Simplitatea il face pe om fericit! “Opreste-te! Atata trebuie sa faci, sa te opresti, sa te opresti si sa privesti iara firul de iarba, sa vezi floarea, sa-i simti parfumul, sa te inchini la sfantul Soare si sa-I multumesti ca ti-a mai dat o noua zi…”

Simplitatea il face pe om fericit! “Opreste-te! Atata trebuie sa faci, sa te opresti, sa te opresti si sa privesti iara firul de iarba, sa vezi floarea, sa-i simti parfumul, sa te inchini la sfantul Soare si sa-I multumesti ca ti-a mai dat o noua zi…”

Publicat de Larisa Moldovan pe 4 May 2019 in De Suflet

“Dacă nu îți place un lucru, schimbă-l ; dacă nu poți să îl schimbi , schimbă felul în care gândești despre el.” – Maya Angelou

Nimic nu-i apropie mai repede pe oameni decat o calda intelegere, acea atmosfera de calma participare, capabila sa domoleasca temeri si sa inlature nelinistile, sa elimine orice stavila, acea atmosfera pe intelesul spiritelor delicate sau vulgare, instruite sau modeste deopotriva.

Simplitatea uneste bunatatea cu frumusetea si are o infatisare straina de lucrurile de prisos. Este modul de apropiere cel mai simplu cu putinta si, totusi, asa de rar. Cu alte cuvinte, se impune sa te distantezi de tinuta “cultivata” si sa devii simplu.

Ne este greu sa credem ca cele mai dificile si complicate lucruri ale existentei noastre incep, parca, de la nevoia de a fi noi insine. “Simplu” si “firesc” s-au pierdut ori s-au rarit de-a binelea.

Frumosul, conceptul – candva rege al intregului sistem de categorii estetice – este azi ocolit, dispretuit si degradat prin asocierea sa cu vorbe goale sau chiar cu obositul termen “kitsch”.

Arta, ca si viata in general, nu este numai reflectare, ci si constructie in sfera unor valori perene si autonome ale carei coordonate civilizatorii raman Adevarul, Binele, Frumosul. Prin acesti termeni, arta nu numai ca selecteaza, dar si propune, nu numai ca se adecveaza realitatii, dar si o corecteaza conform unui etalon ideal, extras prin forta ei creatoare abstractiunii filosofice, spre a dobandi concretetea obiectivizarii materiale, intuitive a operei de arta.

Frumosul de esenta este, prin definitie, modest si neostentativ, calm si discret. El nu trage de maneca, ci se lasa descoperit. De aceea, el se adreseaza exclusiv unor priviri si unor urechi ce au invatat sa-l vada si sa-l auda. Totusi, simplitatea – ce ar trebui sa fie naturala – are adesea nevoie de studiu.

Seninatatea simplitatii este rezistenta la frustrare, capacitatea de asumare a vietii in integriatea ei, cu nefericirea si neimplinirile inerente, dar mai ales cu partea ei anosta, cu balastul “stupiditatii”, “banalitatii”, “platitudinii”.

Seninatatea autentica este o delicata mutatie sufleteasca declansata de pilda luminii inalte a seninului, care il face pe acesta sa dainuiasca si sa iradieze nu doar ca un raspuns la provocarea vremii, ci si ca raspundere pentru deschiderea increzatoare a cerului propriei vieti.

“Sa incepem ca si o poveste, ca si pe vremuri imemoriale cand taranul roman era la munca campului si singura lui grija era cum ii va fi recolta. Alte griji nu mai avea. Si nici de asta nu avea nevoie ca stia ca oricum daca e crestin adevarat atunci Dumnezeu are El grija de recolta lui. Eh, la acele timpuri trebuie sa ne intoarcem noi acuma ca tare am luat-o razna. Asa o luam noi pe coclauri sa fie mai greu decat trebuie. Ca asa-i neamul roman.

El trebuie sa se zbata ca-i place lui. Ii place sa se zbata dar si multe izbandeste ca e bine, e bine. E bine sa fii cu Dumnezeu sa ai pace, sa ai pace multa, multa de tot. Cand esti cu Dumnezeu nu-ti mai trebuie nimica. Asa ca romane ce tot alergi? Ce tot alergi incolo si incoace si nu dobandesti nimica. Cineva tot iti spune ca acolo vei gasi nemurirea, dar n-o gasesti in lucruri exterioare ca n-ai cum. Uita-te acolo inauntru, in inima ta blanda si vei vedea ca numai Lumina iti poate aduce valoarea aceea care tu o cauti de atata vreme, Lumina pe care ai pierdut-o, ai risipit-o.

Dar n-a fost vina ta ca de ce ar fi vina ta? Au venit altii si ti-au bagat tot felul de chestii prin cap cum ca trebuie sa faci aia, si aia, si aia ca sa fii fericit, dar fericirea nu vine. Fericirea nu vine asa, ea se dobandeste. Si cum se dobandeste ea? Numai prin munca. Munca. Munca interioara. Acolo trebuie sa muncesti romane. Numai acolo, numai acolo, numai acolo. Asa ca asculta-ma, daca mai ai acolo, mai gasesti undeva in tine vointa, asculta-ma ce-ti spun acum. Tot binele iti vreau eu. De ce ti-as vrea raul?

Opreste-te! Atata trebuie sa faci, sa te opresti, sa te opresti si sa privesti iara firul de iarba, sa vezi floarea, sa-i simti parfumul, sa te inchini la sfantul Soare si sa-I multumesti ca ti-a mai dat o noua zi. Sa asculti fosnetul frunzelor, ciripitul pasarilor si, acolo, acolo, in linistea aceea, in linistea aceea multa acolo sa te gasesti tu pe tine din nou. Si asa, vei deveni ce-ai fost candva iara.“

de Arsenie Boca

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!