Sa invatam sa fim blanzi ca mieii Domnului intr-o lume in care ni s-a spus ca doar lupii reusesc!

Des, mult prea des vedem şi trăim probleme în familie: de la neînţelegeri, tensiuni, certuri, până la violenţe verbale sau fizice. Care sunt cauzele lor? Pătrunzător al tainelor sufletului omenesc, Părintele Arsenie Boca ne face o sinteză: Vrajba în casă vine din păcate. Toate îşi au izvorul în păcate. Neapărat vine vrajba în casă, dacă: Căsătoria s-a început cu stângul, adică cu desfrânarea; Mai vine apoi, dacă soţii trăiesc în căsătorie nelegitimă, sau fără cununie bisericească. Este un prim păcat, pe care toţi îl plătesc cu vrajba. De aceea, toţi trebuie să intre la cuminţenie şi să se legiuiască dacă sunt aşa; Din curvii nemărturisite, făcute înainte sau după căsătorie. Astfel au intrat într-o casă nouă, cu o pecete drăcească pe trupul şi pe sufletul lor şi pentru că nu şi-au mărturisit acel păcat, are să le spargă casa, tocmai pentru că n-au omorât pe diavolul, care este cel care făcea acest lucru; Lăcomia de avere a unui părinte când şi-a măritat sau şi-a căsătorit feciorul. O asemenea căsătorie nu ţine, pentru că s-a făcut cu o lucrare a diavolului. De vei mărita fata ta numai pentru avere, căsătoria lor va sfârşi cu vrajbă sau cu spargerea casei aceleia. Prin urmare, cuminţiţi-vă, părinţilor, cu sfaturile, când vă măritaţi fetele sau vă însuraţi feciorii! Nepotrivirea de vârstă. Sunt părinţi care-şi mărită fetele la 14-16 ani, iar la 18, 19 ani fata lor este văduvă şi încă cu copil. Aceasta din cauza nepotrivirii de vârstă, căci ce poate face o fată aşa tânără în faţa unui vlăjgan, om în toată firea? Această diferenţă mare de vârstă este un păcat înaintea lui Dumnezeu. Şi din cauza aceasta, casa aceea nu ţine, ci se sparge şi în aceste cazuri părinţii trebuie să recunoască că au dat un sfat prost. Din negrija de suflet a celor din casă, din negrija de Spovedanie, de Sfânta Împărtăşanie şi de rânduielile Bisericii, care sunt poruncile lui Dumnezeu, care dacă nu se păzesc, păzesc pe ale diavolului şi nu pot să aibă linişte; Din petrecere fără post. Cei ce se umplu de mânie sunt cei plini de fiere, care se înmulţeşte în corpul omului atunci când mănâncă carne multă şi nu posteşte. Plin de fiere fiind, te umpli de mânie şi astfel îşi sar în cap unii la alţii. Aşa, pentru o vorbă cât de neînsemnată, pentru o bucată de lemn ce nu e la locul ei, îi sare în cap celuilalt; Şi o ultimă pricină este desfrânarea soţilor. Dar soţii cum desfrânează, când sunt legiuiţi? Aşa bine, căci nu mai ţin seamă de miercuri, de vineri, de zilele postului şi de sărbători. Nu mai ţin nici o rânduială. Şi bate Dumnezeu nerânduiala ca să se facă rânduială. Părintele Arsenie Boca Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

5 legi nescrise ale unei căsnicii fericite

Orice persoană căsătorită știe că trebuie să fie fidelă, de încredere și să-i stea alături partenerului la bine și la rău. Până la urmă asta înseamnă căsnicie. Însaă cuplurile fericite știu că respectarea legilor nescrise ale căsniciei sunt vitale pentru ca relația să se sudeze și să se dezvolte astfel încât să se depășească cu succes toate provocările cu care se întâlnesc. Iata 5 legi nescrise pentru ca o relație să devină din ce în ce mai puternică: 1. Nu-i critica părinții Știi cum este – familia ta te poate scoate din minți însă nimeni altcineva nu are voie să zică nimic rău despre ea. Tocmai de aceea ar trebuie să gestionezi cu grijă relatia cu rudele parteneruluii sau cu cei mai buni prieteni. Chiar și atunci când el se plânge de ei, tu n-ar trebui să pui paie pe foc pentru că o sa-l faci să intre în defensivă. 2. Spune-i partenerului de orice întâlnire cu fostul Indiferent că este vorba despre o cerere de prietenie pe facebook sau ca v-ați întâlnit absolut întâmplător la un meci de fotbal al copiilor, nu încerca să ascunzi asta. Dacă nu este nimic de ascuns de ce să nu-i spui? 3. Nu da sfaturi dacă nu ți s-a cerut asta Ofera suport, ascultă, însă evită să vorbești pe tonul „Știu eu ce este mai bine”. Este adevărat că de multe ori sfaturile sunt date având cele mai bune intenții, însă dacă oferi prea multe sfaturi pot fi privite drept critici. Iar asta este valabil de la sfaturi despre modul în care se îmbracă partenerul până la sfaturi despre modul în care rezolva problemele de la job. Lasa-l pe el să ia decizii și să învețe prin încercare-eroare, încercare-succes și să capete încredere în forțele proprii. Până la urmă, o căsnicie fericita nu este formata din doi oameni care fac lucrurile corect, ci din doi oameni care pun fericirea celuilalt pe primul loc. 4. Nu lua mereu conducerea Indiferent că este vorba despre modul în care celalalt spală vasele până la cum se ocupă de finanțele familiei simți nevoia să preiei conducerea crezând că tu te descurci mai bine. Oprește-te! Obișnuiește-te să ceri părerea și jumătății tale. 5. Nu aduce în discuție certuri vechi Sau măcar încearcă să nu faci asta prea des. În general oameni aduc în discuție dispute mai vechi pentru că nu au rezolvat încă problemele care le-au generat. Însă, dacă le discutați la nesfârșit s-ar putea să ajungeți să vă despărțiți. Este important să vă ocupați de o problemă imediat ce aceasta și-a făcut apariția și să vă străduiți să găsiți o soluție comună. Sau învățați să respectați opinia celuilalt chiar acestea nu coincid. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Vor exista întotdeauna oameni care te vor răni, aşa că trebuie să-ţi păstrezi încrederea şi doar să ai mai multă grijă în cine te încrezi a doua oară”- Jose Garcia Marguez.

Nu ne gandim niciodata la putere ca la o forma de manifestare a blandetei si a fortei interioare de a nu distruge cand ceilalti distrug si de a tamadui atunci cand ceilalti ranesc. Ba chiar am ajuns sa ne invatam copiii ca blandetea este semn de slabiciune si ca oamenii blanzi sunt niste lasi care nu vor sa isi asume un conflict sau o confruntare pentru ca stiu ca nu au nici o sansa de a invinge.

Blandetea nu este asociata in mintile noastre cu puterea ci mai degraba cu lipsa ei, avem senzatia ca oamenii puternici nu au timp sa fie si blanzi, ca lucrurile majore si durabile nu se construiesc cu blandete ci cu determinare si energie, cu multa ambitie si dorinta de a reusi…

Si cu toate acestea… doar un om cu adevarat puternic stie sa fie bland fara a fi fatarnic, las sau ipocrit. Doar un om constient de propria putere si de propriile slabiciuni este cu adevarat puternic si capabil de blandetea aceea care mangaie, fara a ameninta, a jigni sau a produce suferinta. Blandetea are o putere infinita si chiar daca unora le este frica de ea ca de o manifestare a fragilitatii interioare, ea este in esenta expresia a tot ceea ce este mai puternic in noi… bagajul de divinitate cu care am venit pe lume.

In toate credintele spirituale exista pe langa energia masculina si creatoare si o energie feminina, hranitoare si pastratoare a ceea ce creeaza energia masculina. Forta aceea care creaza nu poate fi aceeasi forta care mentine… ea trebuie sa se transforme in altceva, in energia aceea care ocroteste, care incalzeste, care hraneste, care linisteste si tamaduieste!

Fie ca suntem barbati fie ca suntem femei, avem in noi ambele tipuri de energie, dar pentru ca suntem dresati sa credem ca viata este o lupta pentru supravietuire, am ajuns sa manifestam mai ales energia aceea de cucerire si de aparare, de atac si de distrugere a inamicului, energia care streseaza, oboseste, raneste, imbolnaveste, cucereste, impune si domina… pentru ca in zilele noastre avem impresia ca a fi bland inseamna a fi vulnerabil si slab.

