Sfantul Ardealului, Arsenie Boca, ne ofera o invatatura frumoasa despre suferintele vietii!

Un tânăr s-a dus la un bătrân înţelept pentru a-l ajuta cu un sfat. – Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţă să fac ceva bun… Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine? Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse: – Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea… Apoi, după o mică pauză, adăugă: – Dacă însă m-ai ajuta tu pe mine, atunci poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine. – Aaa … încântat să vă ajut – spuse tânărul cam cu jumătate de gură, simţind că iarăşi e neluat în seamă şi amânat. – Bine – încuviinţă bătrânul învăţat. Îşi scoase din degetul mic un inel şi-l întinse băietanului, adăugând: – Ia calul pe care-l găseşti afară şi du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va putea de mulţi bani, dar ai grijă ca nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cât mai repede. Tânărul luă inelul, încălecă şi plecă. Odată ajuns în târg, începu să arate inelul în stânga şi-n dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toţii manifestau interes pentru mica bijuterie, până când le spunea cât cere pe ea. Doar se apuca să le zică de bănuţul de aur, unii râdeau, alţii se încruntau sau îi întorceau imediat spatele. Un moşneag i-a explicat cât de scump este un ban de aur şi că nu poată să obţină un asemenea preţ pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani, unul de argint şi unul de cupru, dar tânărul ştia că nu poate vinde inelul pe mai puţin de un bănuţ de aur, aşa că refuză oferta. După ce bătu târgul în lung şi-n lat, răpus nu atât de oboseală, cât mai ales de nereuşită, luă calul şi se întoarse la bătrânul înţelept. Flăcăul şi-ar fi dorit să aibă el o monedă de aur pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca să-l poată scăpa pe învăţat de griji şi, astfel, acesta să se poată ocupa şi de el. Intră cu capul plecat. – Îmi pare rău – începu el – dar n-am reuşit să fac ceea ce mi-aţi cerut. De-abia dacă aş fi putut lua doi sau trei bănuţi de argint pe inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevărata valoare a inelului. – Nici nu-ţi imaginezi cât adevăr au vorbele tale, tinere prieten! – spuse zâmbitor înţeleptul. Ar fi trebuit ca mai întâi să cunoaştem adevărata valoare a inelului. Încalecă şi aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cât face. Spune-i că ai vrea să vinzi inelul şi întreabă-l cât ţi-ar da pentru el. Dar, oricât ţi-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul! Flăcăul încălecă şi plecă în goană… Bijutierul examină atent micul inel, îl privi atent prin lentila prinsă cu ochiul, îl răsuci şi apoi zise: – Spune-i învăţătorului că dacă ar vrea să-l vândă acum, nu-i pot oferi decât 58 de bani de aur pentru acest inel. – Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclamă năucit tânărul. – Da, răspunse bijutierul. Ştiu că-n alte vremuri ar merita şi 70, dar dacă vrea să-l vândă degrabă, nu-i pot oferi decât 58. Tânărul mulţumi şi se întoarse degrabă la învăţat, povestindu-i pe nerăsuflate cele întâmplate. – Ia loc, te rog – îi spuse acesta după ce-l ascultă. Tu eşti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă şi unică. Şi, ca în cazul lui, doar un expert poate spune cât de mare este valoarea ta. Spunând acestea, luă inelul şi şi-l puse pe degetul mic. – Cu toţii suntem asemenea lui, valoroşi şi unici, perindându-ne prin târgurile vieţii şi aşteptând ca mulţi oameni care nu se pricep să ne evalueze… Povestea aceasta este dedicată acelora care zi de zi se străduiesc, lustruind cu migală, să adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezintă şi să realizeze valoarea pe care o au. Amintiţi-vă mereu cât de mare este valoarea voastră, chiar dacă mulţi din jur vă ignora sau par să nu-şi dea seama cât sunteţi de preţioşi … Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Sfantul Ardealului, Arsenie Boca, a lasat in urma multe legende despre el dar si multe pilde si povestioare pe care merita sa le dam mai departe. Pilda olarului este adresata tuturor romanilor care nu-si mai vad zilele de suferinta. Dupa ce vei citi aceasta poveste spusa de regretatul duhovnic, vei privi cu totul altfel viata.

O familie a calatorit a plecat intr-o excursie in Anglia si au pasit intr-un magazin frumos de antichitati. Doreau sa cumpere un cadou frumos pentru a aniversa cei 25 de ani de casatorie. Cei doi soti erau incantati sa colectioneze produse din argila, asa ca au ales o ceasca de ceai. Doamna a observat ca cescuta de ceai incepe sa vorbeasca in momentul in care a atins-o.

„Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,”Nu-mi place!” „Lasa-ma in pace,” dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: „Inca nu!”

Cescuta de ceai continua sa povesteasca spunand ca a fost asezata pe o roata si a tot fost invartita pana aproape a ametit, nestiind ce i se intampla. Aceasta i-a zis olarului: „Opreste-te!”, iar olarul i-a raspuns ferm: „Inca nu!”

Cescuta, pana se devina cescuta, a avut senzatia ca a ajuns in iad cand a fost bagata in cuptor. „Am strigat si am izbit usa cuptorului: Scoate-ma de aici!”. In tot acest timp, olarul se uita cum se zbate cescuta si zambea: „Inca nu”.

Publicitate

Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! „Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. „O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: „Inca nu!”

Apoi cescuta a ajuns iar in cuptor simtind ca se sufoca deoarece focul era de doua ori mai fierbinte. Dupa aceea, a fost scoasa afara si pusa pe raft. Olarul i-a spus in final urmatoarele cuvinte:

„Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine”.

Invatatura pe care Arsenie Boca a dat-o spunand aceasta poveste este evidenta: Olarul este Dumnezeu iar acesta stie toate suferintele prin care oamenii trec, insa niciuna dintre ele nu este intamplatoare. De multe ori, drumul pare atat de anevoios incat se instaleaza deznadejdea in fiecare dintre noi, insa Olarul continua sa framante argila pana se obtin lucruri frumoase. Fiecare dintre noi este o cescuta de ceai care la finalul suferintelor iese mai puternica si mai frumoasa.

Publicitate
Alte Articole
Pilde
"Ceea ce vrem să facem, s-o facem atunci când vrem; pentru că acest „vrem” se schimbă şi are scăderi şi amânări." – William Shakespeare 'Om bogat, Om sarac': Uneori visam la viata starurilor de cinema sau a reginelor si printeselor din familiile regale europene. Dar oare, oamenii simpli nu au cu mult mai mult decat oamenii bogati? Atunci cand pe parcursul vietii ne oprim putin din valtoarea zilnica si meditam la propria existenta, constatam ca de fapt cu mult mai pretioase sunt altele si nu neaparat 'o viata luxoasa lipsita de griji'. Ai cel putin 10 motive sa te simti fericita ca nu te-ai nascut bogata! Motivul 1: Apropierea de divinitate Oamenii simpli au tendinta de a se apropia de spiritualitate cu modestie si umilinta. “Saracia este un conducator sigur care duce pe om pe cararea spre cer”, spunea Sfantul Ioan Gura de Aur. Lipsa opulentei le arata oamenilor adevarata esenta a vietii si ii apropie mai tare de esenta sufletului lor. Motivul 2: Ai diverse abilitati care ii fascineaza pe ceilalti “Nevoia il invata pe om”, spune un vechi proverb. Nu e de mirare ca in jurul nostru vedem oameni care poate nu au avut cele mai frumoase jucarii in copilarie, dar care acum stiu sa mestereasca tot felul de lucruri si detin cunostinte vaste din domenii variate. Tocmai pentru ca lipsurile financiare, acestia le-au suplinit prin placerea de a acumula cunostinte. Acesti oameni descurcareti isi exerseaza din acelasi motiv mai bine abilitatile creierului, fiind si foarte inteligenti. Motivul 3: Ai o creativitate debordanta Oamenii care nu s-au nascut cu totul pe tava sunt mult mai creativi, detin un simt al improvizatiei de invidiat. Creativitatea ii ajuta sa gaseasca solutii practice la orice problema, iar acest lucru este foarte apreciat de catre cei din jur. De asemenea, oamenii care au mai putin din punct de vedere material isi dezvolta un simt estetic dezvoltat. Stiu sa improvizeze foarte frumos, cu ceea ce au. Motivul 4: Omenia De multe ori, aceia care nu au prea mult, se intampla sa fie si foarte calzi si apropiati. Incercarile vietii le-au adus multa empatie in suflet. Ei stiu sa inteleaga si sa spuna o vorba buna celor aflati la nevoie. Motivul 5: Esti o fire sociabila De obicei, oamenii care nu au sau au avut prea multe in viata, stiu sa suplineasca totul prin intermediul unor sentimente cu mult mai autentice. Acelea sunt prietenia si deschiderea fata de ceilalti. Acesti oameni sunt mult mai solidari, mai uniti, atat in familie cat si printre prieteni, caci de fiecare data, “unde-s multi, puterea creste!”. De cele mai multe ori, acesti oameni leaga prietenii durabile, care nu sunt bazate pe interese obscure. Motivul 6: Darnicia Nu de putine ori ni se intampla sa vedem ca un cersetor primeste bani nu de la bogatul care trece pe langa el, ci de la o persoana modesta. De asemenea, oriunde s-ar afla, acest om ofera celor din jur din tot ce are. El stie ca in viata exista lucruri cu mult mai importante decat banii pe care azi ii poti avea si ca maine, acestia pot sa dispara. Motivul 7: Traiul ecologic Oamenii care nu isi permit sa iroseasca traiesc mai natural decat cei care cheltuiesc cu miile intr-o singura seara. Acesti oameni sunt nevoiti sa faca economii de tot felul, dar traiul acesta este o noua ideologie sociala. Multi altii adera "din principiu" la practica inchiderii robinetului atunci cand se spala pe dinti sau la reconditionarea hainelor mai vechi. Motivul 8: Simtul responsabilitatii Cumpatarea materiala aduce cu sine si mai multa responsabilitiate. Simtul datoriei se manifesta in toate domeniile in care activeaza o persoana care nu a fost rasfatata de viata din punct de vedere material. Motivul 9: Principiile de viata bine definite Un alt motiv de bucurie pentru oamenii care nu au prea mult, ci exact cat le trebuie, este acela ca principiile lor de viata sunt foarte oneste si bine definite. Spre deosebire de oamenii pentru care banul si acumularea de bunuri materiale conteaza cel mai tare in viata, oamenii modesti nu isi vor incalca niciodata principiile si nici nu vor „calca peste cadavre ca sa obtina ceva”. Pentru ei, oamenii si sentimentele lor sunt cei mai importanti. Motivul 10: Simtul dreptatii Simtul dreptatii este foarte accentuat la ei tocmai pentru ca au trait in conditii mai dificile, care le-au trezit o constiinta mai acuta; de aceea, acesti oameni vor sari mereu in ajutorul semenilor sau in apararea propriei persoane atunci cand considera ca cei din jur au savarsit o nedreptate.