Scrisoarea către Dumnezeu a unui copil sărac

Publicitate

Vântul şuiera cu putere, rupând crengile fragile ale copacilor neputincioşi. Copilul cu ochi senini se plimba prin camera rece, sperând să se încălzească puţin; pe masa sărăcăcioasă zăcea o foaie mototolită pe care vântul o purtase aproape de căsuţa unde locuia sărmanul suflet şi o jumătate de creion primit de la un vecin mărinimos.

Salteaua ruptă găzduia o fetiţă de o frumuseţe covârşitoare, învelită cu două pături vechi care o protejau de frigul din încăpere.

Plimbarea prin cameră îşi făcuse efectul; după câteva minute, copilul se încălzeşte îndeajuns pentru a-şi duce la îndeplinire idea ce i s-a născut de câteva zile în sufletul curat.

Cu sfială se îndreaptă spre masă şi încearcă să îndrepte foaia dar, după câteva încercări nereuşite, renunţă şi, luând jumătatea de creion, începe să scrie:

“Bunului meu Dumnezeu.

Doamne, îţi mulţumesc pentru cele două pături primite de la vecina Anca… datorită acestor pături, surioara mea nu este nevoită să îndure frigul atât de aspru. Este atât de frumoasă, ca un îngeraş; ea mă determină să continui lupta cu sărăcia, iar Tu îmi dai puterea necesară pentru a răzbi. Doamne, ştiu că Tu mi-ai trimis creionul prin intermediul acelui om bun, iar vântul a primit poruncă de la Tine să îmi aducă această foaie. Îţi mulţumesc, Bunule Dumnezeule!

Aseară Te-am văzut într-o icoană din biserica unde am intrat pentru puţin timp. Erai atât de blând şi de smerit încât mă simţeam stânjenit, iar zâmbetul Tău dulce… o, zâmbetul Tău mi-a cutremurat inima umplând-o de o dulceaţă de negrăit. Tare mult mi-ar plăcea să fiu acum cu Tine, dar nu o pot lăsa singură pe surioara mea. Îmi amintesc cu dor şi cu dragoste de poveştile pe care mama ni le spunea într-un grai atât de suav şi de frumos seara, înainte de culcare… erau poveşti duioase, cu oameni buni, cu oameni sfinţi, erau poveşti despre Tine, erau poveştile copilăriei mele care mi-au descoperit cel mai frumos dar: pe Tine, Dumnezeule.

Uneori mă simt singur. Ce prostuţ sunt, nu-i aşa? Ştiu că Tu eşti undeva, lângă mine şi mă priveşti cu iubire iar uneori, poate, mă strângi în braţe şi, chiar dacă nu Te văd, inima mea Te simte sau ar trebui să Te simtă.. da, de aceea mă simt singur… inima mea nu Te poate simţi.

Dumnezeul meu, îţi mulţumesc pentru fiecare bătaie a inimii, pentru bucuria de a trăi şi de a avea astfel şansa de a Te cunoaşte. Învaţă-mă, te rog, să Te iubesc. Cu lacrimi în suflet, copilul Tău.”

Încheind scrisoarea, o pune într-un plic pe care scrie numele destinatarului. Îşi priveşte surioara şi surâde înduioşat când aceasta zâmbeşte, din când în când, în somn; păşind încet până lângă saltea, se pune în genunchi, sărută fruntea fetiţei după care iese afară din cameră, îndreptându-se spre poştă.

Publicitate

Vântul rece trecea cu uşurinţă prin hăinuţele subţiri şi rupte, biciuindu-i trupuşorul fraged. După câţiva metri parcurşi, o voce impunătoare îl opreşte.

– Unde te duci, băiete?

Copilul se întoarce timid. În faţa lui stătea o femeie înaltă, cu ochi negri şi strălucitori ce exprimau un caracter puternic.

– La poştă. Vreau să trimit o scrisoare.

Femeia priveşte plicul din mâinuţele care acum se înroşiseră din cauza frigului.

– Poşta este în drumul meu. Îţi duc eu scrisoarea.

– Dar…

– Nici un “dar”. Este prea frig afară şi nu vreau să te îmbolnăveşti.

După un moment de tăcere, băiatul oftează uşor şi îi dă scrisoarea. Îi mulţumeşte respectuos, retrăgându-se tăcut.

Rămasă singură, priveşte scrisoarea care o atrăgea într-un mod inexplicabil. Citind numele destinatarului zâmbeşte suav şi, ascultându-şi inima, începe să citească. Cuvintele au tulburat-o profund, zeci de minute plângând fără încetare.

Au trecut două zile de la aceste evenimente. Frigul s-a accentuat, pustiind cu răsuflarea sa de gheaţă micul oraş. În camera rece, băieţelul îşi ţinea strâns în braţe surioara, cântându-i încet la ureche versurile copilăriei învăţate de la iubita sa mama.

Se aud scurte bătăi în uşă; copilaşii se privesc tăcuţi unul pe celălalt. După câteva clipe, curios dar şi precaut în acelaşi timp, băiatul se ridică şi, cu mişcări lente, deschide uşa. Ceea ce vede îi paralizează pentru scurt timp trupuşorul, împiedicându-l să reacţioneze în vreun fel.

În pragul uşii era o cutie mare pe care scria “Din partea lui Dumnezeu, pentru copilul cu lacrimi în suflet.” Nu există cuvinte care să descrie bucuria care a cuprins cele două suflete inocente, lacrimile lor cristaline şi zâmbetele curate ilustrând cel mai bine emoţiile prin care treceau.

Din spatele unui perete cu aspect neîngrijit priveau doi ochi negri înlăcrimaţi cu sclipiri duioase ce trădau o pace interioară şi o bucurie tainică izvorâtă dintr-un gest mărunt care pentru cei doi copii era un adevărat dar divin. Inima femeii care citise în urmă cu două zile scrisoarea, se înduioşase atât de mult încât, cu ajutorul acelui băiat, reuşise să-L găsească în inima ei pe Dumnezeu şi, din preaplinul inimii, să dăruiască bucurie. Cu adevărat Dumnezeu lucrează în şi prin oameni, iar fiecare gest frumos pe care îl facem semenului nostru este pentru el un dar de la Dumnezeu, iar pentru sufletul nostru, o mângâiere divină.

Autor:Mihaela Gligan

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

Cele mai frumoase lectii de feminitate

Publicitate

“Nu este momentul să te gândești la ceea ce nu ai. Gândește-te la ce poți face cu ceea ce ai.” — Ernest Hemingway

Lecţii din feminitate

1. Relaxează-te, oricum nimic nu este sub control.

Este una dintre lecţiile de bază pentru femeia care se zbate şi care se luptă în continuu cu viaţa, cu perfecţiunea, cu emoţiile ei – iluzia că ai controlul. Cu cât vrei să controlezi mai mult ceea ce ţi se întâmplă, cu atât vei înclina să-i controlezi şi pe cei apropiaţi ţie, cu atât transmiţi în univers afirmaţia că NU AI ÎNCREDERE. Neîncrederea nu face decât să genereze şi mai multă suferinţă manifestată în emoţii precum teamă, gelozie sau furie. În special pentru femei, renunţarea la control urmată de relaxare este una din cheile care deschid foarte multe uşi şi care pot asigura o relaţie armoniasă cu bărbatul.

2. Ocupă-te doar de transformarea sau vindecarea ta şi lasă-i în pace pe ceilalţi.

Oricât ai vrea ca ceilalţi să se schimbe, adevărul e că îţi doreşti asta în primul rând pentru a-ţi uşura ţie munca cu tine. Din păcate sau din fericire, munca cu sinele nu e atât de uşoară precum pare şi nici nu trebuie să fie aşa. E singurul examen la care nu poţi copia, nu poţi trişa, pentru că ţi-ai fura singură căciula. Aşa că lasă-i pe alţii să se ocupe de vieţile lor, nu le face temele în locul lor, căci rezultatul nu va fi deloc cel pe care ţi-l doreşti, din contră. Ştiu, crezi că viaţa ta ar fi mai frumoasă dacă şi ei ar înţelege lucrurile ca tine, dar nu despre asta e vorba acum. Tot ce faci pentru tine îi afectează implicit şi pe ei.

3. Feminitatea nu este despre suprafaţă, ci despre adâncime.

Din cauza revistelor de modă şi a marketing-ului cu produse destinate femeilor, multe femei „au pus botul” crezând că frumuseţea şi feminitatea se obţin cu ajutorul produselor cosmetice şi hainelor de calitate. Nu crezi că din nou ne păcălim pe noi însene? Ceea ce vedem în reclame nu prezintă decât cireaşa de pe tort, dar dacă tortul e fals atunci ce rost mai are cireaşa? Viaţa nu poate fi păcălită, aşa că te poţi amăgi ca femeie, dar atunci nu îţi imagina că vei fi scutită de dezamăgiri.

Întotdeauna ai parte în jurul tău de ceea ce emani. De aceea, a te întâlni cu feminitatea ta presupune a te întâlni cu cine eşti, a-ţi vedea măştile pe care le-ai afişat până atunci şi a renunţa la ele. Fără adaosuri, căci sufletul nu poate fi machiat. Te re-intalneşti cu femeia adevărată din tine însăţi.

4. Corpul tău îţi spune întotdeauna adevărul despre tine.

Publicitate

Dacă nu te simţi bine, înseamnă că trupul tău îţi spune asta foarte clar prin numeroase semnale, dacă nu crezi, uită-te în oglindă sau închide ochii pentru a-l simţi mai bine. Mai devreme sau mai târziu, trupul tău îşi va revendica nevoile de bază şi cu cât îl neglijezi mai mult, cu atât va fi mai greu sau prea târziu atunci când va claca şi vei pierde definitiv sănătatea. Dacă nu ne iubim corpul, el ne va abandona la greu, ne va susţine din ce în ce mai puţin şi va fi sediul tuturor emoţiilor refulate.

A-ţi iubi corpul nu înseamnă a-l împopoţona şi încărca cu accesorii, ci a-i trăi starea de naturaleţe şi a savura din plin plăcerea pe care ţi-o oferă- plăcerea de a fi vie şi energică, plăcerea de a fi…femeie! Pentru că a fi în trup de femeie e o adevărată plăcere, chiar dacă femeile din generaţiile anterioare din familia ta nu au ştiut asta. Tu poţi pune capăt convingerilor împovărătoare de-a lungul timpului cu privire la ce înseamnă a fi femeie şi să nu le transmiţi mai departe copiilor tăi.

5. Femeia în legătură cu natura e o femeie împlinită.

Nu te poţi aştepta să te simţi bine în pielea ta dacă nu îţi cunoşti bioritmul şi dacă nu te ştii armoniza cu natura. Vei fi mereu o victimă a vremii sau a propriilor emoţii care se întorc împotriva ta. O femeie are mare nevoie să-şi cunoască ciclul, să-şi înţeleagă menstruaţia şi stările aferente, să cunoască influenţele Lunii şi ale elementelor naturii asupra ei. O femeie ruptă de natură va fi mereu împotriva ei înseşi. Armonizarea cu natura face ca totul să curgă mai uşor, fără luptă, fără zbucium.

Acestea sunt doar câteva din multitudinea de lecţii pe care femeile le-au resimţit pe propria piele în timpul şi în urma workshop-urilor de feminitate. Dar, repet, nu ai nevoie neapărat de astfel de cursuri pentru a-ţi redescoperi şi trăi cu adevărat feminitatea. Sunt multe modalităţi, noi doar am descoperit că e mult mai simplu într-un cerc de femei decât de una singură şi lucrurile se materializează mai uşor decât credeam.

Rolul meu nu este să dau lecţii altor femei sau să-mi impun propriul punct de vedere asupra feminităţii, ci doar să le fiu alături, să susţin spaţiul necesar pentru introspecţia de care vorbeam. În materie de feminitate nu există „aşa trebuie”, nici „N paşi cum să..”. Nu e dezvoltare personală pentru că nu ne interesează persoana, ci ceea ce se află dincolo de ea. E o întoarcere la cine eşti.

de AdelaHaru

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Ganduri