relaţiile amoroase pe care le am acum şi am o atitudine calmă faţă de cele care s-au încheiat.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Relatii