Atunci când copilul vine la tine pentru sfaturi sau ajutor, este important să nu-l respingi și să ai un comportament corect. Întrucât încrederea este un lucru atât de fragil. Cum să devii acel tip de părinte la care copilul va veni prima dată dacă îl îngrijorează ceva:
La ședințele cu psihologul pentru copii, părinții se plâng cel mai des de următorul lucru: “El/ea pur și simplu nu vorbește cu mine”. Sentimentul dureros de alienare afectează atât adultul, cât și copilul.
Stabilitatea emoțională și psihologică a copilului mic este legată de nivelul de apropiere în relațiile cu părinții. Ar fi ideal ca copilul să împărtășească aproape toate trăirile sale cu părinții atunci când ceva l-a supărat sau l-a întristat. Dacă acest lucru nu se întâmplă, înseamnă că nu sunteți atât de apropiați pe cât ar trebui să fiți.
Cum să întărești legătura emoțională cu copilul
În psihologie există două modele comportamentale în care părinții, fără să-și dea seama, împiedică comunicarea și se îndepărtează de copil: negarea sentimentelor și dorința de a-l consola, care înlocuiește empatia reală.
Copilul se simte nefericit atunci când are parte de insulte, dezamăgire, îngrijorare, confuzie. El are nevoie extrem de mult de sprijinul părinților. Dar mama și tata adesea nu observă trăirile negative ale copilului sau nu le consideră importante.
Astfel, primul lor impuls este să-i spună copilului că nu trebuie să aibă anumite sentimente. Fraze precum: “Nu te îngrijora”, “Scoate-ți ideea asta din cap!”, “Nu te supăra” trebuie evitate. Auzind astfel de fraze de la tine, copilul se simte rușinat pentru trăirile sale, iar acest lucru îi amplifică trăirile dureroase.
În plus, văzând că părinții nu pot înțelege ce simte el, se simte singur. Așa că ajunge la concluzia că încercarea sa de a se încrede în adulți și de a-și spune supărările nu face decât să agraveze situația.
Ce reacții tipice la sentimente negative ale copiilor trebuie evitate:
- Nu te îngrijora atât de mult!
- Nu te întrista!
- Exagerezi!
- Ești prea sensibil!
- Scoate ideea asta din minte!
Fii empatic cu copilul. Respectă emoțiile sale, sentimentele nu pot fi greșite. Copilul spune exact ceea ce simte.
Cum arată o reacție empatică:
- Ești îngrijorat? Te înțeleg, și eu m-aș îngrijora în locul tău.
- Ești trist? Ce te-a întristat? Haide să încercăm să găsim o soluție.
După ce arătați empatie, copilul va fi convins că este înțeles. Veți consolida o legătură invizibilă cu el. De multe ori, adevărata compasiune este tot ceea ce are nevoie copilul. El se va simți mai bine când va simți această compasiune. Când va fi convins că părinții îl înțeleg, se va simți protejat, se va liniști și va putea discuta calm situația împreună cu voi.
Mulți părinți sunt îngrijorați că copilul va învăța să se plângă de el însuși, să joace rolul victimei. De aceea, nu se grăbesc să-și arate compasiunea. Dar tocmai respectarea sentimentelor copilului îl va ține departe de permisivitate, de plângeri și de mentalitatea de victimă.
Pe de altă parte, tentația de a consola și de a prelua decizia de a rezolva problema îi împinge pe părinți să protejeze copilul de sentimente negative în loc să-l învețe să lupte singur cu stresul.
Exemplu: Seara, pe drumul spre casă de la antrenamentul de fotbal, fiul de 7 ani mărturisește: „Mamă, azi am jucat mai rău decât toți din echipă. Sunt cel mai slab jucător. Am stat pe banca de rezerve aproape tot antrenamentul”.
Reacția empatică: “Înțeleg cât de supărat ești. Este neplăcut să te simți unul dintre cei mai slabi jucători. Am simțit și eu la fel când am fost mică. Nu te descuraja. Te vei descurca mai bine data viitoare.”
Reacția empatică implică faptul că părintele trece de la sentimentele sale la ceea ce simte copilul. Acest lucru se numește adaptare emoțională. Un părinte care își amintește cum este să te simți cel mai rău, poate să înțeleagă copilul său.
Atunci când sunteți emoțional conectat la copilul vostru, el se simte în siguranță. Acest lucru îi permite copilului să încerce din nou cu îndrăzneală. Empatia formează treptat rezistența la stres. Un astfel de copil nu se va lăsa doborât la apariția primelor probleme.
Fiți alături de copil spiritual. Empatizați cu el, susțineți-l cu toate puterile și inspirați-l să facă lucruri noi și să nu se dea niciodată bătut. Recompensa voastră va fi cu adevărat neprețuită.
