Sapte legi are iubiri implinite

Publicitate

“Uneori este de ajuns sa fii langa cineva. Nu ai nevoie sa il atingi. Nici macar sa vorbiti. Un sentiment trece de la unul la altul. Nu esti singura.” ( Marilyn Monroe)

Calea catre o poveste de dragoste fericita.

Un manual care sa ne poarte pasii catre marea iubire ar fi, probabil, una dintre cele mai importante inventii ale lumii si daca i-am urma ABC-ul, am trai toti mai fericiti, fiecare cu jumatatea sa. Din pacate, o astfel de carte nu a fost inca scrisa. Chiar si asa, in construirea unei relatii amoroase, putem respecta toti cateva reguli de aur care sa contribuie la dezvoltarea armonioasa a conexiunii dintre cei doi parteneri. Prin urmare, iata care sunt cele cateva legi spirituale esentiale pe care trebuie sa le respectam atunci cand ne dorim o poveste de dragoste implinita.

1. Intr-o relatie, egalitatea nu presupune ca cei doi trebuie sa castige o suma egala de bani, sa provina din acelasi mediu social sau sa aiba o infatisare la fel de placuta. Egalitatea intr-o relatie amoroase inseamna ca si unul si celalalt au valori comune si ca se respecta unul pe celalalt, ca parteneri egali. Niciunul dintre ei nu are exclusiv obligatii iar celalalt exclusiv drepturi. Parerile lor valoreaza in egala masura in luarea unei decizii iar vocile lor sunt auzite in egala masura. Niciunul dintre ei nu trebuie sa se sacrifice pentru celalalt.

2. Niciunul dintre parteneri nu are dreptul sa il domine pe celalalt. Intr-o astfel de situatie, nu exista progres, iubirea nu are loc sa creasca si nu poate creste asa cum nu poate creste o floare artificiala, chiar daca este udata si pusa in pamant. Atunci cand unul dintre cei doi il stapaneste pe celalalt, nu va exista niciodata cu adevarat „noi”.

3. Totul in jurul nostru este schimbare, inclusiv in relatia amoroasa. Daca muntii, oceanele si celulele se schimba, cu siguranta si noi ne schimbam. Important este ca cei doi parteneri sa invete sa faca acest lucru impreuna si sa nu se agate cu disperare de un singur moment din trecut. Schimbarea, de multe ori, presupune si evolutie. Una dintre conditiile esentiale ale functionarii unui cuplu este eliberarea de trecut si speranta in viitor.

Publicitate

4. Loialitatea intr-o relatie este, de multe ori, ca o compozitie muzicala armonioasa formata din vibratia universului interior din fiecare dintre cei doi. Din uniunea lor spirituala, se naste o noua linie melodie, o armonie unica si irepetabila. Atunci cand loialitatea dispare si unul dintre cei doi cauta un alt instrument, respectiv isi indreapta afectiunea catre o a treia persoana, armonia din cuplu se pierde inevitabil.

5. Atunci cand doi oameni pornesc impreuna intr-o relatie pe care si-o doresc a fi de lunga durata, si unul si celalalt trebuie sa se cunoasca foarte bine pe sine si sa invete inainte de orice, sa fie fericit in singuratate. In caz contrar, daca fericirea unuia dintre ei depinde exclusiv de celalalt, relatia nu se va mai baza pe incredere si pe afectiune, vi se va transforma intr-una de codependenta.

6. Lipsa de speranta si de incredere va atrage intotdeauna un deznodamant nefericit. Daca unul dintre cei doi parteneri traieste in permanenta cu teama ca va fi abandonat, atunci isi construieste singur aceasta posibilitate si va trece cu vederea toate elementele de siguranta oferite de partener. Fara incredere si speranta, orice relatie, indiferent cat este de mare iubirea de la temelie, nu se va dezvolta armonios.

7. Un alt aspect extrem de important de care doi oameni indragostiti trebuie sa tina cont este faptul ca perfectiunea nu exista. In schimb, onestitatea si acceptarea greselilor, precum si a defectelor umane sunt unele dintre pietrele de temelie ale unei relatii sanatoase. Desigur ca acceptarea unor defecte nu presupune supunerea oarba si trecerea cu vederea sau acceptarea unui tipar comportamental abuziv. Aceasta lege spirituala se refera la puterea de a accepta ca suntem oameni si trebuie sa invatam sa traim in armonie cu cei din jurul nostru, cu atat mai mult atunci cand vine vorba despre persoana iubita.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Relatii

Poate ca te-ai intrebat la un moment dat de ce Dumnezeu ingaduie suferinta si bolile din lume…

Publicitate

Potrivit rugăciunii Tatăl Nostru pe o rostim zilnic, noi învaţăm să ne predăm în grija lui Dumnezeu, recunoscându-L pe El ca fiind stăpânul vieţii noastre. Căci aşa spunem acolo: „Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pre pământ”. Această lăsare în voia lui Dumnezeu aduce sufletului multă pace, dar şi multă linişte la nivelul minţii.

