Reteta originala pentru o prajitura speciala – Valurile Dunarii

Incearca sa nu te bazezi prea mult pe ceilalti pentru fericirea ta. La sfarsitul zilei, tu esti singura pe care poti garanta - nu uita niciodata asta. Vreau sa incep prin a spune ca sunt atat de mandra de tine. Viata nu ti-a fost prea usoara in ultima vreme si imi pare tare rau pentru asta. Insa, in ciuda tuturor, ai reusit sa iti pastrezi capul sus si sa continui sa lupti pe parcursul drumului. Fii mandra ca ai reusit sa depasesti atat de multe obstacole. Fii mandra de persoana care esti azi. Nu mai fi atat de aspra cu tine. Totul va avea sens intr-o zi. Durerea, ranile si frustrarea... toate vor merita. Aminteste-ti, totul se intampla pentru un anumit motiv. Esti exact in locul in care trebuie sa fii chiar acum. Respira, ai rabdare si ai incredere in cursul vietii tale. Accepta realitatea asa cum este. Accepta viata cu tot ce se intampla. Nu lua totul atat de personal si incearca sa nu mai lasi ca oamenii din jurul tau sa te puna la pamant. De cele mai multe ori, lucrurile nu au nicio legatura cu tine. Cand oamenii te ranesc, incearca sa intelegi si povestea lor. Iarta-i. Invata din greselile lor, apoi lasa totul in trecut. Nu totul este intotdeauna asa cum pare. Esti perfecta asa cum esti tu. Esti perfecta cu defectele tale. Accepta lucrurile care te fac diferita, imbratisand tot ceea ce te face unica. Chiar daca simti ca ai sufletul frant, exista atat de multa frumusete in durerea ta. In plus, vreau sa stii ca nu totul este intunecat; tu esti mai tare decat orice a incercat sa te distruga. Esti o supravietuitoare, nu o victima. Asa ca incearca sa fii mandra de tine pentru ca faci tot ce poti. Creeaza o viata frumoasa pentru tine, o viata cu care te poti mandri. Promite-mi ca vei profita de tot si de toate. Nu permite nimanui sa devina obstacol in viata ta. Mai important, nu renunta niciodata la pasiunile si la visurile tale. Nu iti pierde timpul cu oameni care nu cred in tine. Nu ai nevoie de cineva care sa te traga in jos, ci de cineva care sa te inspire si sa te incurajeze sa devii cea mai buna versiune a ta . Meriti lumea si chiar mai mult. Esti inteligenta. Esti frumoasa. Esti de ajuns. Esti tot ce poti sa fii. Incearca sa nu te bazezi prea mult pe ceilalti pentru fericirea ta. La sfarsitul zilei, tu esti singura pe care poti garanta - nu uita niciodata asta. Trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine inainte de a incerca sa iubesti pe altcineva. Esti atat de puternica, draga mea. Ai parcurs atat de multe drumuri intunecate si ai iesit intotdeauna la capatul lor cu zambetul pe buze. Lumea a incercat sa te puna la pamant, insa i-ai permis niciodata asta. Multumeste trecutului tau pentru ca te-a facut o persoana mai buna. Nu toti oamenii pe care ii intalnesti trebuie sa ramana in viata ta. Multi te vor parasi. In alte situatii, tu ii vei parasi pe ei. Oamenii te vor dezamagi, iar ce poti face tu este sa inveti sa ii apreciezi pentru lectiile pe care le-ai invatat de la ei. Multumeste celor care ti-au fost alaturi. Umple spatiile celor care au plecat. Elibereaza-te gratios de lucrurile si persoanele care nu sunt destinate pentru tine. Accepta ceea ce este asa cum este. Iti multumesc pentru ca nu renunti niciodata si pentru ca esti atat de puternica. Ii inspiri pe ceilalti si ii ajuti sa fie mai puternici. Ramai asa cum esti. Esti minunata! Daca ti-a placut aceasta scrisoare distribuie si prietenilor tai. Iti multumim!

Iubeste-te pe tine, si mai apoi pe altii!

Este sarcina fiecarei femei sa stabileasca o relatie serioasa cu ea insasi, sa isi accepte corpul, defectele, sa treaca peste toate lucrurile negative pentru totdeauna si sa nu se mai lase influentata de oamenii din jurul tau. Sa inceteze sa se mai schimbe pentru a fi pe placul barbatilor, sa se dedice doar ei pentru a descoperi puterea incredibila care se ascunde in ea. Este timpul sa inceapa o calatorie frumoasa, sa isi asculte inima, intuitia si sa traiasca fiecare clipa, sa zambeasca, sa fie fericita. Este de datoria fiecarei femei sa spuna ce simte si sa fie conectata cu spiritul ei. Pentru ca atunci cand o femeie este sincera si impacata cu ea, in cea mai mare parte se simte intreaga, completa, vie, pasnica, vesela, fericita, recunoscatoare, inspirata, creativa, activa, frumoasa, senzuala. Acestea sunt toate semnele ca ea este in aliniament cu feminitatea ei... o astfel de femeie are puterea de a transforma lumea. Este de datoria unei femei sa traiasca in armonie, cu inima deschisa. Chiar daca este vulnerabila si uneori simte durere, la un moment dat va avea recompense minunate. Pentru ca, intr-o zi, cand se va astepta mai putin, cineva va bate la usa sufletului sau si o va surprinde in cel mai frumos mod posibil: ii va oferi darul iubirii adevarate. Un suflet inchis nu o va proteja de durere, ci din contra. Un suflet inchis nu va fi capabil sa auda cand iubirea vine batand la usa sufletului sau... Asadar, dragi femei de pretutindeni, deschideti-va inima si nu incetati niciodata sa credeti in dragostea adevarata. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Prajitura Valurile Dunarii probabil o cunoasteti cu totii din copilarie, este o prajitura delicata cu crema de vanilie, ciocolata si visine, foarte gustoasa, pe care cu siguranta o vei dori sa o tot repeti.

Un desert de casă foarte gustos și simplu de realizat. Rețeta nu este sofisticată, iar ingredientele sunt cele mai accesibile. Prăjitura este nemaipomenită pentru ocazii speciale sau pentru sărbători – va impresiona cu gustul delicios și aspectul deosebit.

Denumirea „Valurile Dunarii” vine de la linia ondulata formata de cirese sau visine impreuna cu stratul de aluat cu cacao. Sunt cateva elemente clare care o deosebesc de alte prajituri care incearca sa o imite.

INGREDIENTE:

Pentru aluat:

  • 750-1000 g vişine proaspete sau 2 borcane compot de vişine
  • 25 g unt
  • 180 g zahăr
  • 6 ouă
  • un praf sare
  • 400 g făină
  • 1 plic praf de copt
  • 4 linguri lapte
  • 2 linguri cacao
  • 2 linguri rom
  • unt pentru uns tava

Pentru crema:

  • 1 plic budincă de vanilie
  • 500 ml lapte
  • 1 lingură rom
  • 200 g unt moale
  • 50 g zahăr pudra

Pentru glazură:

  • 200 g ciocolată amăruie
  • 25 g unt de cocos

Pregătirea blatului: Vişinele dacă sunt proaspete le scoatem sâmburii şi le punem la scurs într-o strecurătoare. De această dată am folosit vişinele dintr-un borcan de compot, dar cînd prăjitura a fost gata am realizat că îi cam lipsesc vişinele. Cu siguranţă trebuiesc vişinele din 2 borcane de compot, vişine pe care le punem la scurs într-o strecurătoare.

Untul moale îl frecam cu mixerul şi începem să adăugăm cu lingura zahărul. Adăugăm praful de sare şi pe rând ouăle. Între fiecare ou adăugat batem cu mixerul aproximativ câte o jumătate de minut.

Făina o amestecăm cu praful de copt şi treptat o adăugăm peste compozitia de unt. La final, dacă este nevoie, adăugăm lapte cât compozotia să cadă din lingură. ATENŢIE, nu trebuie să curgă (eu am pus 2 linguri de lapte)!

Aluatul îl împărţim în două părţi egale. O parte il întindem în tava unsă cu unt şi tapetata cu făină. Am folosit hârtie de copt, dar aluatul se întinde destul de greu, deci recomand varianta cu tava unsă cu unt şi tapetată cu făină. În cea de a doua jumătate de aluat adăugăm cacaoa, romul şi încă puţin lapte dacă este cazul (2 linguri). Întindem cu grijă acest aluat peste cel fără cacao.

