Sfaturile unui psiholog pentru a rezista singuratatii

Ziua de 23 aprilie, în calendarul ortodox, este marcată ca ziua Sfântului Gheorghe, o sărbătoare foarte importantă pentru creștin-ortodocși. Ca în mai toate sărbătorile creștine și în această zi sunt păstrate, mai ales la sate, o serie de tradiții, superstiții și obiceiuri. Ca semn de sărbătoare, în ziua Sfântului Gheorghe, creștinii pun la porțile caselor crenguțe de fag, brazde cu iarbă verde sau smocuri de iarbă în stâlpii de susținere ai porților. Se spune, din bătrâni, că Sfântul Gheorghe, când vine, își leagă calul de un stâlp al porții și paște iarba. Animalele, pentru a fi ferite de farmece, vrăjitorii și boli, sunt protejate cu crenguțe de leuștean puse la intrarea în grajduri. Obiceiul de a pune crenguțe de fag și iarbă verde la porți are o dublă semnificație. Pe de o parte, simbolizează venirea primăverii, verdele reprezentând renașterea naturii și trezirea la viață a vegetației. Pe de altă parte, crenguțelor cu muguri le sunt asociate puteri nebănuite de ocrotire a pășunilor și fânețelor împotriva duhurilor rele. Chiar și cei ai casei, pentru a fi protejați de junghiuri rele și boli necruțătoare, trec prin fumul și flăcările unui foc aprins, iar vitele și casele se afumă, la rândul lor cu tămâie. În tradiția populară, de Sfântul Gheorghe ard comorile pământului, ele putând fi văzute, iar cei care le caută nu trebuie să sufle niciun cuvânt pentru a le putea descoperi și ca nu cumva duhul comorii să-i amuțească. Totodată, în noaptea de Sfântul Gheorghe, fetele nemăritate pot vedea chipul ursitulului oglindit într-un vas cu apă de izvor din care nu s-a băut, dacă stau goale între lumânări aprinse, așezate în formă de cruce. O supersiție legată de Sfântul Gheorghe spune că de ziua Sfântului Gheorghe nu e bine să dormi, pentru că vei lua somnul mieilor și vei fi adormit tot anul. Tot în ziua Sfântului Gheorghe, o altă superstiție spune că dacă te duci pe malul apei, stai culcat pe burtă și se întâmplă să vezi un pește, ai noroc tot anul. Încă o superstiție spune că dacă în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, alergi înainte de a răsări soarele, o să fii sprinten și sănătos tot anul. Ziua Sfântului Gheorghe nu aduce doar superstiții, ci și tradiții vechi, populare. Se spune că Sfântul Gheorghe este protectorul ciobanilor și i se acordă astfel o atenție sporită prin ritualuri speciale. Un astfel de ritual cere ca, în seara de ajun a Sfântului Gheorghe, ușile și ferestrele de la grajduri să fie unse cu usturoi, iar vitele să se afume cu tămâie. În fața ușilor se pune peste noapte o greblă cu dinții în sus pentru a alunga strigoii și duhurile rele. De Sfântul Gheorghe se dau de pomană lapte, brânză și caș. Sursa: actualitati-arad.ro
Publicitate

Singurătatea este starea temută de toți. Suntem conștienți de faptul că este inevitabilă. Fiecare dintre noi se poate simți singur în orice moment, dar vom simți forța adevărată a acestei stări doar atunci când apropiații vor dispărea, copiii vor pleca, iubitul ne va înșela…

Prin spațiul online circulă mii de sfaturi de viață. Uneori avem senzația că acestea sunt făcute pentru un super om, care nu cunoaște niciun moment de slăbiciune. Psihologul Polina Gaverdovskaia a scris o listă de îndrumări despre acele lucruri simple care sunt cu adevărat importante și de care trebuie să ne amintim în zilele când simțim că nu mai avem forțe să mergem mai departe.

