Semnele care iti arata ca ai ajuns la capatul drumului tau energetic! Ce urmeaza dupa…

Uneori noi înţelegem că începem să trăim abia după ce învăţăm să spunem cu hotărâre "nu". În pofida aparenţelor, a spune "NU" înseamnă în realitate a da dovadă de cea mai mare bunătate atât faţă de alţii, cât şi faţă de noi înşine. Adeseori această atitudine francă şi simplă ne poate scuti de mulţi ani, sau chiar de o viaţă întreagă de suferinţe şi mizerii care sunt acceptate cu resemnare. A spune "NU" înseamnă, de fapt, a răsti un "NU" ferm faţă de somnolenţă, faţă de aşteptări inutile, de iluzii, opinii răuvoitoare, condiţionări negative, judecăţi pripite, critici prosteşti, vinovăţie fantasmagorică, îngrijorare, teamă, suspiciune, gelozie, bârfă, răspunsuri mecanice; într-un cuvânt, înseamnă a ne opune la tot ceea ce este rău. "A spune nu" înseamnă însă şi supunere, dăruire necondiţionată faţă de Divin şi mai înseamnă detaşare spirituală. A spune "NU" înseamnă în realitate "DA" Pentru că a spune "NU" nu presupune neapărat o atitudine negativistă, de respingere, de crispare, de non-acceptare. În anumite condiţii, atunci când suntem inspiraţi de inteligenţă şi de bun simţ lăuntric acest cuvânt reprezintă de fapt o acceptare, o deschidere ori altfel spus, o poartă tainică prin care noi putem pătrunde într-o realitate superioară, respingând o evidentă iluzie inferioară. Observăm deci că "NU" reprezintă prin urmare o atitudine cu două feţe: una înseamnă a spune un "NU" hotărât atunci când ne aflăm în faţa unui aspect pe care îl respingem, iar cealaltă înseamnă a spune un "DA" subînţeles în faţa aspectului pe care îl acceptăm. Spre exemplu, spunând un "NU" hotărât îngrijorării, spunem implicit un "DA" subînţeles încrederii; respingând cu hotărâre gelozia, noi acceptăm astfel iubirea detaşată. Uneori noi ajungem să spunem "DA" atunci când de fapt am dori să spunem cu hotărâre "NU": din slăbiciune, teamă, politeţe sau pur şi simplu în virtutea unui penibil mecanicism de care nu am reuşit încă să scăpăm. În acest caz, ar trebui să învăţăm să folosim timpul pierdut pentru a învăţa măcar ulterior să spunem cu prima ocazie un "NU" hotărât. Mai devreme sau mai târziu oricum va trebui să o facem; iar în acest caz, de ce nu mai devreme? Dacă nici după aceea nu vom învăţa niciodată să facem aceasta, atunci să nu ne mire că vom sfârşi prin a deveni înăcriţi, plini de resentimente şi că ne vom lăsa în mod inutil să fim umiliţi, rămânând mai departe apatici şi la fel de mecanici ca nişte roboţi. Capacitatea de a ne opune în anumite situaţii nu reprezintă o atitudine negativistă prin ea însăşi. Atunci când respingem cu hotărâre o situaţie, o stare sau o emoţie rea, când nu mai acceptăm deloc să avem şi să întreţinem gânduri şi atitudini malefice, "NU" capătă de fapt o conotaţie pozitivă. Aparent paradoxal, dar în fond cât se poate de firesc, spunând cu fermitate "NU" atunci când trebuie, vom constata la scurt timp după aceea că în noi se va trezi şi se va amplifica pe zi ce trece compasiunea, toleranţa, umorul, iertarea celorlalţi sau chiar a noastră înşine. Niciodată deci, nu este prea târziu să spunem un "NU" hotărât. Realizează încă de pe acum că nici un prieten, oricât de bun ar fi el, nici un maestru spiritual sau Guru, nu poate spune "NU" în locul tău. Trebuie întotdeauna s-o faci cât mai repede tu însuţi. Prin prisma evoluţiei spirituale, cuvântul"NU" şi atitudinea pe care el o implică capătă cea mai mare importanţă pentru că Yoga, ca şi orice cale spirituală autentică, înseamnă de fapt dorinţa de a cunoaşte mai mult, o anumită deschidere superioară, deci şi aspiraţia spre o nouă realitate care implică stări elevate de conştiinţă. Toate acestea presupun deci mânuirea constantă şi care trebuie să fie realizată cu o mare abilitate a lui… "NU". Vom spune "NU" vechilor deprinderi, prejudecăţilor paralizante, clişeelor, obiceiurilor rele Acestea nu vor fi însă uşor de anihilat, căci le-am ocrotit, încurajat şi hrănit ca să existe în fiinţa noastră timp de atâtea existenţe. Tendinţa de a recădea în păcat se va menţine după aceea multă vreme, dar acum noi putem spune că prezenţa lui "NU" a devenit pentru noi esenţială. În asemena cazuri, un efort de voinţă, bazat pe sugestia pozitivă, ne va permite să spunem cu fermitate: "NU, nu voi mai cădea iar în penibilele mele ataşamente; nu voi relua acest prost obicei!", poate fi salvator. Guru-l (Maestrul spiritual) reprezintă în acest caz deschizătorul de drumuri, purtătorul lui "DA" şi el îţi va arăta în mod clar noile etape pe care tu le ai acum de străbătut. Tu eşti însă singurul care de acum înainte trebuie să parcurgă drumul, să facă efortul, să vegheze mai mereu cu ajutorul filosofiei lui "NU" pentru ca niciodată să nu se recadă în condiţia jalnică de care a reuşit să se desprindă. A spune "NU" poate însemna cel mai pozitiv act din viaţa noastră, dar uneori şi cel mai dificil. Multe cărţi s-au referit la semnificaţia cuvântului "NU". A învăţa însă practic să spui "NU" cu fermitate, exact atunci când trebuie, este uneori o adevărată artă. Această lecţie nu poate fi