Un grup de cercetători de la Laboratorul de Învățare din cadrul unui centru de cercetare privat numit Champalimaud a făcut o descoperire remarcabilă. Ei au observat comportamentul șoarecilor și au manipulat percepția timpului la rozătoarele supuse experimentului.
Grupul de cercetare a controlat activitatea neuronală a șoarecilor. Experții consideră că această descoperire poate fi utilă în tratarea afecțiunilor neurodegenerative în diferite țări. Noua dezvoltare poate fi aplicată în tratarea bolii Parkinson sau a bolii Huntington, dar poate fi folosită și în domeniul roboților și în învățarea algoritmilor de inteligență artificială.
Cercetătorii portughezi au reușit să încetinească și să accelereze artificial activitatea neuronală la șoareci. Astfel, au reușit să influențeze percepția duratei timpului. Cercetătorii au modificat temperatura și au observat comportamentul șoarecilor. În acest scop, au inventat un dispozitiv pentru încălzirea și răcirea focalizată.
Observațiile au arătat că, atunci când temperatura a crescut, ceasurile interne ale șoarecilor s-au accelerat. Aceștia au perceput intervalul de timp ca fiind mai lung decât în realitate. În schimb, când temperatura a scăzut, ceasurile lor interne s-au încetinit. Informațiile obținute vor ajuta la influențarea distorsionării percepției timpului pentru a restabili obiectivitatea care a fost pierdută din cauza unor circumstanțe specifice.
Ce este timpul? Această întrebare a tulburat omenirea de-a lungul a mii de ani. Fără îndoială, timpul este resursa cea mai valoroasă atât pentru Univers, cât și pentru fiecare individ în parte. Redând o frază a lui Nietzsche, se poate spune că atunci când timpul lipsește, lipsește și cel mai important lucru.
Chiar și în compoziția legendară a trupei Pink Floyd, “Time” (Vremea), se subliniază acest aspect: omul părea să aibă o resursă temporală, dar a cheltuit-o iremediabil. Șahiștii știu și ei despre asta. În șah există noțiunea de “ceitnotă” când timpul nu este suficient pentru a continua jocul. Și, chiar dacă victoria a fost deja calculată, absența timpului pentru realizarea ei duce la înfrângere.
Timpul este singura resursă irecuperabilă și irenunțabilă. În teoriile fizice, spațiul și timpul au fost adesea considerate ca fundalul în care au loc fenomenele fizice, dar oare este așa în realitate? Încă din vremea filosofului grec Parmenides, timpul, la fel ca mișcarea, era înțeles ca o iluzie.
Mai uimitoare este perspectiva asupra relațiilor dintre trecut, prezent și viitor în budism. Astfel, conform legii dependenței originare care descrie starea karmică a unei persoane, se afirmă că statutul său de astăzi depinde nu numai de faptele trecute, ci și de acțiunile viitoare pe care pare că nu le-a săvârșit încă.
Cu toate acestea, prezentul nu este întotdeauna un indicator adevărat al trecutului sau viitorului – astfel de lucruri sunt extrem de complexe, susține Narada Thera. Este posibil așa ceva? Doar în lumina teoriilor fizice moderne, precum gravitația cuantică și teoria coardelor, devin inteligibile unele aspecte ale unor astfel de fenomene.
