Relatia cu Dumnezeu ar trebui sa fie una de iubire, precum indragostitii care abia asteapta sa se intalneasca!

„Dăruieşte-i persoanei pe care o iubeşti: aripi pentru a zbura, rădăcini pentru a se întoarce şi motive pentru a rămâne.” - Dalai Lama Cateva sfaturi pentru indragostiti de acum un veac, care ar mai putea fi valabile si astazi. Sfaturi oferite in anul 1920 de catre profesorul doctor B.G. Jefferis: 1. Cautati fiecare fericirea celuilalt – un mariaj egoist, prin care un partener cauta doar propria fericire, se distruge singur. Fericirea este un foc care nu va arde mult doar cu ajutorul unui singur vreasc. 2. Nu te casatori dintr-o toana de moment – casatoria poate avea loc oricand pe parcursul relatiei daca lucrurile sunt facute sa dureze. 3. Nu te vinde – nu conteaza daca pretul este platit in bani sau in vreo pozitie sociala. 4. Nu te irosi – nu vei primi niciodata prea mult, chiar daca vei primi atat cat crezi ca meriti. 5. Cauta sfatul parintilor – parintii iti sunt cei mai buni prieteni. Ei sunt cei care vor face mai multe sacrificii pentru tine decat orice alt muritor. Ei sunt cei care, in ceea ce te priveste, sunt deasupra egoismului. In cazul in care ei nu sunt de acord cu alegerea ta, inseamna ca au motive sa o faca. 6. Nu te casatori pentru a face pe plac altora – tu va trebui sa traiesti si sa induri noua viata. 7. Nu te casatori pentru a face in ciuda cuiva – ar adauga o ticalosie unei nebunii. 8. Nu te casatori daca nu iubesti – un trup fara suflet va sfarsi curand prin a fi ofensator. 9. Testeaza cu atentie efectele vietii in comun – daca intimitatea aduce cu ea dispretul inaintea mariajului, o va face si dupa aceea. 10. Testeaza cu atentie efectele separarii prelungite – adevarata dragoste invinge atat timpul cat si spatiul. 11. Nu te casatori doar pentru ca ai promis ca vei face asta – daca o fisura a aparut intre voi acum, se va transforma mai tarziu intr-o prapastie. Este mai putin ofensator sa retragi o promisiune facuta decat sa minti in fata altarului. Partenerul de viata are dreptul la integritate absoluta. 12. Casatoreste-te cu caracterul – important nu este ceea ce detine o persoana, ci ceea ce este. 13. Nu te casatori din “cauze umanitare” – daca o persoana doreste sa se salveze de la obiceiurile rele, nu este potrivita pentru tine. 14. Pretinde inteligenta – cultura este buna, dar nu este transmisa ereditar. Inteligenta, insa, ar putea fi. 15. Nu va jucati cu sentimentele si atasamentul celuilalt. Este un pacat care va va urmari pentru tot restul vietii. 7 gânduri înțelepte. - Tinerețea este o perioadă minunată a vieții. Ea ne slujește să acumulăm greșelile numite ulterior experiență. - Nefericirea este o avertizare de a merge mai departe, nu de a sta jos. - Nu pune realității întrebarea “De ce?” Întreabă-ți visele “De ce nu?”. - Mai bine te-ai păstra curat și strălucitor; ești fereastra prin care trebuie să vezi lumea. - Ai grijă să obții ce îți dorești în viață sau vei fi obligat să te mulțumești cu ce primești. - Experiența ne învață că oamenii nu învață nimic din experiență. - Ce este viața, decât un șir de nebunii inspirate? Greutatea este să le alegi pe cele demne de a fi făcute. Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Prietenii sunt ca pepenii: încerci o sută şi alegi doi, trei.” – Confucius

Scopul rugaciunii, in primul rand, este – nici nu stiu pe unde s-o apuc si de-aia ezit cu cuvintele – as zice [ca] este un dialog intre om si Dumnezeu. Incep cu omul, pentru ca noi ne stim mai bine decat pe Dumnezeu, Care ni se pare ca e tare departe. Ar trebui sa incep cu Dumnezeu in toate, bineinteles. In acest dialog noi ar trebui sa avem permanent un contact cu Dumnezeu si am incercat sa insuflu gandul asta de mai multe ori cand am spus: sa trancanim cu Dumnezeu despre orisice.