învăţată decât pe cont propriu. Trebuie pentru început să te hotărăşti să o faci, dar după aceea mai trebuie să şi reuşeşti. Odată ajunşi aici mulţi dintre noi ne putem întreba: cum putem oare învăţa? Înainte de toate noi învăţăm să spunem "NU" ascultându-ne deseori inima care ne va dezvălui multe raţiuni tainice pe care mintea noastră nu le cunoaşte. Inima noastră face să se manifeste în noi intuiţia spirituală şi tocmai de aceea ea nu are nevoie de doctorate sau de alte titluri pretenţioase. Ea pur şi simplu ştie şi la momentul potrivit ne inspiră prompt. Noi trebuie doar să dorim să pătrundem dincolo de aparenţe şi atunci vom constata cu bucurie că putem vedea. Doar atunci noi vom realiza că aceasta este inspiraţia lui Dumnezeu, realizarea fiinţei, iluminarea, detaşarea, trezirea, intuiţia adevărului, integrarea şi împlinirea. Doar atunci noi putem afirma: "Am reuşit să spun NU". A spune "NU" poate să-i şocheze pe cei din jurul tău, dar te poate şoca şi pe tine însuţi Acest gest lăuntric izbuteşte de asemenea să te trezească, să fie un inefabil şi extraordinar catalizator lăuntric în ajutorarea altora pentru ca aceştia să înceapă să se ajute singuri. Pentru unii oameni, a învăţa să spună "NU" reprezintă în realitate o cărare spirituală. Şi nu este exclus ca ei să aibă dreptate. În unele părţi ale lumii, a spune "NU" iluziei care ne înlănţuie se numeşte yoga, în alte părţi se numeşte zen; alţii preferă să-i spună doar trezire spirituală. Totuşi, dincolo de toate acestea, a spune "NU" înseamnă exact aceasta: pur şi simplu a spune cu fermitate "NU". A spune "NU" este de asemenea un proces care marchează saltul spiritual în viaţă. Nu poţi să spui "NU" fără o atenţie stăruitoare. Aceasta înseamnă totodată să nu iei nimic ca fiind de la sine înţeles şi să-ţi foloseşti din plin şi mai mereu inteligenţa spunând un "NU" hotărât prostiei. Când spui "NU" chiar dacă nu-ţi dai seama economiseşti cel mai adesea multă energie. De asemenea tot atunci tu te mântuieşti şi te depăşeşti cu adevărat pe tine însuţi. Când ştii să spui cu fermitate "NU" încetezi fulgerător să mai fii robot şi începi să exişti cu adevărat. Unii oameni preferă totuţi să creadă că tu spui "NU" datorită cruzimii, lipsei de compasiune, răutăţii, iresponsabilităţii. Dar aceasta nu e un motiv de îngrijorare şi nu trebuie niciodată să pierdem din vedere că avem cu toţii marele privilegiu al opiniei. A spune "NU" este cel mai simplu lucru din lume Pentru a învăţa să spună "NU" , mulţi căutători spirituali se implică într-o varietate de jocuri, şcoli sau grupuri. Unii dintre ei încep să-şi schimbe numele şi să poarte podoabe aşa-zis spirituale. Mulţi cred, sau adesea se lasă condiţionaţi să creadă în mod pasiv, că sunt special aleşi, chiar şi atunci când în realitate nu sunt suficienţi de evoluaţi. Destul de mulţi se lasă prinşi în cursa colecţionării şi citirii a nenumărate cărţi care sunt sau nu elevate. Ei pot de asemenea să urmeze cu încăpăţânare o varietate de practici considerate datorită ignoranţei lor ca fiind spirituale atunci când în realitate ele nu sunt. Când suntem însă cu adevărat hotărâţi să ne trezim, putem începe prin a râde de noi, cei care eram înainte. Realizăm apoi ceva mai conştienţi că de fapt glumim pe socoteala noastră şi atunci putem plânge sau râde în hohote. Chiar dacă a spune "NU" este cel mai simplu lucru din lume, unii reiau procesul de câteva ori până când reuşesc această lecţie. Alţii o iau razna. Ulterior vom izbuti iar să râdem, să plângem, să ne detaşăm complet sau chiar să scriem o carte. Dar totodată vom constata şi că a spune "NU" ne poate transforma radical viaţa, transfigurând-o şi ajutându-ne să o percepem sublimă şi frumoasă. Iar într-un asemenea moment noi avem posibilitatea să alegem dacă rămânem liberi sau dacă după un anumit timp ne întoarcem din nou la starea de somnolenţă. Întotdeauna noi avem de ales, iar opţiunea cea mai bună şi în acelaşi timp cea mai simplă este să-ţi asculţi cu atenţie glasul inimii şi să acţionezi cu bun simţ şi înţelepciune. Atunci vom descoperi uimiţi că toate terapiile şi toate cărţile spirituale conţin de fapt doar acest îndemn: Învaţă să spui "NU"! După aceea noi putem să râdem din nou, ori putem să facem eforturi ca să împărtăşim şi altora secretul nostru sau să realizăm tot ceea ce dorim să facem, în deplină libertate. Putem de asemenea hotărî, datorită acestei libertăţi, să nu facem nimic, să mâncăm atunci când ne este foame, să bem când ne este sete, să dormim atunci când ne este somn, să iubim atunci când ne îndrăgostim şi să spunem cu fermitate "NU" atunci când simţim nevoia să spunem "NU". Depinde numai de tine ceea ce faci sau ceea ce vei face. Ceea ce este esenţial este că nu trebuie niciodată să uiţi că întotdeauna a depins şi va depinde numai de tine fiindcă atunci când cu adevărat ceri, Dumnezeu totdeauna îţi dă, însă atunci când nu faci aceasta El nu te obligă să iei decât NUMAI CEEA CE MERIŢI. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Pierdem trei sferturi din noi înșine în încercarea de a fi ca alți oameni.” – Arthur Schopenhauer