Cu toate acestea, există cazuri în care credincioşii se roagă îndelung la Dumnezeu, fără să primească un răspuns la cererile lor. Cele mai dese probleme pentru care noi aşteptăm rezolvare grabnică sunt cele de sănătate. Boala îl determină pe om să ridice ochii şi mâinile către Dumnezeu, pentru a-i cere izbăvire de suferinţă. De ce vindecarea întârzie să apară, dat fiind faptul că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă?

Pentru că suferinţa are un scop terapeutic. În spatele bolilor se ascunde pedagogia Domnului, lecţia pe care El vrea să o învăţăm, pe care ne-o predă cu mare tristeţe. Putem spune aşadar că boala trupească se face pricină de vindecare sufletească.

De Ce Îngăduie Dumnezeu Suferinţa

Boala apare de multe ori ca urmare a unui dezechilbru în plan spiritual. Prea multă atenţie oferită lucrurilor lumeşti şi trupeşti fac ca sufletul să fie neglijat. De aceea Dumnezeu ne mai înţeapă câteodată pentru a ne coborî mintea în inimă şi a ne deschide către El. Nu-i este de nici un folos omului să fie sănătos şi îndestulat, atâta timp cât nu ia aminte la sufletul său. Căci aşa spune Iisus: ce folos ai de vei câştiga toate cele ale lumii, dar sufletul ţi-l vei pierde?

Dumnezeu ne-a creat din iubire şi doreşte ca noi să ne aducem aminte de El mereu. Rugăciunile de mulţumire pentru toate cele primite sunt una din cele mai mari îndatoriri ale omului. Fie că ne merge bine, fie că ne merge rău, datori suntem să aducem mulţumire pentru binefacerile care s-au dat nouă de la Dumnezeu.

Suferim boli, necazuri în familie, singurătate, violenţă şi alte nenorociri, dar rugăciunile noastre rămân fără răspuns. Şi totuşi, Dumnezeu nu ne dă niciodată mai mult decât putem duce. El este singurul care ştie ce ne este nouă de folos. Şi dacă El nu ridică suferinţa de pe umerii noştri, înseamnă că este o cruce pe care trebuie să o ducem: fie pentru izbăvirea păcatelor, fie pentru întoarcerea la credinţă, fie pentru întărirea nădejdii în El. Cel care rabdă şi nu se mânie pe Dumnezeu pentru pătimirea lui are multe de câştigat. Răbdarea fără cârtire aduce sufletului multă pace. El va deveni mult mai înţelegător după experienţa bolii şi mai îngăduitor cu ceilalţi. Şi mai mult decât orice, va primi negreşit răsplata mântuirii.

Publicitate

Dator este omul să rămână credincios după încercările pe care le primeşte de la Dumnezeu. Viaţa pământească este ca o sită prin care vom fi cernuţi aspru. Apoi vom fi trecuţi prin foc şi prin apă până când vom fi şlefuiţi pentru a putea intra în Împărăţia Cerurilor.

Pildă mai mare ca suferinţele îndurate de Dreptul Iov nu avem. Acesta era un om drept, credincios şi darnic. Dar diavolul a vrut să încerce credinţa lui şi a cerut voie de la Dumnezeu să-l testeze. Aşa că Iov a pierdut rând pe rând tot ce avea: mai întâi averea, apoi casa, apoi toţii copiii, apoi soţia şi prietenii, şi apoi sănătatea. La urmă, Iov a fost lovit de diavolul cu lepră, o bubă grea din talpa piciorului până în creştet.

Din cel mai bogat om din ţara lui, ajunsese de batjocura lumii, părăsit de toţi. Se retrăsese la marginea oraşului, pe o movilă de gunoaie, unde se scărpina pe răni cu un ciob.

Răbdarea lui Iov s-a dovedit însă a fi mai tare decât setea celui rău de a-i clătina credinţa. Căci aşa spunea Iov când satana îl prăda: „Gol am ieşit din pântecele maicii mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, Domnul a luat”. Pentru toată dreptatea şi răbdarea lui Iov, Dumnezeu i-a dat mai multe binecuvântări decât avea înainte: mii de animale, o casă nouă, 7 fii şi 3 fete mai frumoase decât toate femeile din lume. Iov a murit bătrân şi sătul de zile.

Suferinţa, durerile şi boala sunt aşadar mijloace extreme de smerire a omului mândru. Să ne amintim şi de alţi sfinţi care au cerut de la Dumnezeu vindecare şi nu au primit-o. Apostolul Pavel se plângea că i-a lăsat Dumnezeu un ghimpe în trup (o durere), care să-l smerească şi să-i aducă aminte de puterea lui Dumnezeu. Sfântul Siluan Athonitul a primit de la Dumnezeu spre sfârşitul vieţii o durere cumplită de cap. Nici el nu a fost tămăduit, deoarece îi era mai de folos să aibă această durere pentru a se smeri pe sine.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet