Sfaturi care te vor ajuta sa ierti pe cel care ti-a gresit si sa fii cu sufletul impacat – „Fii îngăduitor, căci toţi avem nevoie de iertare.” Seneca

O asistentă care a lucrat cu pacienţi în fază terminală a observat că foarte mulţi oameni se schimbă, „cresc” foarte mult când sunt puşi faţă în faţă cu propria moarte. De altfel, femeia a recunoscut că au existat aceleaşi teme recurente printre cei mai mulţi dintre ei, la întrebarea „Ce regrete ai?” Cele cinci regrete au fost publicate pe Arise India Forum: 1. Îmi doresc să fi avut curajul să trăiesc o viaţă mai mult pentru mine şi mai puţin pentru aşteptările altora de la mine Aceasta a fost cea mai des întâlnită temă. Când oamenii îşi dau seama că vieţile lor sunt aproape de final şi se uită în urmă, deseori văd cum multe din visele şi dorinţele lor au rămas neîndeplinite. Cei mai mulţi dintre ei nu au onorat nici măcar jumătate din tot ce şi-au promis. Este foarte important să îţi onorezi promisiunile personale sau măcar o parte din ele. Din momentul în care pierzi sănătatea, este prea tărziu. Sănătatea aduce o libertate pe care foarte puţini o văd, până când o pierd de tot. 2. Îmi doresc să nu fi muncit aşa de mult Acest regret a venit de la aproape fiecare pacient bărbat. Aceştia au ratat momentele importante din vieţile copiilor lor dar şi companie partenerilor. Şi femeile au vorbit despre acest regret dar cele mai multe dintre ele erau dintr-o generaţie mai bătrână. Cei mai mulţi dintre bărbaţi au recunoscut că şi-au irosit foarte mare parte din viaţă alergând pe bandă, la sală, sau muncind prea mult. Prin simplificarea stilului de viaţă şi conştientizarea alegerilor pe care le faci, s-ar putea să îţi dai seama că nu ai nevoie de banii de care crezi că ai nevoie. Şi, prin crearea de mai mult spaţiu în viaţa ta, devii mai fericit şi mai deschis către oportunităţi. 3. Îmi doresc să fi avut curajul să îmi exprim sentimentele. Foarte mulţi oameni şi-au reprimat sentimentele, pentru a face pace cu ceilalţi. Ca rezultat, s-au mulţumit cu o existenţă mediocră şi niciodată nu au exploatat potenţialul real. Foarte mulţi dintre ei au dezvoltat afecţiuni legate de amărăciunea şi resentimentele din timpul vieţii. Nu putem controla reacţiile altora. Totuşi, chiar dacă oamenii pot reacţiona într-un fel când începi să de vii sincer, acest lucru poate ridica relaţia la un alt nivel, mult mai sănătos. Ori asta, ori îţi eliberează existenţa de o relaţie bolnăvicioasă. În ambele variante, ai doar de câştigat. 4. Îmi doresc să fi stat în legătură cu prietenii mei Deseori oamenii nu realizează importanţa prietenilor până în ultimele săptămâni de viaţă, când nu mai este aşa de uşor să dai de ei. Foarte mulţi dintre ei şi-au prins urechile cu vieţile lor încât au lăsat prietenii de aur să dispară în timp. Au fost foarte multe astfel de regrete neglijenţa faţă de prieteni. Toată lumea îşi aduce aminte de prieteni când sunt pe moarte. 5. Îmi doresc să îmi fi permis să fiu mai fericit Acesta este un regret, surprinzător sau nu, destul de des întâlnit. Foarte mulţi pacienţi nu şi-au dat seama decât în ultimele clipe că fericirea este o alegere. Aceştia au rămas blocaţi în modele şi obiceiuri vechi. Aşa numitul „confort” şi „pătrăţica personală” au devenit adevărate stiluri de viaţă. Frica de schimbări deseori îi aducea pe oameni pe drumul plafonării. Când, de fapt, în interior, şi-ar fi dorit să râdă cu poftă şi să aducă din nou „prosteala” în vieţile lor. Când eşti pe patul de moarte, nu te mai interesează ce gândesc alţii despre tine. Recunoastem sau nu toti avem regrete. Unii mai mici, altii mai mari. Regretam ca nu am spus la timp ce aveam de spus, iar cand ne-am facut curaj sa o spunem a fost prea tarziu. Regretam ca nu ne-am straduit mai mult sa luptam pentru o iubire care s-a pierdut. Regretam ca nu am descoperit la timp ce ne dorim, ce ne place, iar in momentul in care ne dam seama nu le mai putem implini. Regretam ca am spus ceva atunci cand nu trebuia, iar acum nu mai putem repara raul facut. Regretam ca am irosit timp facand ceva ce nu ne aducea fericire, in loc sa punem punct si sa o luam de la capat mult mai devreme. Si tot asa, regretam. Cu toate astea, nu trebuie sa lasam regretele sa ne copleseasca. Asta ar fi o greseala si mai mare decat cea pe care deja o regretam! Unele lucruri, oricat de multe am face, nu le mai putem schimba. Raman asa. Iar noi trebuie sa invatam sa traim cu ele sau sa le depasim. Neaparat! Sursa: sfaturiutile.info Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

„Este adevarat ca a ierta din varful buzelor nu este egal cu a ierta din inima. Pentru ca iertarea sa treaca de pe buze la inima este nevoie ca timpul sa vindece rana. Exista un timp pentru toate, deci si un timp al iertarii, trebuie sa-l lasi sa curga normal in a sa clepsidra!” – Rita Drumes

Pune-ti urmatoarea intrebare: exista vreo persoana in viata ta fata de care ai sentimente de furie? Si din ce cauza?

Sentimentele persistente de manie si refuzul de a ierta pot deteriora profund sanatatea emotionala si starea de bine.

Este extrem de dificil sa fim cu sufletul impacat cand o persoana la care tinem ne-a ranit; ne simtim tradati, dezamagiti si ne dorim sa nu-i mai vedem niciodata.

Dar aceste sentimente nu fac bine nimanui.

„Nu realizezi cat de puternic esti pana nu experimentezi iertarea.” – Paulo Coleho

De ce ne vine, insa, asa de greu sa iertam? Pentru ca ni se pare corect sa ne razbunam sau sa simtim ca ni s-a facut dreptate, intr-un fel sau altul. Cei mai multi au tendinta de a pedepsi persoana care i-a ranit, in mod direct (prin amenintari verbale sau actiuni ofensive) sau intr-un mod pasiv-agresiv (tacere graitoare, victimizare, priviri lungi si pline de inteles, barfe). Dar oare ne fac toate acestea sa ne simtim mai bine? Nu prea.

Iertarea nu este un sentiment; este o decizie pe care o luam, pentru a ne limpezi mintea si a ne linisti sufletul, cu scopul declarat de a depasi situatia.

Ce inseamna, insa, sa ierti cu adevarat? Si cum ne putem elibera de aceasta povara care ne apasa sufletul?

5 pasi pentru a ierta o persoana care te-a ranit

Pasul 1: Identifica problema. Unul dintre cele mai importante lucruri de facut pe parcursul acestui proces este sa identifici problema care te framanta, in intregimea ei. Ce s-a intamplat? Ce actiuni specifice te-au ranit? Si de ce? Exista vreo coarda sensibila pe care situatia creata a atins-o? Incearca sa-ti clarifici cat poti de bine toate aceste lucruri.

Pasul 2: Identifica-ti teama. Odata clarificata problema si motivele reale pentru care suferi, incearca sa identifici bariera care nu te lasa sa ierti. Iti este teama ca daca ierti persoana care te-a ranit, iti deschizi inima si vei fi ranit din nou? Te temi ca dai dovada de slabiciune daca ierti?

Pasul 3: Alege compasiunea si curajul. Avem o putere incredibila de a ne controla propria vointa. Alege in mod constient sa simti compasiune si curaj, nu amaraciune. Chiar si atunci cand fiecare fibra a fiintei tale opune rezistenta, fa eforturi pentru a te ridica deasupra acestei situatii. Aminteste-ti ca suntem cu totii oameni, nimeni nu este perfect si gandeste-te cum te-ai simti tu daca ai fii in situatia in care sa fii iertat de cineva.

Publicitate

Pasul 4: Deschide-ti inima. E un consum mai mic de energie sa depasesti o suferinta si sa ierti decat sa suferi. Nu te atasa de ceea ce s-a intamplat, deschide-ti inima. Pentru a depasi situatia cu adevarat, fa aceste patru promisiuni tie insuti/insati si celor care conteaza:

“Nu voi ramane atasat de aceasta durere,” “Nu voi folosi acest incident impotriva ta in viitor,” “Nu voi barfi cu altii despre aceasta intamplare” si “Nu voi lasa acest incident sa ne indeparteze.”

Pasul 5: Construieste o atitudine plina de iubire. Fa eforturi sincere ca sa fii bun cu cealalta persoana. Zambeste-i, trateaz-o cu amabilitate si refa relatia, daca este decizia corecta. De cele mai multe ori orice situatie poate fi ameliorata cu atentie si afectiune. Daca persoana care te-a ranit este o persoana toxica, atunci toata iubirea si atentia pe care le oferi se vor intoarce la tine.

Sursa: sfaturiutile.info

„Razbunandu-te te faci egalul adversarului; iertandu-l te arati superior lui!”  – Francis Bacon

”Nisip şi piatră. Prietenie, iertare, amintiri’’

Doi prieteni mergeau împreună prin deşert. La un moment dat s-au certat, şi unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt şi l-a lovit. Acesta din urmă, îndurerat, fără cuvinte, a scris pe nisip:

”Astăzi, cel mai bun prieten m-a jignit şi m-a lovit.” Au continuat să meargă şi au ajuns la o oază, în lacul căreia au decis să se răcorească.

Cel care fusese pălmuit a fost cât pe ce să se înece, dar prietenul său l-a scos la mal. După ce şi-a revenit, cel salvat a scris pe o piatră:”Astăzi, prietenul meu cel mai bun a fost lângă mine când am avut nevoie de el.”

Celălalt l-a întrebat:

– Când te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatră. De ce?

Acesta i-a răspuns:

– Când sunt rănit scriu pe nisip pentru ca vânturile să şteargă amintirea suferinţei.

Dar când cineva îmi face un bine sap această amintire în piatră, pentru că ea să dăinuie, neştearsă…

Lasă vânturile să împrăştie chiar acum în depărtări suferinţele tale trecute, ca şi când ar fi fost scrise pe nisip…Şi cum ar fi să începi să-ţi sapi în piatră bucuriile ori de câte ori îţi ating sufletul, pentru ca să te poţi întoarce la ele atunci când ai nevoie?

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet