Sfantul Ardealului, Arsenie Boca, a lasat in urma multe legende despre el dar si multe pilde si povestioare pe care merita sa le dam mai departe. Pilda olarului este adresata tuturor romanilor care nu-si mai vad zilele de suferinta. Dupa ce vei citi aceasta poveste spusa de regretatul duhovnic, vei privi cu totul altfel viata.
O familie a calatorit a plecat intr-o excursie in Anglia si au pasit intr-un magazin frumos de antichitati. Doreau sa cumpere un cadou frumos pentru a aniversa cei 25 de ani de casatorie. Cei doi soti erau incantati sa colectioneze produse din argila, asa ca au ales o ceasca de ceai. Doamna a observat ca cescuta de ceai incepe sa vorbeasca in momentul in care a atins-o.
„Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,”Nu-mi place!” „Lasa-ma in pace,” dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: „Inca nu!”
Cescuta de ceai continua sa povesteasca spunand ca a fost asezata pe o roata si a tot fost invartita pana aproape a ametit, nestiind ce i se intampla. Aceasta i-a zis olarului: „Opreste-te!”, iar olarul i-a raspuns ferm: „Inca nu!”
Cescuta, pana se devina cescuta, a avut senzatia ca a ajuns in iad cand a fost bagata in cuptor. „Am strigat si am izbit usa cuptorului: Scoate-ma de aici!”. In tot acest timp, olarul se uita cum se zbate cescuta si zambea: „Inca nu”.
Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! „Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. „O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: „Inca nu!”
Apoi cescuta a ajuns iar in cuptor simtind ca se sufoca deoarece focul era de doua ori mai fierbinte. Dupa aceea, a fost scoasa afara si pusa pe raft. Olarul i-a spus in final urmatoarele cuvinte:
„Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine”.
Invatatura pe care Arsenie Boca a dat-o spunand aceasta poveste este evidenta: Olarul este Dumnezeu iar acesta stie toate suferintele prin care oamenii trec, insa niciuna dintre ele nu este intamplatoare. De multe ori, drumul pare atat de anevoios incat se instaleaza deznadejdea in fiecare dintre noi, insa Olarul continua sa framante argila pana se obtin lucruri frumoase. Fiecare dintre noi este o cescuta de ceai care la finalul suferintelor iese mai puternica si mai frumoasa.
