Se spune ca de ce iti este frica, de aceea nu scapi…

Avem energie limitata, dar departe de noi cunoasterea acesteia! Avem zile in care ne cufundam atat de tare in tot haosul inconjurator, in mental, incat ne identificam cu el… Nu mai avem timp sa ne bucuram de ce avem pentru ca mereu ne este gandul la ce ne dorim sa avem. E important sa ne dorim, dar ce este cu adevarat important trecem cu vederea. Uitam sa fim recunoscatori, uitam ca ceea ce avem azi la un moment dat a fost un vis, uitam ca maine se va aseza usor pe ziua de azi, iar daca nu ne bucuram de azi nu vom avea deschiderea necesara pentru bucuria de maine. Desi azi este considerat firesc sa fim in viata zi de zi si sa murim doar in urma unui accident, a unei boli sau de batranete, deoarece nu mai suntem amenintati fizic, e necesar sa fim recunoscatori pentru fiecare clipa, dar mai ales ne ramane marea datorie de a ne asculta sufletul si de a face ceea ce simtim cu adevarat, inainte de a se lua decizii in locul nostru. Nu ne mai este atacat trupul, s-au schimbat formele de razboi, ne este atacata mintea golita de simtire, ne atacam reciproc, formam intr-un cerc vicios, fiind manati de fricile proprii pentru ca am permis sa fim indepartati de propriul suflet. Sa ne centram in inima… Am plecat in cautari indepartate…ne cautam prin patul altora, prin meseriile altora, prin iubirile altora, prin diplome si recunostinte, insa implinirea vine din ceea ce facem cu inima. Adevarata pace se va aseza cand fiecareva face pace cu sine. Un razboi interior provoaca atacuri exterioare. Suntem oameni cu spirit divin, cu minti stralucite si cu forte fizice de luat in seama, a caror limita ne este necunoscuta. Suntem capabili si frumosi intru totul. Suntem zamisliti cu darul de a zamisli, creem din iubire si pentru iubire. Avem instrumente de pret precum mintea si trupul, de aceea suntem facuti sa muncim pentru noi si pentru lume, nu sa trudim sub propriul jug. Locul de munca este un loc de creatie a omului-divinitate, este locul in care el face lumea mai buna. Da-i voie inimii tale sa se exprime. Lumea are nevoie de oameni ca tine. Lumea are nevoie de suflete deschise, nu de minti egocentrice. Lumea are nevoie de darul tau, de mangaierea creatiei tale, de Dumnezeul din tine. Biblia spune ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea Divinului. Asta inseamna ca ni s-a lasat darul de a darui mai departe, de a lasa zambete in urma nostra. Nu dupa asemanarea trupeasca, pentru ca Iubirea Divina nu este simbolizata prin trup, ci prin liberul arbitru, forma perfecta a mintii si sufletului de la nastere, acte creatoare precum compunerea unui cantec, construirea unei locuinte, scrierea unei carti, plantarea unui copac. “Daca Dumnezeu a facut omul dupa chipul si asemanarea Sa, nu inseamna ca Dumnezeu este un om in cer, ci ca omul este un Dumnezeu pe pamant.” Lucian Blaga Ma intrebam de multe ori, cand eram mica, de ce suntem bipezi. Acum cred ca… suntem fiinte verticale, legatura dintre cer si pamant, echilibru intre Yin si Yang, ne inradacinam in pamant, dar primim energie din Univers, apoi prin simbolistica mainilor…oferim mai departe. Iubirea are cea mai inalta vibratie si se manifesta prin daruire..sa daruim imbratisari, mangaieri, sprijin si intelegere…Incepe cu tine. Sa facem ca experienta din acest plan sa fie una implinitoare, sa lasam urme de binecuvantare pe toate cararile strabatute…sa traim, nu doar sa supravietuim. Asa este ca uneori iti vine sa plangi si nu stii cum ai ajuns in mijlocul furtunii? Las-o sa treaca, sa-si faca rolul in viata ta, apoi descifreaza-i mesajele…linistea de dupa furtuna este precum curcubeul dupa soare. Ramai in profunzimea ei si auzi intelepciunea inimii…are sa-ti transmita ca de acolo incepe o noua cale. Cladeste-te clipa de clipa, cu iubire, cu blandete si cu acceptare, apoi ofera lumii din preaplinul tau!
Publicitate

Fricile de tot felul te ţin în lanţuri dacă nu le găseşti leac. Când nu poţi să trăieşti aşa cum vrei de frică, e clar că ai nevoie de un gând salvator. Care să fie acela?