1. Într-o zi vei realiza că ai rămas singură. De fapt ai fost mereu singură, dar realizarea acestui fapt deseori întârzie. Părinții pleacă, soții se schimbă, amanții ne înșeală, copii au crescut. Sau tu îi părăsești pentru că au devenit străini. Tot ce a mers ieri, azi nu mai lucrează la fel.

Orice s-ar întâmpla, trebuie să ții minte că singurătatea mereu e în preajmă. Maturitatea e capacitatea de a fi singură fără să dramatizezi asupra acestui fapt. E cel mai bine să te pregătești pentru aceasta din timp. Citește în continuare cum să o faci.

2. Îi poți înlocui pe toți, înafara rudelor apropiate. Nimeni și nimic nu există într-un exemplar unic. Lasă oamenii noi să intre în viața ta, chiar dacă încă nu știi dacă aveți sau nu ceva în comun. Aceasta te va salva atunci când vei rămâne singură.

3. Mereu încearcă ceva nou: mâncare, îmbrăcăminte, gadgeturi, activități, filme, cărți. Creierul nostru e ca o gumă de mestecat – va ajunge să îi placă să se îndoiae în aceleași locuri. Nu-l lăsa să se obișnuiască cu aceleași activități, plăceri, căi, trucuri și acțiuni. Mereu încearcă ceva nou, mai ales când îți este lene, ți-e frică, sau pur și simplu nu-ți dorești să faci ceva. Aceasta te va slava atunci când vei rămâne singură.

4. Iartă-i pe cei ce îi poți ierta, de restul să uiți. Uitarea este cea mai bună pedeapsă, dar și cel mai bun leac.

5. Nu ai unde să te grăbești. Tot ce se petrece repede, tot atât durează. Dacă îți dorești cu adevărat ceva – o vei face, dacă nu, înseamnă că nu ai avut mare nevoie de acel lucru. Dorințele și acțiunile riscante lasă-le să se „odihnească.” Fă acele lucruri de care ești încrezută și doar atunci când dorința te însoțește timp îndelungat.

Publicitate

6. Dacă îți dorești ceva și consideri acel lucru corect, fă-o. Dorința este motorul vieții. Lasă dorința ta să trăiască și urmeaz-o. Dacă după mai mult timp dorința nu a dispărut – realizeaz-o.

7. Nu renunța atât timp cât îți dorești ceva. Succesul este doar experiență, adică numărul de tentative. Orice eșec e lipsa de experiență. Curajul și riscul sunt și ele experiență. Răbdarea, forța de a merge mai departe, iertarea, independența – toate se capătă prin experiență. Nu renunța atât timp cât îți dorești ceva.

8. Nici sfârșitul nu este un sfârșit, totul este curgător – trece. Amintește-ți acest lucru atunci când te simți cel mai prost, când ești disperată, când ești tristă, la mormântul unui prieten, sau când citești scrisoarea iubitului ce te-a părăsit… Neapărat va veni ziua în care vei spune: „ Ce bine că s-a întâmplat anume așa!” Nimic nu reprezintă sfârșitul absolut. Uneori gândul că ai rămas singură chiar poate salva.

9. Fă tot ceea ce îți dorești, dar nu uita de corpul tău, altfel acesta se va răzbuna pe neașteptate. Educă-ți deprinderea de a-l întreba ce își dorește, și îndeplinește-i această dorință. Dacă nu ți-ai ascultat până acum corpul și nu știi cum să o faci, începe cu lucrurile simple – o plimbare prin pădure, înot sau yoga. Vei vedea cum organismul tău reacționează, corpul așteaptă să fie auzit.

10. Romantismul, iubirea și pasiunea sunt minunate. Dar dacă le confundăm cu sexul, riscăm să rămânem fără acesta. Iar acest fapt este stupid, ba chiar și dăunător. Nu uita de sex și programeazăți-l cât mai des. Lasă romantismul și pasiunea să te surprindă atunci când ești deja în pat cu amantul.

11. Ultimul lucru de care trebuie să te îngrijorezi – ce va spune lumea. În mare parte, oamenii se gândesc la sine și la tine, judecând din punctul lor de vedere. Deci nu se gândesc nici la tine, nici la altcineva.

12. Ai grijă cu încrederea de sine. Încrederea e un început de marasm. Îndoiește-te, consideră alte variante, proiectează-ți căi de întoarcere.

13. Ai grijă de prieteni. Prietenii sunt unicii pe care ar trebui să îi „acumulăm” mai mulți. Într-o zi vei înțelege că ești singură, iar prietenii vor năvăli peste tine și-ți vor spune: „Ai căpiat? Ne ai pe noi!” și va fi adevărat

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
De cele mai multe ori ne subestimam. Am observat-o la mine. La cei din jurul meu. La majoritatea dintre cei cu care imi intersectez intamplator pasii. Nu am inteles niciodata de unde provine aceasta teama absurda care ne inunda cele mai intime ganduri si ne amorteste simturile. Nu am inteles de unde ni se trage aceasta neincredere pe care o simtim in cele mai importante momente, in clipele in care trebuie sa iei cele mai dificile decizii. Nu am inteles de ce inima este atat de nelinistita in preajma alegerilor, de ce sufletul este atat de tulbure in preajma momentelor cheie din vietile noastre. Parca, cu cat ajungem mai aproape de ceea ce ne-am dorit, cu atat mai mult ne simtim mai departe de atingerea obiectivului personal. Ne lipseste increderea individului care are succesul de partea lui. Ne lipseste pasiunea si determinarea individului care stie ca va reusi. Ne lipseste motivarea omului care este una cu visul sau. M-am intrebat de ce fac asta. De ce ma subestimez. De ce nu am suficienta incredere in mine. De ce nu risc niciodata. De ce nu sunt spontana. Si nu am ajuns la vreo concluzie. Pur si simplu nu sunt asa. Sunt un altfel de om. Ceva mai prudent decat sunt altii. Ceva mai cuminte, mai analitic, mai lent. Imi place sa observ lucrurile si sa le disec. Si cand dau peste ceva care ma depaseste, pur si simplu ma dau deoparte. Fara sa incerc, fara sa ma stradui, fara sa-mi impun sa reusesc. De ce fac asta? Nu stiu. Raspunsurile intarzie sa apara. Stiu doar ca in sinea mea ravnesc la ziua in care o sa incetez sa ma subestimez, la ziua in care o sa incetez sa ma descurajez, la ziua in care nu o sa ma mai tem de consecinte. Ravnesc la ziua in care o sa-mi traiesc viata, pentru ca acum nu o fac decat pe jumatate. Stiu asta in sinea mea. Si devine mai greu cand o recunosc si o spun cu voce tare. Nu am suficienta vointa pentru a lasa in urma toate aceste retineri, dar acest lucru nu ma impiedica sa lucrez constant la mine insami. Si poate ca traiesc cu jumatati de masura, si poate ca ma subestimez din cand in cand, si poate ca port in suflet indoieli si regrete, insa sper ca toate acestea sa ma duca in punctul in care imi iau inima in dinti si incetez sa ma lamentez pentru fiecare esec din viata mea. Poate …am aceasta speranta pentru mine. Si pentru toti cei care ne subestimam si traim in culori de gri. Lumea pentru noi nu e deosebita, nu e minunata, nu e extraordinara. Noi vedem lumea asa cum este ea, desi poate ne dorim sa o vedem asa cum o vad ceilalti. Miraculoasa. Frumoasa. Plina de provocari si necunoscute. E dificil sa te schimbi. Nu imposibil, insa! Stiu asta, mai trebuie sa lucrez in aceasta directie. „Cautam mereu putere si incredere in afara mea, dar acestea vin dinauntru. Erau acolo dintotdeauna” ~ Anna Freud