10 semne că te afli la capătul drumului tău energetic

1. Nu vă mai place viața voastră, vi se pare mică și limitată și știți că undeva vă așteaptă ceva mult mai satisfăcător – chiar dacă nu știți încă, ce anume.

2.Nu vă place ce faceți cu viața voastră – ceea ce poate include serviciul, cariera, situația financiară, relațiile sau locul în care trăiți. S-ar putea să și resimțiți toate acestea, ca fiind scurgeri de energie.

3.Lucrurile care vă făceau fericiți înainte, acum nu vă mai oferă nicio bucurie. S-ar putea ca nici măcar să nu mai puteți să vă amintiți cum era să fiți fericiți.

4.Vă simțiți deconectați de oamenii din jur și s-ar putea chiar să nu vă mai placă (nu contează cine sunt ei, acest lucru se aplică tuturor relațiilor și oamenilor, inclusiv membrilor familiei). S-ar putea să vă evite puțin (sau mai mult) sau, atunci când vă aflați împreună, să simțiți că aveți o conversație oarecum forțată și că vă este greu să comunicați cu ei.

5.Vă simțiți blocați, incapabili să vă mișcați în orice direcție și s-ar putea fie să vă doriți atât de mult schimbarea, încât să vreți să o luați în orice direcție, doar pentru ca ea să se întâmple, fie să fiți atât de zăpăciți, încât să nu vă puteți gândi la absolut nimic, în clipa asta.

6.Vă simțiți lipsiți de motivație și v-ați pierdut creativitatea și ambiția. Chiar și atunci când faceți lucrurile cele mai simple și obișnuite, vi se pare că vă târâți printr-un noroi gros.

7.Vă simțiți detașați, confuzi și cu gândirea încâlcită. Vă este greu să acordați atenție și să vă concentrați asupra lucrurilor mărunte și pare să vă ia mai mult timp să faceți orice.

8.Petreceți o grămadă de timp, visând cu ochii deschiși că vă aflați oriunde altundeva decât în propria voastră viață de acum.

Publicitate

9.Simțiți o tentație puternică să vă luați zborul, să fugiți undeva, în necunoscut, lăsându-vă viața actuală, pentru a afla ce vă face fericiți.

10.Simțiți o dorință acută de a vă curăța spațiul vital, de a scăpa de lucrurile pe care nu le mai vreți și, uitându-vă prin ele, sunteți uimiți de cât de multe lucruri sunteți dornici să scăpați.

Ce urmează? Cum să depășiți lipsa de motivație și nefericirea generală, care vă copleșește în acest moment? Deși pare să fie cel mai rău coșmar, acesta este, în realitate, cel mai puternic moment al vostru, deoarece frica de schimbare poate părea mică, în comparație cu dorința de schimbare și cu voința de a permite ca acest lucru să se întâmple.

Și atunci lucrurile se pot întâmpla. Nu contează cât de puternic și de promițător este potențialul energetic; până când nu înțelegem că ne aflăm pe o cale care nu mai are nicio energie pentru noi și nu vrem să luăm în considerare o alta, nouă, tot potențialul energetic rămâne doar potențial pur.

Pasul următor este să ne gândim cum putem acționa. La care dintre lucrurile de care am fost atașați până acum, putem renunța? Căror rezultate putem începe să le așezăm bazele? Visele voastre sunt cele care vă dau răspunsul la întrebarea „Ce vreau?”, așa că, urmăriți cu atenție ce dorințe secrete aveți, care sunt lucrurile despre care vorbiți, atunci când spuneți „mi-aș dori…”

Putem trece de la nefericire și depresie, la acțiunea inspirată, știind că atunci când suntem deprimați și triști ne aflăm, de fapt, la capătul unei căi energetice.

Urmând calea viselor și a speranțelor noastre, în fața pașilor va începe să se desfășoare o cale nouă. Și dacă acționăm urmându-ne inspirația, extindem potențialul noii energii, într-o nouă realitate a vieții noastre.

Sursa: editura foryou

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate
Într-o zi, un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă ca să-și plătească studiile la universitate, găsi în buzunar doar o monedă de 10 cenți și-i era foame. Decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise ușa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă. Ea se gândi că tânărul părea înfometat, așa că îi aduse un pahar mare cu lapte. El îl bău încet și dupa aceea întrebă: -Cât vă datorez?- -Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. – mama mea ne-a învățat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi.. Și el răspunse: vă mulțumesc din suflet…! Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai că se simți mai ușurat, dar și încrederea în Dumnezeu și în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei. După câțiva ani, femeia se îmbolnavi grav. Medicii din satul ei erau îngrijorați. După puțin timp au trimis-o în oras. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultație. Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simți în ochi o lumină specială și o senzație plăcuta. Imediat Dr. Kelly urcă din holul spitalului în camera ei. Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intră să o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat… Se întoarse în sala de vizite determinat să facă tot posibilul să-i salveze viața. Din ziua aceea urmări cazul femeii cu cea mai mare atenție. Ea a fost operată pe cord deschis și se recupera foarte încet… După o lungă luptă, ea învinse boala…! Era în sfârșit sănătoasă…! Dat fiind că pacienta era în afara oricărui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrolă si o semnă. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii și o trimise în camera pacientei. Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă, pentru că știa că ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca să plăteasca costul unei intervenții atât de complicate… În sfârșit o deschise și ceva îi atrase imediat atenția: pe marginile facturii citi aceste cuvinte… “Platită integral acum mulți ani, cu un pahar de lapte” Ochii ei se umplură de lacrimi de bucurie și fericită îl binecuvanta pe doctor pentru că-i salvase viața… Să nu te îndoiești că vei culege ceea ce semeni…

O pilda minunata: Un om si un caine

Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma… Se intreba: – Oare unde duce drumul asta? Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare. Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou. Il intreba: – Scuzati-ma, unde ne aflam? – Aici e raiul, raspunse acesta. – Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa? – Bine’nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida. – Prietenul meu, poate intra si el?, intreba calatorul aratand inspre caine. – Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale. Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau. Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte. – Scuzati-ma!, i se adresa el. Aveti cumva putina apa? – Da, desigur… e o cismea ceva mai incolo. – Si pentru prietenul meu?, zise, aratand catre caine. – Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea. Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac. – Ce loc este acesta?, intreba calatorul. – Acesta este raiul. – Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el. – Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura? Acela e iadul. – Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra?! – Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!