O să spui: nu e chiar aşa. De ani de zile mi-e frică să nu mă muşte câinii, şi încă nu s-a apropiat niciunul de mine. Ba din contră. Pentru că mi-e frică, am grijă şi îi ţin la distanţă. Pentru că mi-e frică să nu rămân fără job, fac tot ce pot să fiu cât mai bun – şi iată, voi fi avansat. Frica e bună. Mă ajută să mă dezvolt. E adevărat, câtă vreme lucrurile sunt clare pentru tine. Dar ce te faci când fricile sunt iraţionale şi te paralizează fără motiv?

Când frica devine fobie

Spune-i cuiva căruia îi este groază să vorbească în public că frica îi face bine. Cu mâinile transpirate şi tremurânde, cu glasul pierit, cu inima bătându-i până în gât nu vrea decât să fugă din faţa mulţimii. Există şi oameni care au leşinat în faţa unui microfon. Frica lor a devenit fobie.

E ceva care răbufneşte din subconştient şi îi ia în stăpânire. Ca un făcut, sunt nevoiţi să se confrunte exact cu situaţia de care le e cel mai groază. Actriţa Uma Thurman nu suportă spaţiile închise. Dar, în meseria ei, e inevitabil să se confrunte cu ele. Spre exemplu, pentru filmul Kill Bill, a trebuit să stea închisă într-un sicriu! Carmen Electra, cunoscută din serialul cu salvamari Baywatch, e cea mai îngrozită când trebuie să se apropie de apă. Şi Natalie Wood se temea de apă, şi în mod ironic, chiar a murit înecată. Oare e adevărat că frica ne dictează viaţa?

Ce se întâmplă în corp când ne e frică?

Publicitate

În momentul în care apare o stare intensă de frică, în organism se descarcă o cantitate mare de adrenalină, un hormon care provoacă reacţia numită în psihologie: „luptă sau fugi”. În acea stare de alertă, nu mai poţi observa lucrurile care îţi fac bine de obicei. În mod automat, vei descoperi situaţiile care sunt pe aceeaşi frecvenţă de undă. Evident, când ai o stare proastă, nu ai chef să te duci la petrecere. Şi reciproca e adevărată. Dacă eşti optimist şi bine dispus, nu te vei lua la ceartă cu nimeni. Oamenii de ştiinţă au descoperit chiar că, atunci când în corp există o cantitate mare de endorfine, hormoni ai plăcerii, durerea fizică poate fi suportată mai uşor. Cât despre cea psihologică, nici nu poate să apară. Endorfinele se secretă şi atunci când faci sport, aşa că nu mai e de mirare de ce joggingul ajută la înlăturarea depresiei.

Gândurile tale creează lumea

Cele mai noi descoperiri ale ştiinţei arată că există o foarte mare legătură între ceea ce gândim şi evenimentele din viaţa noastră. O persoană care este mai mereu posomorâtă şi lipsită de încredere, va determina situaţii în care se va confrunta numai cu neplăceri şi nereuşite. Chiar şi când lucrurile vor merge bine în viaţa ei, va căuta motive de nemulţumire şi le va găsi – pentru că aşa s-a obişnuit, generând alte situaţii mizerabile. Atunci când ţi-e frică de ceva, prin gândurile pe care le ai, dar mai ales prin emoţia cu care însoţeşti acele gânduri, vei chema către tine exact motivul fricii. Cu cât îţi e mai frică să nu te oprească poliţistul că n-ai rovignetă, cu atât ai mai multe şanse să dai nas în nas cu el. Dacă groaza nu ar citi pe faţa ta, sigur te-ar lăsa să treci mai departe.

Nu te lăsa pradă fricilor

Curajul nu înseamnă absenţa fricii, ci depăşirea ei – spune o vorbă înţeleaptă. Nimeni nu e scutit de frică, totul e să nu o laşi să te stăpânească. Ce poţi să faci? Să o priveşti drept în faţă. Să-ţi rezervi un timp să te gândeşti ce s-ar întâmpla dacă ai face totuşi acel lucru de care te temi. Găseşte mai multe variante de reacţie. Alege-o pe cea care te pune în cea mai bună lumină. Exerseaz-o în gând până când simţi că vei avea puterea să o pui în practică. Şi… înfruntă-ţi frica!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
"Un om intelept primeste mai mult de la dusmanii lui decat un om prost de la prietenii lui." - Baltasar Gracian "Viata nu te intreaba niciodata daca esti pregatit sau nu de o nenorocire. Nu iti da niciun preaviz si niciun avertisment inainte sa te surprinda cu un necaz, care sa iti prabuseasca intreg universul. Nu te intreaba daca e prea devreme sau prea tarziu, nici daca e corect sau nu. Nu te intreaba daca vei suporta sau nu, nici daca esti pregatit sau nu ca sa pierzi tot ce ai. Nu te intreaba cat de mult iubesti pe cineva sau cat de mult depinzi sufleteste de anumiti oameni atunci cand ii va rapi de langa tine, obligandu-te sa induri chinul si amaraciunea singuratatii. Nu te intreaba daca esti copil sau inca prea tanar ca sa iti pierzi parintii. Nu, viata nu te intreaba nici daca esti sau nu destul de puternic pentru a trece printr-o deceptie. Nu te intreaba cat ai ras, inainte sa te faca sa plangi, nici cat te-ai bucurat, inainte sa te faca sa suferi. Nu te intreaba daca meriti sau nu sa fii ranit, batjocorit, umilit, tradat, parasit, judecat. Nu te intreaba ce ai facut bun sau rau si, de multe ori, te rasplateste cu rau pentru faptele tale bune. Nu te intreaba daca vei putea trai intr-un alt loc sau daca esti pregatit sa renunti la visele tale si la drumul ales atunci cand iti schimba brusc directia de mers si te smulge din locul in care sufletul tau se simte acasa. Nu te intreaba cate ai si cate ai sacrificat pentru a avea un ceva, atunci cand te pagubeste de tot ce ai agonisit. Nu te intreaba cat de fericit ai fost sau daca macar ai fost fericit vreodata, inainte de a te coplesi cu nefericire. Nu te intreaba daca ai apucat sa traiesti si daca ti-ai implinit macar o parte din vise, inainte sa te loveasca nemilos cu o boala care iti va arata cu pasi uneori lenti si nemilosi sfarsitul. Sfarsitul planurilor tale, viselor tale, gandurilor tale, iar intr-un final, sfarsitul tau. Nu. Viata nu te intreaba niciodata nimic. Nu tine cont de cine esti si de ce ai facut bun sau rau. Ea doar iti da un test de supravietuire, o lovitura si te lasa sa te descurci. Si aici apar optiunile... toate sub forma de lectii, unele mai dure altele mai blande, dar in urma carora cu siguranta te vei schimba, de multe ori atat de mult, pana la a nu te mai recunoaste pe tine. Toate aceste lovituri iti dau ocazia sa iti testezi limitele si sa fortezi depasirea acestora. Iti dau ocazia sa vezi cine te-a iubit cu adevarat si cine te-a iubit doar declarativ si interesat. Iti vor da ocazia sa vezi cine esti, ce poti si ce insemni, atat pentru cei din jurul tau, cat si pentru tine insati. Cu toate acestea, oricat de multe experiente vei trai, nu vei sti niciodata cate poti indura... Pentru ca oamenii nu isi cunosc limitele. Nu vei sti unde vei ajunge si nici felul in care te vor schimba loviturile primite, care, te pot inrai sau te pot face mai bun; te pot transforma intr-un om puternic, increzator, luptator sau te pot transforma intr-un om vulnerabil, speriat, resemnat. Viata, drumurile, loviturile si oamenii ei, te pot indeparta sau te pot apropia de tine... totul tine doar de alegeri." Irina Binder-Fluturi (fragment)