Regina Maria a ales ca inima ei sa ramana in Romania!

“Noi stim ce suntem, dar nu stim ce putem fi.” – Shakespeare Sa eviti critica este aproape imposibil, insa poti sa inveti lectiile oferite de ea, iti vom prezenta cateva sfaturi despre cum sa reactionezi la pretentiile celor din jur pentru a obtine o critica constructiva. Spune «Dа!» Atunci cand auzim o nemultumire rostita la adresa noastra, primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa iti controlezi emotiile si sa accepti faptul ca fiecare persoana are dreptul sa-si expuna parerea. Daca o persoana a prins curaj si a spus tot ceea ce nu ii convine, inseamna ca este gata sa poarte un dialog si are o atitudine serioasa fata de tine. Aici este vorba de mai mult interes si sinceritate, decat atunci cand acea persoana tace sau te lauda. incearca sa treci de partea lui si sa fii de acord cu el. Pentru ca atunci cand o persoana isi exprima nemultumirile, el asteapta sa primeasca un raspuns – asa e natura noastra. insa atunci cand in loc de un feedback tensionat el aude un simplu „multumesc”, atunci se trezeste intr-o stare de confuzie pozitiva. Sa raspunzi cu „DA!” la o mustrare, demonstreaza ca suntem gata sa aflam ce anume s-a intamplat si sa pornim un dialog real. «insa…» Nu intotdeauna pretentiile corespund cu modul in care noi intelegem o situatie. Din acest motiv este important sa iti exprimi pozitia. insa asta trebuie sa fie o informatie obiectiva, dar nu o tentativa de justificare. Astfel interlocutorul nostru va vedea ca suntem gata sa clarificam situatia complicata. in realitate oamenii sunt gata sa accepte multe lucruri, doar daca li se explica motivele. Asta le ofera un alt punct de vedere si sa aiba in vedere si opinia noastra. Al nostru «insa» ne ajuta sa ne pastram o pozitie neutra. Chiar si recunoscand dreptul altuia de a-si exprima o nemultumire, nu suntem obligati sa suportam consecintele, daca credem ca ele nu isi au rostul. «Hai sa…» Atunci cand ascultam o parere si ti-ai expus propriul punct de vedere, este foarte important sa incercati sa luati o decizie comuna. Pentru ca o persoana sa inteleaga ca va aflati ambii de aceeasi parte a baricadei, trebuie sa vii cu propuneri clare si constructive. Daca vei raspunde la o pretentie cu „Da, insa hai sa…” atunci feedbackul negativ lucreaza in favoarea noastra si ne ajuta nu doar sa aflam multe lucruri utile, insa ne ajuta si sa corectam anumite aspecte ale muncii noastre si sa imbunatatim relatia cu alta persoana. Dreptul de a gresi Este clar ca este greu sa auzi nemultumiri la adresa ta, dar si mai greu este sa faci acest lucru sa fie cu folos pentru tine. Unele persoane considera chiar si cea mai mica observatie un motiv de a rupe relatii, iar orice parere negativa la adresa sa – o batjocura. insa cu cat omul este mai dezvoltat, cu atat mai multe pareri accepta despre sine si despre actiunile sale. El intelege ca poate sa greseasca. Recunoscandu-ne dreptul la greseala, nu pierdem energie si timp pentru a le ascunde de alte persoane. Cu cat mai putin ne este frica sa gresim, cu atat mai putin presiune simtim si cu atat mai multe sanse avem sa obtinem succes. Daca suntem deschisi oricarei critici despre noi, atunci ne largim cercul de oameni si interese, altfel spus ne oferim sansa sa mergem inainte si sa devenim mai buni. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

„Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea…”, scria Regina Maria in testamentul ei. Dupa moarte, i-a lasat inima ei Romaniei, sa fie pastrata la Balcic. Dorinta i-a fost indeplinita cu pietate, dar istoria a nesocotit vointa reginei.

O casatorie providentiala

Putine fete regale au jucat un rol atat de important si de complex in istoria tarii, precum Regina Maria. Nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii si fiica tarului Alexandru al-II-lea, Maria Alexandra Victoria s-a logodit la numai 16 ani cu Printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitorul tronului Romaniei. Logodna lor a fost celebrata la Postdam, in 1892, printr-o petrecere la care marele absent a fost tatal printesei, ducele Alfred de Saxa Coburg Gotha, care nu privea cu ochi buni casatoria celor doi tineri. In pofida opozitiei sale, casatoria s-a incheiat pe 29 decembrie 1892, iar perechea regala a plecat imediat spre Romania si a traversat Transilvania la adapostul noptii. Abia cand a ajuns la Predeal, romanii au avut prilejul sa o cunoasca pe viitoarea lor regina, despre care se spunea ca era deosebit de frumoasa.

Diplomatul Unirii

Reginei Maria i se dusese vestea despre frumusetea si delicatetea ei, despre cultura si inteligenta fina. Familia Regala a Romaniei a capatat un aliat redutabil prin casatoria ei cu Ferdinand, in vremurile tulburi ale Primului Razboi Mondial. In timpul Conferintei de Pace de la Paris, din ianuarie 1919, Regina Maria a pledat cauza romanilor si a reusit, prin interventia sa, sa obtina sprijinul statelor puternice pentru faurirea Romaniei Mari, in 1918. Pe 15 octombrie 1922, Regele Ferdinand si Regina Maria au fost incoronati la Alba Iulia ca regi ai Romaniei Mari. Poporul ii iubea, iar regina isi castigase un loc aparte in inima soldatilor. Era numita „Mama ranitilor” sau „Regina soldat”, pentru atitudinea ei brava din timpul razboiului, cand a fost alaturi de asistente si de medici in spitalele de pe front.

Refugiul din cuibul linistit

Publicitate

Sfetnic al Regelui Ferdinand si figura marcanta a politicii romanesti dupa razboi, Regina Maria este indepartata din viata politica de catre fiul ei, Carol al II-lea. Ea isi petrece tot mai mult timpul departe de Bucuresti, la Bran si la Balcic, in cele doua castele care i-au fost atat de dragi si care au inflorit datorita pasiunii sale pentru arta si cultura. „Balcicul si Branul sunt casele mele de vis, inima mea”, spunea Regina Maria. „Cuibul linistit” din Balcic, cum il botezase regina, a fost infrumusetat de la un an la altul cu specii de plante si arbusti exotici, cu alei de promenada si ateliere in care artistii erau chemati sa creeze. In acest loc, in care sufletul ei a gasit alinare si refugiu, a dorit regina sa ii fie depusa inima dupa moarte. S-a stins din viata la varsta de 62 de ani, dupa o lunga suferinta provocata de un cancer la ficat.

Alungata din loc in loc

Trupul Reginei Maria odihneste la Manastirea Curtea de Arges, dar inima ei nu si-a gasit linistea! Inchisa intr-o caseta de argint, incuiata la randul ei intr-o caseta de argint aurit cu pietre pretioase, inima reginei a fost depusa cu onoruri militare in capela Stella Maris din Balcic, in 1938. Doi ani mai tarziu, Romania pierdea Cadrilaterul si Balcicul, iar singurul lucru pe care l-a recuperat a fost caseta cu inima reginei. Ulterior, a fost depusa intr-o cripta sapata in stanca, la castelul Bran. Principesa Ileana a construit, langa castel, o capela identica cu Stella Maris, pentru inima mamei sale.

Dar abdicarea fortata a Regelui Mihai, in 1948, a alungat familia regala in strainatate. Capela a fost vandalizata, iar caseta a ramas in cripta de la Bran pana in 1958, cand a fost scoasa din sarcofagul de piatra si inchisa in casa de bani a Muzeului Bran.

PENTRU ETERNITATE… IN CARTON

Caseta cu inima regala a ajuns, in 1971, la Muzeul National de Istorie din Capitala, unde a fost deschisa pentru prima data, dupa 33 de ani. Inima imbalsamata sta astazi intr-o cutie de carton, sub paza, in timp ce casetele de argint sunt afisate in sala Tezaurului. Casa Regala a Romaniei a cerut restituirea inimii in anul 2008, in timp ce oficialitatile din Bran au incercat in cateva randuri sa recupereze relicva pretioasa si sa o aduca la castel. Soarta ei este amanata de la un an la altul, fara nicio solutie.

TRADITIA INIMILOR REGALE

Nu putine au fost capetele incoronate care au ales locuri dragi pentru inimile lor dupa moarte. Mostenitorul ultimului imparat al Austriei, Otto von Habsburg, a murit in 2011 si si-a exprimat dorinta ca inima sa sa fie depusa la abatia benedictina Pannonhalma, din Ungaria. El a respectat astfel o traditie veche a Casei de Habsburg, inspirata de un obicei regal al Evului Mediu.

Publicitate
Alte Articole
Istorie
Cu siguranta ai un vis personal. Fiecare dintre noi avem unul. Intrebarea este: care sunt masurile pe care le-ai luat pentru atingerea visului personal? In cazul in care acestea nu exista, acest vis este doar un gand care iti trece prin minte. Iata o poveste despre doua seminte care te va ajuta sa regandesti modul in care privesti viata: Doua seminte se aflau una langa cealalta pe un sol fertil. Primul samanta a spus “Vreau sa cresc! Vreau ca radacinile mele sa ajunga adanc in pamant si sa inmuguresc. Visez sa infloresc in muguri delicati si sa le vestesc oamenilor venirea primaverii. Vreau sa simt razele calde ale soarelui si picaturile de roua pe petalele mele!” Aceasta samanta a crescut si a devenit o floare foarte frumoasa. Cea de-a doua samanta a spus “ Mi-e teama. Daca-mi vor ajunge radacinile in pamant nu voi putea sa stiu cu ce se vor confrunta acestea acolo. Daca mi se vor dezvolta tulpini firave care vor putea fi culcate de vant la pamant? Si in cazul in care voi face flori, cu siguranta o sa vina cineva si o sa le taie. Asa ca mai bine o sa astept un moment sigur. Cea de-a doua samanta astepta in timp ce un porumbel a trecut si a ciugulit-o. Aceasta este o poveste foarte usor de inteles. In cazul in care exista un vis in mintea ta, nu-l tine acolo. Primul pas pe care-l vei face spre indeplinirea visului o sa faca o mare diferenta pe termen lung. In cazul in care astepti “momentul perfect” si continui sa te ingrijorezi de obstacolele cu care o sa confrunti, vei sfarsi prin a nu face nimic si astfel visul tau va muri. Inceteaza sa-ti mai ucizi visele! Ai incredere in tine si fa primul pas, chiar daca este unul minuscul!

Povestea sufletului

Era odata un rege care avea patru neveste. Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun. De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul. Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele. Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa! Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: – Acum am patru sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur. O intreba pe cea de-a patra nevasta: – Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie? – Nici vorba!, replica cea de-a patra sotie si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit. Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: – Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie? – Nu!, veni raspunsul celei de-a treia sotii. Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori! Inima regelui se stranse de durere. Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: – Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie? – Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!, replica cea de-a doua sotie. Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau. Regele fu devastat si de acest raspuns. Apoi se auzi o voce: – Eu te voi urma oriunde vei merge! Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale. Adanc indurerat, regele spuse: – Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia! In realitate, noi toti ca si acel rege avem patru sotii in viata noastra: Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim. Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii. Cea de-a doua sotie sunt FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem. Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!