Sa te rogi pentru cei din jur, mai ales pentru cei care ti-au facut rau, este cel mai frumos lucru in fata Lui Dumnezeu!

Publicitate

“Nu este usor sa descoperim fericirea in noi insine, dar nici nu este posibil sa o gasim altundeva.” – Autor necunoscut;

Ni s-a spus încă de acum 2.000 de ani: “Rugaţi-vă pentru duş­manii voştri”, dar noi n-am înţeles de ce, şi asta pentru că purtăm în noi convingerea că duşmanii se vor scălda în fericire dacă-i vom bi­ne­cuvânta cu rugăciune.

Pur­tăm în noi convingerea stranie şi perdantă, în acelaşi timp, că dorinţa noastră de bine pentru cei care ne asu­presc, ne atacă, ne iau ce-i al nos­tru sau ne batjocoresc ne face să pierdem ceva preţios şi le da­ru­ieşte ticăloşilor fericire. Lu­cru­rile nu stau deloc aşa şi, poate, faptul că nu reuşim să vedem bijuteria de aur pur as­cunsă în ru­gă­ciu­nea noastră pentru cei răi perpe­tu­ea­ză suferinţa, răul şi dezastrul în lume, dar – mai ales, suferinţa, răul şi dezastrul în noi înşine.

Dacă vom privi cu sufletul şi mintea deschise spre ceea ce nu­mim rău, infracţiune, injustiţie, ne­caz, suferinţă, război etc., vom în­ţelege cel mai simplu dintre toate lu­crurile: răul nu este niciodată în­făptuit de oameni buni. Bu­nă­ta­tea e o stare a fiinţei, dar nu una care ni se pune pe tavă.

Bunătatea nu cade din cer şi nici nu creşte în pomi, ca merele sau ca perele. Bu­nă­ta­tea este o descoperire, pe care n-o pot face decât aceia care pornesc conştient în căutarea ei şi aceia care pun la îndoială faptul că emoţia negativă, distructivă şi du­reroasă este singura alegere po­si­bilă în situaţii de viaţă ostile sau pro­vo­catoare.

Ura vine de la sine: e îndeajuns uneori să-ţi strige cineva în faţă un cuvânt grotesc, e în­de­a­juns să-ţi scadă salariul, să te irite un coleg ori să-ţi spună par­te­­ne­rul de viaţă ceva care te insultă, pentru ca ura, furia, deznădejdea sau alte emoţii negative să te scur­me şi să te determine să re­ac­ţi­o­ne­zi violent. Avem nevoie de puţin să urâm şi tot atât de puţin să iubim, dar avem şi puterea să alegem între ele. Puterea aceasta începe în noi; în gând, în sentiment, iar gândul şi sen­timentul ne determină reacţia şi comportamentul.

Publicitate

Dacă în locul urii am alege rugăciunea pentru celălalt, oare ce s-ar întâmpla?

Dacă – în loc să-i aruncăm palma peste obraz, l-am întoarce şi pe ce­la­lalt, ce s-ar întâmpla?

Dacă am transforma legenda, cuvintele, ceea ce ştim în realitate, care ar fi efectele, consecinţele, ce schim­bă­ri ar aduce asta lumii, existenţei, dar – mai ales – ce s-ar schimba în noi înşine?

Dacă am trece de la teorie la fapte şi de la cu­noaş­te­rea mentală la cea experimentală, oare ce s-ar schimba în noi şi în jurul nostru?

S-ar schimba totul, încetul cu în­cetul, dar asta-i o problemă de exerciţiu. Asta-i o problemă de de­ci­zie personală. A decide să nu mai stai la mâna impulsurilor pri­mi­tive, care spun “urăşte, distruge-l pe cel de lângă tine, dă-l afară, fă-l să dispară, să plece, desfiinţează-l” înseamnă a creşte în lăuntrul tău.

A putea să te rogi pentru altul, pentru cel care-ţi face rău, ca şi pentru cel care-ţi face bine înseamnă a fi destul de con­ştient, de curat, de frumos în mintea şi-n sentimentele tale. Numai frumuseţea din interiorul nostru are puterea să se roage pentru duşman şi pentru prieten, deopotrivă, iar frumuseţea aceasta nu poate pătrunde în trăirea nimănui fără un strop de osteneală.

În clipa în care vom izbuti să rămânem în rugăciune pentru un duşman ne vom învinge impulsurile primitive din noi înşine. Vom învinge răul din noi, iar asta-i realizarea fantastică într-o viaţă de om, e drumul nostru către bunătatea pe care o căutăm în lume şi drumul lumii către schimbare!

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate