Viața autonomă a lumii digitale este în plină desfășurare: internetul atotputernic, autoorganizarea rețelelor. Realitatea digitală este deja un semn al selecției naturale în societate.
Dacă vă imaginați o țară care nu își poate permite să intre în lumea digitală, putem presupune că nu există deloc. Nu este jucătoare. Oamenii pot locui acolo, pot țese coșuri, dar nu participă la o cauză comună.
Realitatea digitală dă naștere unui „nou tip” de om. Îi spun „confuzo homo” sau „un om confuz”. Acest „confuzo homo” nici nu și-a dat seama unde se află. Nu ne-am dat seama cât de periculos era, noi toți.
Se apropie o civilizație a trândăviei, pentru care nici noi nu suntem pregătiți. Ce vor face toți oamenii care vor fi înlocuiți de sistemele digitale?
Când aud că „se deschid oportunități noi și vor avea mai timp pentru creativitate”, mă face să zâmbesc sarcastic.
Chiar crezi că milioane de nenumărate armate de șomeri vor începe să scrie romane și să cânte la țambal în timpul liber în loc de muncă? Vorbești serios?
Avem în față o sarcină foarte dificilă: suntem la răscruce de drumuri între o persoană care a scris de mână mult timp și citește cărți obișnuite, și o persoană care citește hipertexte, nu știe să scrie deloc. Este important să înțelegem că aceasta este o persoană diferită și că are un creier diferit.
Oamenii trăiesc nu numai în lumea scaunelor, microfoanelor și monitoarelor, ci și în lumea pe care au inventat-o. Avem capacitatea de a opera prin semne: limbaj uman, matematică, muzică.
Avem într-adevăr cea mai complexă rețea neuronală în craniul nostru. Dacă într-adevăr trebuie să le numărăm, va trebui să scriem 10 și apoi alte 85 de zerouri. Nu există nici măcar cuvinte pentru acest număr în limbile pământești. Nu că vorbim despre un număr mai mare decât stelele din univers, ci despre un număr mai mare decât particulele elementare din univers.
Experții din lumea digitală spun că, creierul este un computer, un set de algoritmi care trimite semnale de unu și zero. Și că mai devreme sau mai târziu vor putea să construiască un dispozitiv după el.
Dacă creierul este un computer, nu este doar unul, ci mai multe cu rol diferit. În unele părți ale creierului, algoritmii pot sta la bază și acolo are loc un proces mecanic. Dar în altele lucrurile sunt analogice. Ca să nu mai vorbim de poeți, artiști.
Dar chiar Einstein a spus: „Intuiția este un dar sacru, iar rațiunea este slujitorul său ascultător.” O concluzie științifică trasă după o muncă logică pare a fi rezultatul unei lucrări logice, dar acesta este doar sfârșitul acelei lucrări. Partea principală nu a fost realizată prin analize și calcule.
Creierul, ca orice mușchi, trebuie să lucreze din greu. Dacă ne întindem pe canapea și stăm acolo timp de șase luni, nu ne vom mai putea ridica.
Dacă creierul citește reviste idioate, comunică cu oameni fără inteligență, ascultă muzică ușoară și fără sens și urmărește filme stupide – nu are cum să se dezvolte.
Sfatul meu este acesta: creierul trebuie să lucreze din greu. Îngreunează-l.
Citiți o carte care poate fi ușoară pentru cineva, dar dificilă pentru dvs. Urmăriți un film pe care nu îl înțelegeți. Creierul va fi ocupat. Nu este nevoie să căutați trucuri care să vă îmbunătățească creierul. Nu sunt. Există viața.