Publicitate

Da… este nevoie si de puterea aceea care se impune si actioneaza… dar nimeni pe lumea asta nu poate sta in stare de alerta continua… incercati sa incordati un muschi cat puteti voi de mult si vedeti cat puteti mentine contractia fara a va relaxa… incercati sa vorbiti fara incetare, sa lucrati fara a va odihni… sa va certati sau sa luptati fara a va opri nici macar o secunda… energia masculina care ne mana in luptele de zi cu zi nu este adevarata putere…chiar daca asa pare…

Puterea adevarata vine din blandetea cu care stim sa ne ascultam, sa ne vedem si sa ne simtim unii pe altii, vine din tihna cu care impartim o bucata de paine, vine din gestul de mangaiere si alinare cu care alungam durerea si lacrima celui de langa noi. Puterea blandetii este infinita, oamenii puternici o au in mod natural, noi ceilalti putem invata sa o manifestam incet si pas cu pas, pe indelete si in tihna. Va veti intreba cum sa faceti asta… cum sa manifestati puterea blandetii si mai ales cum sa gasiti in voi blandetea puterii… Este atat de simplu… Cheia este tot in miezul de flacara divina al fiecaruia pe care mintea il numeste inima…

Mintea lupta cu arme… inima cucereste cu iubire! Mintea raneste cu cuvinte… inima tamaduieste in tacere! Mintea compara si separa… inima accepta si uneste! Mintea impune ritmul sau… inima bate la unison cu celelalte inimi! Mintea priveste… inima vede! Mintea asculta… inima aude! Mintea percepe… inima simte! Puterea mintii si a trupului fara blandetea inimii este cea mai mare slabiciune!

*Sa invatam sa fim blanzi ca mieii Domnului intr-o lume in care ni s-a spus ca doar lupii reusesc!

*Sa fim unii pentru altii alinarea fara de care nu vine somnul si impacarea… bucuria si inima usoara!

*Sa avem puterea de a fi blanzi si astfel sa devenim cu adevarat puternici!

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Suntem un popor credincios, asa o arata statisticile, iar asta spune multe despre noi dar cati dintre noi cred cu adevarat atunci cand fac o rugaciune? Daca ai avut indoieli vreodata asupra puterii de vindecare a rugaciunii tale citeste mai jos un eseu extraordinar scris de un laureat al premiului Nobel pentru medicina, care descrie efectele curative ale rugaciunii: „Omul are nevoie de Dumnezeu asa cum are nevoie de oxigen.”- Dr. Alexis Carrel Cunoscut pentru descoperirile sale in domeniul vaselor de sange si al transplantului de organe, descoperiri pentru care a primit premiul Nobel, marele chirurg si biolog francez Alexis Carrel a fost si un om profund religios. De-a lungul carierei sale a constatat influenta covarsitoare pe care credinta o are asupra sanatatii sufletesti si trupesti si a ajuns sa creada in miraculoasa putere de vindecare a rugaciunii. Despre acest subiect a scris un eseu devenit celebru. Acest studiu asupra rugaciunii este inspirat din observatiile sale culese in decursul unei lungi cariere printre oameni din cele mai diferite zone ale lumii, de toate profesiunile si din toate clasele sociale, bolnavi sau sanatosi, credinciosi sau necredinciosi. Pe de alta parte, experienta sa stiintifica, studiile de laborator carora li s-a dedicat ani in sir i-au permis sa observe efectele curative ale rugaciunii. Efectele rugaciunii Rugaciunea este urmata intotdeauna de un rezultat, daca ea este facuta in mod corect. „Niciun om nu s-a rugat vreodata fara a invata ceva”, scrie Emerson. Cu toate acestea, rugaciunea este considerata de oamenii moderni ca fiind un obicei desuet, barbar, o superstitie zadarnica. In realitate nu cunoastem aproape deloc efectele ei. Care sunt cauzele ignorantei noastre? In primul rand, ne rugam prea rar. Simtul sfinteniei este pe cale de disparitie la oamenii contemporani. Este probabil ca numarul francezilor care se roaga cu regularitate sa nu depaseasca 4 sau 5 la suta din populatie. Apoi rugaciunea este adesea ineficienta deoarece cea mai mare parte dintre cei care se roaga sunt egoisti, mincinosi, orgoliosi, farisei incapabili de credinta si de dragoste. In sfarsit, efectele ei, atunci cand se produc, ne scapa foarte adesea. Raspunsul la cererile si la dragostea noastra este dat de obicei lent, insensibil, aproape imperceptibil. Vocea stinsa care murmura acest raspuns in interiorul nostru este usor inabusita de zgomotele lumii. Rezultatele materiale ale rugaciunii sunt si ele obscure. Ele se confunda in general cu alte fenomene. Putini oameni, chiar si dintre preoti, au avut ocazia sa le observe in mod exact. Iar medicii, din lipsa de interes, lasa deseori nestudiate cazurile care se afla la indemana lor. Dealtfel, observatorii sunt adesea derutati de faptul ca raspunsul la rugaciune este departe de a fi intotdeauna cel asteptat. De exemplu, cineva care cere sa fie vindecat de o boala organica ramane in continuare bolnav, dar sufera o inexplicabila transformare morala. Totusi, obisnuinta rugaciunii, desi are un caracter de exceptie in ansamblul populatiei, este relativ frecventa in grupurile ramase credincioase religiei stramosesti. In aceste grupuri se mai poate inca studia influenta rugaciunii. Printre nenumaratele ei efecte, medicul are mai cu seama ocazia sa le observe pe acelea pe care le numim efecte psiho-fiziologice si curative. Efectele curative In toate timpurile, ceea ce a atras mai cu seama atentia oamenilor a fost aspectul efectului curativ al rugaciunii. In mediile in care se practica rugaciunea se vorbeste si astazi destul de frecvent despre vindecarile obtinute ca efect al cererilor indreptate catre Dumnezeu sau catre sfintii Sai. Dar atunci cand este vorba despre boli care pot fi vindecate spontan sau cu ajutorul unei medicatii obisnuite, este greu de stiut care a fost adevaratul agent al vindecarii. Numai in cazurile in care orice terapie este ineficienta, sau unde aceasta a dat gres, vindecarea se poate atribui rugaciunii. Biroul medical de la Lourdes a adus stiintei un mare serviciu demonstrand veridicitatea acestor vindecari. Unii bolnavi au fost vindecati aproape instantaneu de afectiuni cum ar fi lupusul fetei, cancerul, infectiile renale, ulcerul, tuberculoza pulmonara si osoasa. Fenomenul se produce aproape intotdeauna in acelasi fel – o durere puternica, apoi senzatia de vindecare. Intr-un timp relativ scurt simptomele si leziunile anatomice dispar. Fenomenul se explica printr-o accelerare extrema a proceselor normale de vindecare. O asemenea accelerare n-a fost obsevata demonstrata pana in prezent de catre chirurgi si fiziologi in decursul practicii lor medicale. Pentru ca aceste fenomene sa se produca nu e necesar ca bolnavul sa se roage. La Lourdes s-au vindecat si copii mici, care nu stiau inca sa vorbeasca, si chiar oameni necredinciosi. In preajma lor, insa, acolo, cineva se ruga. Rugaciunea pe care o face altcineva este intotdeauna mai eficienta decat cea facuta pentru sine. Efectul rugaciunii pare sa depinda de intensitatea si calitatea ei. La Lourdes minunile sunt mai putin frecvente acum decat cu 40-50 de ani in urma. Aceasta pentru ca bolnavii nu mai afla acolo atmosfera de adanca reculegere care domnea odinioara. Pelerinii au devenit turisti, iar rugaciunile lor au devenit ineficiente. Acestea sunt rezultatele rugaciunii despre care am dobandit o cunoastere sigura. Pe langa acestea mai sunt insa multe altele. Vietile sfintilor, chiar ale celor din zilele noastre, relateaza multe fapte minunate. Este incontestabil faptul ca cele mai multe dintre minunile atribuite preotului din Ars, de exemplu, sunt adevarate. Ansamblul acestor fenomene ne introduce intr-o lume a carei explorare n-a fost inca inceputa si care va fi bogata in surprize. Ceea ce stim deja in mod cert este ca rugaciunea produce efecte vizibile. Oricat de ciudat poate parea acest lucru, noi trebuie sa acceptam ca fiind adevarat faptul ca oricine cere primeste si ca celui ce bate la usa i se va deschide. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!