Sa nu gandim abstract. De exemplu: „Ce-o sa fac maine, ca trebuie sa ajung acolo si trebuie inainte sa merg dincolo si cum o sa ajung?” Pune un „Doamne” si gandul tau a devenit rugaciune: “Doamne, cum sa ajung acolo, ca trebuie inainte sa merg dincolo si nu stiu cum o sa fac. Ajuta-mi, Doamne!“ Si a devenit rugaciune si nu-i mai putin importanta, nici mai putin lucratoare decat ceea ce numim, in general, rugaciune.

Exista un moment, pe care ar trebui sa-l intelegem ca un moment privilegiat, cand rugaciunea trebuie sa fie lepadarea lucrurilor lumii ca sa fim in intimitate cu Dumnezeu. Pravila – ca sa vorbesc calugareste – si pravila, asa cum si-o poate trai si aplica ne-calugarul in lume (in general, mult mai putin). Un student in preajma examenului nu ma astept sa se roage doua ceasuri in fiecare noapte si doua in fiecare dimineata, sau mai stiu eu ce. Are si o nevoie de implinit, acolo.

Publicitate

Dar ceva-ceva rugaciune si cat de cat in ale pocaintei, in dinamica vietii vesnice, vrea sa nu piarda contactul cu Dumnezeu total si dupa examen sa se trezeasca in nu stiu ce azimut, departe de Dumnezeu. Si atunci, in masura in care poate si in felul in care poate pravila s-ar reduce, poate, la putin – cinci minute sau nu stiu ce – dar un moment pe care eu il inteleg asa: fie ca-i mare, fie ca-i mic momentul, fie ca-i un ceas, fie ca-i cinci minute, sa te regasesti in intimitatea ta cu Dumnezeu.

Noi ar trebui, literal si practic, sa traim [cu Dumnezeu] asa cum traiesc doi indragostiti. Ei nu-si fac o pravila ca sa se intalneasca zilnic zece minute, de la … pana la … Dar daca se intalnesc, daca pot, dar… toata ziua tanjesc unul dupa altul. Le e dor unul de altul, daca nu se mai vad, daca unul pleaca la distanta parca se rupe ceva in el. Asa ar trebui sa simtim noi cu Dumnezeu. Avantajul cu Dumnezeu ar fi ca Dumnezeul – [aparent] asa de indepartat – niciodata nu-i departe. Zici „Doamne” si [chiar] inainte sa zici este cu noi, pentru ca este in noi, [chiar] daca nu mai putem sa Il descoperim acolo.

Raspuns dat de Parintele Rafail Noica in conferinta „Criza in Biserica” (Alba-Iulia, 2003)

“Toate necazurile pe care le-am avut, toate supărările şi obstacolele m-au întărit… Poate nu-ţi dai seama atunci când ţi se intamplă, dar să ţi se întoarcă spatele poate fi cel mai bun lucru pentru tine.” – Walt Disney

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate
"Dacă bărbatul este cel care construiește drumurile, femeia este cea care trasează direcțiile." – Andre Levy Stiu ca doare. Doare inzecit, doare albastru inghetat, doare cu ecou. Toate amintirile s-au trezit acum si-si cer portia la durere. Ai fost atata timp a lui, iar acum iti esti doar a ta. Si nu stii ce sa faci cu tine. Ai fugi daca ai putea, dar n-ai cum sa te lasi in urma. Ai zbura, dar esti lipita de tot ce-ai trait. Durerea pe care o simti esti tu. E acolo, in mijlocul pieptului, apasa uneori mai greu, uneori mai surd, alteori arde palpaind pe dinauntru. S-a intins ca o umbra peste toata viata ta. Nimic nu se mai intampla fara sa vezi valul despartirii prin care treci. Ca o casa in care intr-o camera cineva a lasat deschis un radio. Si-l auzi. Si-l auzi. Si-l auzi. Stiu ca doare. Dar o sa treaca. O. Sa. Treaca. O sa taca. Durerea. Draga mea, n-ai incotro decat sa te vindeci. Sa-ti traiesti durerea pana la capat, ca un pahar de medicament pe care, ca sa te faci mai bine, trebuie sa-l dai pe gat. Si nu merge decat cu inghitituri mici, noduroase, sfredelitoare. Are un gust mizerabil, aspru, dar face bine. Ai incredere. Cauta punctele propozitiilor neterminate din povestea ta. Incheie conversatii, incheie amintiri, incheie de formulat raspunsul tuturor intrebarilor. Stiu. Ai multe intrebari, asta doare cel mai tare. Ele apasa cel mai greu. Da-ti timp. Ai sa gasesti raspunsuri in oamenii care te iubesc. Oamenii care te-au iubit si inainte sa-l cunosti pe el, oamenii care te iubesc si dupa ce relatia voastra s-a frant. Ai sa gasesti raspunsuri in vorbele mamei tale, ale tatalui tau, ale prietenei celei mai bune, ale fratelui, ale profei de chimie din liceu, ale bunicii, ale vreunul scriitor care, desi nu te cunoaste, iti vorbeste printr-o hartie. Ai sa gasesti raspunsuri intr-o melodie, ai sa gasesti raspunsuri in bucuria cu care catelul tau face aceleasi lucruri ca si pana acum, inconstient de furtuna din viata ta, ai sa gasesti raspunsuri intr-un film, intr-un cuvant, intr-o cutie de acrilice, intr-o plimbare intr-un parc oarecare. Asta e primul lucru de care trebuie sa te apuci cand traiesti o despartire. Sa-ti gasesti raspunsurile, ca sa poti trece mai departe. ”Closure”, i-a spus englezul. Si-ai sa vezi, unele nu vor avea nicio noima, altele nu vor fi foarte clare si cateva nici nu le vei putea intelege pe de-a intregul. Acum. Ia-le ca atare. Candva, vei pricepe clar, simplu: tot. Dar da-ti timp. Despartirile dor. Nu stiu cati ani ati fost impreuna, nu stiu ce s-a rupt in voi, nu stiu ce ziduri au crescut intre toate rasariturile si apusurile pe care le-ati impartit. Dar stiu ca, in timp, nu va mai conta. Ai crescut. Acum esti un copac un pic mai inalt, un pic mai vanjos, cu radacinile un pic mai puternice. Nu te mai ating aceleasi vanturi, nu-ti mai pasa la fel de mult daca ploua, nu te mai indoi ca sa mirosi orice floare. Si, cel mai important, acum esti mai aproape de soare. Va veni o zi in care te vei uita in urma, si, la umbra crengilor noi care ti-au crescut, iti vei admira scoarta trunchiului. Si-n interior, cercurile-ti vor trada toate incercarile care te-au perpelit, dar peste care ai trecut. Cu bine. Deasupra tuturor durerilor a crescut un tesut protector, o scoarta puternica, frumoasa, cu mici crestaturi imperfecte. Numai tu vei sti ce-i dedesubt. Caci ai sa vezi, asta inseamna despartirile, un ragaz in care sa stai de vorba cu tine insati. Sa te cunosti. Sa te intelegi. Sa te iubesti. Iti promit. Va veni o zi in care ii vei da dreptate lui Marin Preda. ”Ce este o despartire? O simpla separare de corpuri.” Si omul pe care l-ai iubit nespus va deveni un simplu corp. Caci nu ti-a fost gara. Nu ti-a fost tarm. Nu ti-a fost farmec. N-a fost el, desi ai fi vrut sa fie. Desi erai sigura ca e. Insa, iti spun, Omul tau nu te-ar fi ranit niciodata atat de mult. Omul care-ti va fi gara, tarm, farmec, echilibru, soare, meterez si dimineata, omul acela e undeva in lume. Mama imi spunea mereu cand ma vedea in relatiile gresite: ”Si daca omul potrivit pentru tine e langa tine, dar nu poti fi cu el pentru ca esti a altcuiva?” Haide, odihneste-te, ridica-te si porneste mai departe. Da-ti timp. Si-ai sa vezi ca intr-o zi, toate astea vor pali in fata minunilor care te asteapta. Iti promit. de Laura Baban