Sa poti trece cu adevarat peste o despartire trebuie sa inveti sa accepti durerea…

Publicitate

In ultimii doi ani am trecut prin doua despartiri dureoase. Cand s-a incheiat cea de-a doua relatie, am simtit ca mi se rupe inima. Am avut nopti intregi in care doar am plans, m-am invinovatit si m-am gandit cum ar fi fost daca as fi facut altceva. Orice. Insa intr-o dimineata, m-am trezit si am hotarat sa accept direct durerea. Sa nu mai invinovatesc pe nimeni. Sa accept ce s-a intamplat, sa invat o lectie pe care sa o iau cu mine in viitor.

Insa nu a fost atat de usor precum speram. Acceptarea durerii era ca si cum as fi incercat sa merg cu o barca printr-o furtuna. Se simtea infricosator, incomod si haotic.

Am incercat sa fiu sincera cu mine. Sa privesc aceasta despartire cu alti ochi. Sa inteleg ca este mai mult decat durere – au fost si amintiri frumoase pe care as vrea sa le pastrez in viata mea. A trebuit sa reflectez asupra sentimentelor de insecuritate pe care le-am simtit.

Acceptand durerea am invatat sa ma accept pe mine insami. La inceput a fost incredibil de neplacut. Insa cu cat permiteam mai mult mintii sa proceseze ceea ce sufletul simtea, cu atat ma simteam in control asupra emotiilor mele.

Cea mai importanta lectie pe care am luat-o cu mine din aceasta experienta este urmatoarea: nu trebuie sa neglijam durerea pentru ca acest lucru nu duce la fericire pe termen lung. Ascundem ceea ce simtim si, atunci cand ne este lumea mai draga, ajungem sa o resimtim. Este mai usor sa negi durerea decat sa o accepti si sa inveti din ea. Toate aceste sentimente dificile sunt incredibil de neplacute si facem tot ce putem pentru a fugi de ele. Insa, in cele din urma, doar ne fac rau.

Publicitate

Negarea durereii impiedica cresterea si progresul in viata. In negarea noastra, refuzam sa invatam lectiile in greutatile inevitabile ale vietii. Cand acordam timpul necesar pentru a procesa si intelege durerea, nu doar ca ne dam seama de puterea pe care o avem asupra starilor noastre, ci facem si un lucru minunat pentru sufletul nostru pe termen lung – il invatam sa simta cu adevarat.

Durerea este naturala si este acolo pentru un motiv – ne ajuta sa crestem si sa savuram momentele de fericire. Prin durere, invatam ce inseamna viata cu adevarat. Invatam despre noi insine. Invatam lectii de viata. Descoperim curajul care se ascunde in noi.

Lumea noastra este plina de oameni care trec prin viata cu durerea agatata de ei ani intregi pentru ca refuza sa o accepte. Si pe masura ce timpul trece, aceasta cantareste tot mai greu.

Durerea nu dispare. Ea se ascunde in alte zone ale vietii noastre. Gaseste intotdeauna noi locuri in care sa patrunda in trupurile si mintile noastre pana cand vom decide sa o acceptam si sa ne eliberam de ea.

Iata un sfat pe care l-am primit de la bunica mea: “Incearca sa nu mai judeci ceea ce simti. Daca suferi dupa o despartire nu iti mai spune “Nu trebuie sa simt asta. Sunt atat de slaba.” In schimb, accepta ceea ce simti, plangi daca trebuie si permite-i inimii sa se vindece.”

Indiferent de ceea ce inima ta simti, accepta. Durerea este autentica si face parte din viata ta pentru un motiv – acela de a te invata sa renunti la greutatea care te impiedica sa iti eliberezi sufletul.

Sursa: kudika.ro

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Relatii

Evoluăm. Creștem. Învățăm din greșeli. – “Traiesti doar o data, insa daca o faci cum trebuie, e suficient.”

Publicitate

“Secretul vietii este sa cazi de sapte ori si sa te ridici de opt. ” – Paulo Coelho

De când ne naştem, plecăm în căutarea Iubirii. Uneori o gustăm bine, alteori ne fac alţii pofta de ea. Înţelepţi sau nu încă, dorim prin tot ce ne stă în putinţă să nu mai provocăm durere. Multe din mâhnirile noastre esenţiale vin din imposibilitatea sau neştiinţa de a închide uşi; uşi ale trecutului. Înăuntrul nostru e mereu curent. Ba uşa, ba geamul au rămas deschise. Zeci de uşi, sute de geamuri, în funcţie de cât a visat, sperat, dorit sau construit fiecare. Uşile marilor noastre iubiri, uşile marilor dezamăgiri, uşile rănilor, uşile răutăţilor, uşile mândriei, ușile…uşile… Ferestrele curiozităţii, ferestrele pasiunilor trecătoare, ferestrele profesionale, ferestrele credinţei, ferestrele…

Nu închidem uşile, nu închidem ferestrele, decât din când în când, brusc sau duios, câte una, vlăguiţi sau cu lecţia de viaţă învăţată. Uneori cu gust amar, alteori cu poze de dezamăgiri sau cu false trăiri. Dacă nu învăţăm să închidem uşile trecutului, nu vom vedea cealaltă uşă ce ni se deschide îmbietor în faţă şi ne tot uităm în urmă la cea deschisă cu speranţa că poate, poate cineva sau ceva intră pe ea…

Dacă n-aş fi fost acolo, dacă n-aş fi spus asta, dacă n-aş fi dorit, dacă n-aş fi fost orbit, dacă aş fi înţeles de ce, dacă aş fi avut răbdare, dacă… şi tot aşa. Gândurile, vorbele, atitudinile, dacă nu le ordonăm, nu le spălăm, ne vor acri, oţeti, ofili. Ţinem uşile şi ferestrele deschise din orgoliu, din nevoia bolnavă de a ne victimiza sau de a da vina pe ceva sau cineva pentru că lucrurile s-au întâmplat altfel decât ne propusesem noi să se întâmple şi ne vine greu să credem că timpul nu se opreşte în loc.

Publicitate

Evoluăm. Creștem. Învățăm din greșeli.

Important nu este ce ai făcut, simţit sau gândit în viaţă, ci ceea ce vrei să faci de acum înainte, după ce ai învăţat să fii mai bun, mai plin, mai duios, mai delicat, mai luminos, mai împăcat, mai mulţumit de tine şi de cei din jur. Nu ziua de ieri ne face să fim cine suntem, deşi ar părea, ci în pofida tuturor evidenţelor, ce ne defineşte este astăzi şi mâine, starea de prezenţă continuă.

Suflet drag care citeşti aceste rânduri, oricare ai fi şi de oriunde ai fi, nu ştiu uşile sau ferestrele tale ce cântec cântă. Cunosc doar cântecul frunzelor aşezate în simfonie pe pământ după ce le-am sărutat cu chitara obrajilor mei… Să nu-ţi pese niciodată de ce cred alţii! Gura lumii o închide doar buza mormântului. Viaţa este ca o carte închisă din care ei văd doar titlul… Adevărul îl cunoşti doar tu. Împacă-te cu Dumnezeu, cu tine însuţi şi cu cei din jur! Fă-ţi timp să te rogi, să iubeşti, să râzi, să crezi, să vezi lumina din viaţa oamenilor! Adevărata fericire nu costă nimic; când costă ceva nu e adevărată! Astăzi zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.

Bucură-te de minunea de a fi şi caută Bucuria în Potir!

Ai credință, nădejde și dragoste!

de ierom. Hrisostom Filipescu

“Traiesti doar o data, insa daca o faci cum trebuie, e suficient.” Mae West

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala