În secolul trecut, sarea și-a câștigat o reputație proastă, fiind numită „moartea albă” și fiind acuzată că provoacă boli. Dar ce s-ar întâmpla fără ea? Nici măcar nu pot să-mi imaginez. Sarea și soarele sunt două dintre lucrurile cele mai importante din lume, a spus Plinius cel Bătrân acum două mii de ani. Fără ele, nu ar exista viață pe Pământ.
“Când scoarța pământului s-a răcit, în norii de aburi de apă care învăluiau planeta, s-a format o crăpătură. Un fascicul de lumină solară a căzut în bazinul de apă sărată de mare, iar viața s-a născut”.
Astfel de concepte se găsesc în vechile legende și mituri. Ele sunt confirmate de gustul sărat al lacrimilor, sângelui și transpirației, a căror compoziție minerală este similară cu cea a apei de mare. Sarea a avut întotdeauna un rol special în civilizația noastră. A fost mai mult decât un condiment. Oamenii știau instinctiv că sarea conține ingrediente vitale pentru sănătate.
Simbol și mijloc de plată
De-a lungul secolelor, sarea a avut o valoare practică și mistică. Ea simboliza puterea, purificarea și bogăția. Până în ziua de astăzi, părinții îi întâmpină pe miri cu pâine și sare. În trecut, era obișnuit să se maseze nou-născuții cu sare.
În sens literal și figurat, sarea valorează cât aurul. A fost folosită pe scară largă ca medicament. Rănile erau clătite, se aplicau comprese și băi sărate care “extrăgeau” boala din om. Compresele calde cu sare sunt încă folosite pentru a ameliora durerea. Înainte de inventarea frigiderelor, sarea era principala modalitate de conservare a alimentelor.
În Evul Mediu, sarea a devenit un mijloc de plată folosit în tranzacțiile comerciale. Soldaților li se plătea în sare și erau recompensați cu ea pentru munca grea. De aici provin cuvintele latinești “solrere”, franceze “salaire” – salariu, și italienești “soldi” – bani. În Evul Mediu, tribunalele impuneau amenzi exprimate în tone de sare.
Sarea pentru sănătate
Sarea este necesară pentru supraviețuirea organismelor vii. Fără ea, organismul nu ar putea menține cantitatea necesară de apă în vasele de sânge, țesuturi și celule. Fără sare, omul moare. Cei care merg prin deșert și junglă știu asta.
Sarea participă activ într-o serie de procese fiziologice. Acest lucru este confirmat de prezența sa în transpirație, salivă, lacrimi, sânge și urină. Fără sare, omul nu ar putea digera și absorbi substanțele nutritive. Medicii care au primit educație medicală încă înainte de revoluție le recomandau pacienților să pună pe limbă câteva cristale de sare după masă.
Sarea stimulează secreția de pepsină și acid clorhidric în stomac. Acest lucru ajută la menținerea acidității corecte a stomacului.
Ea contribuie la eliminarea lichidului din afara membranelor celulare și menține echilibrul electroliților. Apa, sarea și potasiul reglează nivelul apei în organism și mențin hidratarea corectă a țesuturilor.
Inima nu poate funcționa fără sărurile de calciu prezente în fluxul sanguin. Sarea reglează frecvența contracțiilor inimii și hrănește sistemul nervos.
Previne insomnia, durerile de cap, normalizează nivelul de zahăr din sânge.
Scade nivelul de cortizol – hormonul stresului, determină funcționarea corectă a glandelor suprarenale.
Este necesară pentru procesele de termogeneză – producția de căldură de către organism.
Are efect antihistaminic în caz de atacuri de astm și reacții alergice.
Curăță de toxine, exces de mucus și umiditate, distruge microbii, îmbunătățește circulația sângelui, accelerează metabolismul și întărește structura osoasă.
Gustul sărat
Cu mulți ani în urmă s-a descoperit că fiecare gust provoacă o reacție fiziologică în organism, stimulând mișcarea în direcția echilibrului sau împotriva acestuia. Gustul sărat dirijează energia către rinichi. Apa urmează sarea, ajutând astfel la drenarea și diminuarea edemelor solide. Tradițional, sarea era considerată un tonic pentru inimă. Ea crește fluiditatea și îmbunătățește volumul sângelui, mai ales în zilele călduroase și în timpul efortului fizic, când pierderea de lichide poate duce la deficit de electroliți.
Gustul sărat nu este dat doar de sarea de bucătărie. Există multe plante cu gust sărat, care se simte ca un gust mineral, ierbos, metalic. Plantele cu gust sărat sunt bogate în fier, magneziu, potasiu, calciu, sodiu. Printre cele tipice se numără: urzica, coada-calului, trifoiul de câmp, frunzele păpădiei, clematita, tulpinile de țelină, algele. Există multe plante diuretice, bogate în minerale și hidratante.
Plantele cu gust sărat conțin electroliți, care încarcă organismul cu energie ca un acumulator, transportă electroni și conduc impulsuri nervoase. Ele previn pierderea de lichide, conduc schimbul de lichide și energie, mențin echilibrul nivelului de umiditate în țesuturi.
În plus, ele îmbunătățesc funcționarea sistemului limfatic, previn stagnarea în ganglionii limfatici, reduc fenomenele stagnante în țesuturi și edeme solide, elimină excesul de mucus, asigură necesarul organismului de potasiu și săruri minerale, susțin rinichii, mineralizează oasele, promovează vindecarea mai rapidă a fracturilor și a leziunilor.
Sarea nu este otravă
În cantități optime, sarea este absolut necesară. Fără ea, niciun sistem intern nu poate funcționa corect.
Însă sarea alimentară, care a fost supusă prelucrării industriale, este o substanță inutilă. Este spălată, clătită, infuzată, lipsită de potasiu și elemente valoroase. Este albă ca zăpada datorită clorului, măcinată și uscată la o temperatură de peste 1000°C, ceea ce distruge structura naturală. Are adaos de iod, care se evaporă imediat după deschiderea ambalajului.
Cea mai benefică este sarea naturală de mină și de mare, bogată în minerale. Cea mai valoroasă parte a acestei sări este raportul de potasiu față de sodiu, care este de 16:1.
Câtă sare este recomandată pe zi?
De obicei, doza zilnică este de 2,5-5 grame. Trebuie să ținem minte că alimentele semipreparate, pâinea, amestecurile de condimente conțin multă sare.
Deficitul de sare provoacă:
- Deshidratare, dezechilibre electrolitice, slăbiciune, letargie
- Dureri de cap, migrene, spasme musculare
- Probleme cardiace, aritmii
- Sensibilitate la stres și insomnie
- Încetinirea proceselor de digestie, reducerea absorbției nutrienților prin peretele intestinului
- Retenție de apă în organism, edeme, fluctuații ale tensiunii arteriale.
După cum puteți vedea, prea puțină sare este la fel de dăunătoare ca și prea multă. Ca și în orice, moderația este cheia aici. Prin urmare, trebuie să folosim sarea cu simțul responsabilității și să fim atenți la organismul nostru.
Lăsați un like la articol dacă vi s-a părut interesant și urmăriți-ne.
Articolele de pe revistasufletului.net sunt destinate doar scopurilor informative și educative și nu înlocuiesc consultările medicale profesionale, diagnosticul sau tratamentul. Consultați întotdeauna medicul cu privire la orice întrebări care pot apărea legate de starea dumneavoastră de sănătate.
