Nu șapte, ci opt și chiar nouă păcate sunt incluse în lista celor mai grave fapte. Ce face aceste păcate mai înspăimântătoare decât altele? “Pasiunea” în limba slavonă bisericească înseamnă suferință, iar numărul “șapte” indică unirea acestor păcate în șapte grupuri principale.
Prima persoană care a propus o astfel de clasificare a fost Sfântul Grigorie cel Mare în anul 590. De obicei, despre cele șapte pasiuni scriu teologi occidentali, cum ar fi Toma d’Aquino. În Occident, numărul “șapte” a primit o semnificație specială. În Orient, se vorbește despre opt pasiuni.
Ce este pasiunea?
Pasiunea este distorsionarea nevoilor și obișnuințelor sufletului, care s-au format în el din repetarea frecventă a acelorași păcate, devenind obișnuință. Mântuitorul vorbește în pilda sămânții de neghină despre buruieni care pot sufoca Cuvântul Lui Dumnezeu.
O persoană pasionată este atât de absorbită de satisfacerea pasiunilor sale, încât nu dorește să se elibereze de ele, chiar dacă nu aduc plăcere, ci chin. La început, pasiunile servesc satisfacerii dorințelor, iar apoi persoana devine dependentă, pierzându-și libertatea: “Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.” (Ioan 8:34).
Există și o altă înțelegere. Pasiunile reprezintă un grup de păcate. De exemplu, mânia include accesul de furie, acceptarea gândurilor mânioase, dorința de răzbunare, certuri frecvente, cuvinte înșelătoare, ură, dușmănie și așa mai departe.
Sfântul Ioan Cassian spune că pasiunile sunt împărțite în sufletești și trupești. Primele șase pasiuni par a se naște una din alta, și “excesul celei anterioare dă naștere celei ulterioare”.
Lista păcatelor de moarte:
- ⁃ Desfrânarea
- ⁃ Adulterul
- ⁃ Iubirea de argint
- ⁃ Mânia
- ⁃ Tristețea
- ⁃ Deznădejdea
- ⁃ Mândria
- ⁃ Îngâmfare
Cum să scapi de păcatele de moarte?
Fiecare creștin este chemat să ducă o luptă spirituală împotriva pasiunilor și obiceiurilor păcătoase. Despre acest lucru ne amintește apostolul Pavel: “Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.” (Galateni 5:24). Este posibil să învingem pasiunile?
Pasiunile se nasc una din alta, așa că nu există situația în care o persoană să fie supusă unei singure pasiuni. De exemplu, din desfrânare izvorăște păcatul adulterului, iar din adulter, iubirea de argint, din iubirea de argint – mânia, din mânie – tristețea, din tristețe – deznădejdea.
Fiecare pasiune poate fi vindecată prin înlăturarea celei anterioare. De exemplu, pentru a învinge pasiunea pentru desfrânare, trebuie să stăpânești lăcomia. Pentru a învinge tristețea, trebuie să învingi mânia și așa mai departe.
În primul rând, nu există păcat pe care Dumnezeu să nu-l ierte dacă te pocăiești sincer și profund. “Nu există păcat neiertat, cu excepția păcatului necăit”, spunea Sfântul Isaac Sirul. Pe tâlharul răstignit împreună cu El, Iisus Hristos l-a iertat pentru credință și pocăință: “Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23:43). Nu este niciodată prea târziu să te pocăiești.
În al doilea rând, nu se poate judeca același păcat în același mod, mai ales că ar putea fi săvârșit din motive diferite. Numai Dumnezeu poate da fiecăruia răsplata potrivită, așa că lista celor șapte păcate neiertătoare nu poate fi reală.
Sfântul Ignatie spune: “Cel căzut în păcatul de moarte să nu cadă în disperare! El să apeleze la medicina pocăinței, la care este chemat până în ultimul moment al vieții de Mântuitorul”.
Pocăința este o muncă asiduă, ea se dobândește cu lacrimi și durere sufletească. A te pocăi, a te ierta și a acoperi păcatul cu dragoste – uman este foarte greu. Domnul oferă iertare totală tuturor oamenilor care se întorc către El. În Taina Spovedaniei, Domnul curăță sufletul și îl umple cu Dragostea Sa. Este important să nu disperăm din cauza păcatelor și să nu pierdem speranța, amintindu-ne de cuvintele apostolului Petru despre Jertfa lui Hristos: “El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de păcate, să vieţuim dreptăţii: cu a Cărui rană v-aţi vindecat.” (1 Petru 2:24).