Am procedat astfel: am luat cantitati mici de aluat şi cu atenţie le-am intins astfel încât să nu apăs foarte tare şi să cadă acest aluat pe fundul tăvii. Cu coada unei furculiţe am înţepat aluatul pe toată suprafaţă pentru a creea efectul de valuri. Asezăm visinele si dăm prăjitura la cuptor pentru 30 de minute sau până când trece testul cu scobitoarea.

Publicitate

O lăsăm la răcit în tavă.

Pregătirea cremei: Praful de budincă îl amestecăm cu o lingură de zahăr şi cu puţin lapte. Într-o cratiţă curată punem restul de lapte şi când este fierbinte adăugăm şi laptele cu praful de budincă. Amestecăm încontinuu pentru a nu se forma cocoloaşe. Cînd crema începe să fiarbă închidem focul şi o lăsăm la răcit. De preferat este să amestecăm încontinuu până se răceşte, sau cel puţin până când are o temperatură bună şi o putem acoperi cu folie alimentară (folia trebuie să fie in contact cu crema). Această operaţie are rolul de a nu se forma crustă la suprafaţă cremei.

Untul îl frecăm spumă cu zahărul pudră şi cînd budinca este răcită complet o încorporăm treptat peste untul batut spumă.

Peste blatul răcit turnăm şi întindem în strat egal crema. Dăm tava la rece până pregătim glazura.

Pregatirea glazurii: Într-o crăticioară punem ciocolata ruptă bucăţi şi untul de cocos. Dacă nu aveţi se poate înlocui cu aceeaşi cantitate de ulei. Amestecăm cât să se omogenizeze şi după ce se răceşte atât cât să suportăm să băgăm degetul în ea, turnam glazura peste prăjitură.

Dăm imediat la rece. După 5 minute, cu ajutorul unei furculiţe creăm la suprafaţa prăjiturii efectul de valuri.

Dăm prăjitura din nou la rece până a doua zi. Dimineaţă tăiem prăjitura şi o putem servi

Pofta buna!

Tince cont:

Aluatul nu este un simplu pandispan, ci contine foarte mult unt. Este o compozitie onctuoasa, bogata in vanilie, compozitie din care se amesteca o parte si cu cacao de calitate. Proportii egale de unt, zahar, faina si oua.

Fructele utilizate trebuie sa fie cirese sau visine mari si carnoase, pe cat posibil proaspete. Se pot folosi insa si fructe congelate dar nu si din compot.

Crema nu este o simpla budinca de vanilie, ci este o crema fina, cu mult unt si multa vanilie (crema mousseline). Stratul de crema de vanilie trebuie sa fie gros de un deget, nu milimetric.

In ceea ce priveste glazura, aceasta contine multa ciocolata de calitate. Elementul care nu poate lipsi este modelul cu valuri de pe glazura.

Acesta se traseaza cu ajutorul unui piaptan de cofetarie sau cu o furculita cu dintii mai rari. Fara aceste valuri prajitura nu mai poate fi numita valurile Dunarii.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Retete
„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi, căci cu ce judecată veţi judeca, cu aceea veţi fi judecaţi” (Matei VII, 1-2) Un om căruia totdeauna îi plăcea să judece pe alţii se întâlni cu un necunoscut, care avea nasul foarte roşu. El îl judecă pe dată şi-l consideră ca pe un mare beţiv, zicându-şi: omul acesta trebuie să fie mare beţiv, de vreme ce are nasul roşu ca un ardei. Şi de atunci, se porni să facă judecată aspră acelui necunoscut. Când avea prilejul spunea la toată lumea cât de beţiv era omul acela cu nasul atât de roşu. După un anumit timp, venind vorba despre omul acela, unul dintre oameni zise: — Săracul, ce păcat că a murit, era un om tare bun! Dar cel care-l judeca aspru, zise cu răutate: — Cum era să nu moară, dacă era aşa de beţiv? Dar celălalt îl opri şi cu mai multă milă zise: — Îl cunosc bine, era un om credincios şi foarte iubit de toţi pentru blândeţea lui; nu s-a îmbătat în viaţa lui, dar avea nasul roşu din pricina unei boli grele de care suferea. Această întâmplare l-a determinat pe omul care judeca aspru pe alţii, să renunţe la acest păcat, care roade sufletul multora. Deci: să nu judecăm, ca să nu fim judecaţi.

Nu-l chema pe dracu, ca chiar vine

Un sătean călătorea într-o zi spre târg. Trecând printr-un sat iată că i se rupse o roată de la căruţă şi începu şi ploaia. Un copil din sat îl întrebă: — Unde te duci nene? Cum omul era necăjit şi prea puţin credincios, îi răspunse: — Mă duc la dracu! Copilul, înţelept, nu zise nimic şi se duse la treabă. Omul, după ce îşi drese căruţa, plecă spre târg şi-şi vându marfa pe care o avea. La întoarcere l-a apucat noaptea pe drum şi iată că în dreptul unei păduri îi ieşi un hoţ în cale. Săteanul întrebă: — Cine eşti? Hoţul răspunse: — Sunt dracu! Şi cu arma întinsă îi luă toţi banii din buzunar şi dispăru în noapte. Dând bice cailor, săteanul îşi aduse aminte de vorba ce spusese şi acum se mustra pe sine zicându-şi: Iată am zis că mă duc la dracu şi la dracu m-am dus; bine că nu m-am dus de tot! Şi din acel moment a luat hotărârea să nu mai spună sau să cheme cuvântul acesta spurcat. Venindu-şi în fire, omul nostru s-a vindecat de acest păcat pentru toată viaţa.

Durerea ne deschide ochii sufletului

Pentru ca Preabunul Dumnezeu să îngăduie să te îmbolnăveşti, cu siguranţă că aceasta va fi spre folosul tău. Pronia dumnezeiască a văzut ce scop are boala ta, lucru pe care şi eu şi tu, cu mintea noastră mărginită, nu putem să îl înţelegem. Nu cumva El vrea să îţi reamin­tească prin această boala ca trupul tău nu este atât de pu­ternic şi de sănătos cum ai crezut? Nu cumva El îşi doreşte să înţelegi că trupul tău este muritor şi trecător? Oare vrea prin acest mod să îţi des­prindă inima de pamant şi de lucrurile materiale, pe care le iubeşti atât de mult, sau de plăcerile păcătoase, de care poate eşti alipit sau de o viaţă indiferentă duhovniceşte, pe care poate ai trăit-o până acum şi să te ajute să în­ţelegi că viaţa are un scop mai înalt, că nu eşti creat pen­tru pământ, ci pentru cer? Pentru mulţi oameni boala este prilej de schimbare a modului lor de viaţă. Cunosc pe cineva care la înce­put a fost cu totul indiferent religios. La locul de muncă era un escroc şi un om lacom. În familia sa era grosolan şi tiran. Însă pe neaşteptate, cu toate că avea un trup foarte puternic şi sănătos, s-a îmbolnăvit grav şi a suferit ani de zile. În timpul bolii sale, însă, a văzut viaţa şi din cea­laltă perspectivă. S-a trezit din somnul ignoranţei du­hovniceşti în care se afla. A înţeles că pământul este un loc trecător, că în cer este locuinţa noastră cea veşnică. Şi-a deschis ochii spre a primi lumina lui Hristos. S-a po­căit de păcatele sale. S-a spovedit şi s-a împărtăşit cu Trupul şi cu Sângele Domnului Hristos. Nu se mai împăr­tăşise de când era copil. Şi a luat hotararea de schimbare a modului său de viaţă. Când s-a făcut bine şi s-a întors la locul lui de muncă el era deja un alt om: drept, sincer, cinstit, neiubitor de bani, un bun familist şi un bun creş­tin. De multe ori îl auzeau cei din jurul lui cum Îl slăvea pe Dumnezeu pentru boala pe care i-a trimis-o, care a de­venit prilej de a deveni om, aşa cum spunea el. Este mare adevărul că de multe ori durerea ne deschide ochii sufle­tului, pe care în zilele noastre când nu avem probleme îi ţinem închişi. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!