Razbunarea ne arde sufletul. O pilda care ne arata de ce nu este bine sa ne razbunam

Pe lumea asta sunt două tipuri de oameni, sunt curios în timp ce citești aceste rânduri în ce categorie te regăsești. Primul tip de om Primul tip de om este acela care tot timpul se pune pe cântar, se măsoară în fiecare zi. Își spune: astăzi m-am îngrășat un gram. Ba nu, astăzi am cu 2 kg mai puțin, ce fericit sunt. Să mănânc puțin. Să ma cântăresc încă o dată. A, iar am pus pe mine 3 kg, de la ce oare, am băut doar apă, ce trist sunt. Primul tip de om este ăla nemulțimit. Ce urât că plouă. Mi-am udat pantofii. Nu pune mâna pe mine, ești murdar. Nu calc pe aici, îmi murdăresc converșii. Mi-am stricat părul, arăta așa de bine când am plecat de dimineață. Ce strâmt stă tricoul ăsta pe mine, oare se observă că am burtă? Vai, iar m-am îngrășat. Primul tip de om este tot timpul cu gândul la trecut sau viitor, prezentul este ceva inexistent pentru el. Oare de ce m-a părăsit tipa aia? Oare ce am făcut greșit? De ce nu îmi iese tot ce vreau să-mi iasă? Cum o să fie la întânire? Mă voi descurca? Oare mă va place? Cum o să fie la interviu, o să reușesc? O să mă descurc? Clipele trec pe lângă el. Zilele. Lunile. Anii. Și nu se mai întorc. Al doilea tip de om Al doilea tip de om. Este acela care aleargă cu zâmbetul pe buze nu pentru a da jos kilogramele care unii ar zice că-s în plus. Care face mișcare din plăcere. Care nu se cântărește din oră în oră pentru că realizează că este o diferență între a pierde grăsime și a pierde mușchi, realizând că greutatea nu contează, este doar o cifră, un număr, ce contează este procenul de grăsime din organism, de fapt.. nici asta atunci când faci lucruri din pură plăcere. Ce contează cu adevărat este felul în care se simte. Felul în care se simte când se uită în oglindă. Părerea sa despre el, asta-i tot ce contează. Și de asta și face tot ceea ce face, pentru că-l face mai fericit, mai împlinit, mai încrezător. Pentru că pe zi ce trece se iubește și mai tare. Dacă ar putea să se ia în brate ar face asta în fiecare secundă, pentru că realizează că este imperfectly perfect. Al doilea tip de om este mulțumit cu ceea ce are. Realizează că dacă va avea nevoie de mai multe lucruri va ajunge un om trist. Pentru că less is more. Pentru că dacă ai nevoie de mai puțin atunci ajungi să înțelegi fericirea, viața, să trăiești cu adevărat. Să trăiești cu esențialul. El înțelege că este deja perfect doar că poate mai mult, că se poate dezvolta. Al doilea tip de om este acela care dansează în ploaie. Care-și deschide mâinile larg atunci când vântul vine în direcția sa, pentru că vrea să simtă cu degetele sale aerul, cum îl atinge, cum îl mângâie. Ahh, ce sentiment, ce miros, ce oportunitate că trăiește, a respira, a există. Știe asta și este recunoscător pentru fiecare secundă, pentru că este o binecuvântare, un miracol faptul că este încă în viață! Al doilea tip de om este acela care nu se gândește la trecut și realizează că lucrurile s-au întâmpla așa cu un motiv. Realizează că relațiile pe care le-a avut, înseamnă că e mai bine că s-a întâmpla așa. Atât pentru ei/ele, cât și pentru el. Pentru că nu se potriveau, pentru că nu le făcea fericit și cel mai important pentru că… the best is yet to come. Realizează că orice ușă închisă deschide la rândul său încă alte trei, dar dacă are capul plecat nu le va vedea. Al doilea tip de om este acela pe care nu-l îngrijorează viitorul, pentru că știe ce a spus Einstein, cum că: viitorul nu mă îngrijorează pentru că și așa vine mult prea repede. Al doilea tip de om știe acel lucru care te face să te răscolești cel mai tare este atunci când vrei ca lucrurile să se întâmple într-un mod și nu se întâmplă așa. Pentru că realizează că probabilitatea este muuult prea mare să se întâmple așa. Pentru că sunt un milion de posibilități și realizează că nu ai puterea de a controla lucrurile ce se vor întâmpla. Al doilea tip de om trăiește în prezent. Se bucură de momentele pe care le petrecere alături de oamenii care-i sunt dragi. Nu se uită la ceas. Nu-și verifică telefonul într-o conversație. Pentru că nu este nevoie. Pentru că realiează că nu trebuie să se grăbească. Nu trebuie să ajungă nicăieri.. este deja acolo. Ai doilea tip trăiește astăzi, acum, momentul din fața ochilor săi. Realizează și nu-l sperie faptul că maine ar putea să moară, că în orice clipă ar putea ca totul să se sfârșească. Al doilea tip de om realizează că una dintre greșelile monumentale pe care le poți face cu viața ta este să nu faci nicio greșeală! Realizează că cel mai mare regret pe care-l poți să-l ai în fața mortii este dat de două elemente: (1) lucrurile pe care nu ai avut curajul să le faci și (2) cuvintele pe care ai vrut să le spui, dar ți-a fost frică să o faci. Asta va rămâne cu tine atunci când nu vei mai fi și partea nasoală este că nimeni nu o să știe ce ai simțit. Nimeni nu o să știe dacă nu ai spus ce simți, dacă nu ai riscat. Al doilea tip de om realizează că este bine să greșești!!! Că este bine să iubești și într-o clipă să pierzi totul! Că este bine să plângi. Că este bine să simți ura, ciudă, durerea, dorința, că este bine! Pentru că suntem oameni! Al doilea tip de persoană nu se ferește de nimic și de nimeni, spune ce simte chiar dacă există posibilitatea refuzului. Pentru că știe că nu poate controla ce fac alte persoane și singurul lucru asupra căruia are control este felul în care acționează. Atât! Al doilea tip de om este acela care atunci când simte frica se decide să facă. Nu stă închis în el. Se deschide, precum o floare, precum un fluture, precum un vultur care-și deschide larg aripile și primește pe oricine în viața lui. Realiează riscurile, realizează durerea ce ar putea să o simță și tot o face, nu pentru că este inconștient ci pentru că realizează că suntem oameni. Că este normal să simțim așa. Că este normal să ne fie frică. Că este normal să ne fie dor. Că este normal să fim speriați. Realizează cu tărie asta! Dar asta nu îl facă să se închidă în el, să se ascundă, să-i fie frică de vulnerabilitate. Ba chiar se folosește de vulnerabilitate și înțelege că vulnerabilitatea este o putere. O armă uriașă! Cei ce nu pot să devină vulnerabili sunt pierduți. Vulnerabilitatea este cheia. Să oferi totul cu riscul de a nu obține tot ce îți dorești, asta înseamnă adevăta putere! Asta-l definește pe el ca om, faptul că vede pericolul, vede riscul, dar realizează că nu este în aria lui de control și nu încearcă să controleze nimic, pentru că-i cea mai mare iluzie din lume să crezi că poți controla altceva în afara de acțiunile tale! Ai doilea tip de om trăiește viața așa cum trebuie să o trăiească oricine, așa cum cei mai slabi dintre noi își doresc să o facă. Cu acel curaj, inocență și nebunie pe care cei mai maturi dintre noi o invidiază. Concluzia La început ți-am pus o întrebare. Care dintre aceste două persoane ești tu? De fapt.. era o întrebare capcană. Adevărul este că în tine se ascund ambele persoane, doar că trebuie să înveți să descoperi al doilea tip de om și să începi să trăiești viața cu adevărat. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Pilda care iti va schimba viata! De ce nu e bine sa te razbuni!

Daca ne raportam strict la nivelul nostru de viata, injustetea unui act facut de cineva unei alte persoane s-ar putea rezuma la a-i face un rau,de a-i tulbura acesteia viata, de a o dezechilibra emotional,de a-i face un rau fizic etc. Daca privim la nivel universal,global, noi stim ca

Universul nu admite goluri, deci raul despre care am spus mai sus ar putea fi facut pentru a echilibra ceva,un alt rau care s-a produs inainte de momentul analizat.

Asta inseamna ca persoana care are calitate de victima, de data asta, a facut ceva unei alte persoane,nu neaparat aceleiasi, ce a produs acest dezechilibru si acum,Dumnezeu a intervenit pentru a restabili ordinea fireasca. Trebuie mentionat aici ca toate fiintele din Univers sunt interconectate,deci un act facut fata de o persoana atrage un al tact care poate veni din alta parte a lumii.

Admitand aceasta ipoteza,actul unei razbunari isi mai are sensul ? Deja a intervenit divinitatea,deci omul trebuie sa ramana la locul lui si sa accepte situatia,bine ar fi sa isi ceara si iertare lui Dumnezeu,daca persoanei in cauza nu doreste sa o faca.

Doar Dumnezeu da plata si rasplata

in cea de-a doua situatie,cand cineva face un rau unei persoane fara ca inainte sa se fi produs un alt rau,acum ar fi primul pas spre dezechilibru. Victima este lovita,spre exemplu. Teoretic, agresorul ar merita si el sa fie lovit si poate ca victima are posibilitatea sa ii aplice si ea loviturile. Ce ar trebui sa faca ?

Publicitate

Cum deja am admis ideea ca suntem in faza de prim pas spre dezechilibru,cand victima a fost lovita, agresorul are o datorie fata de Univers. El a produs o turbulenta,o agitatie energetica, o durere fizica si sufleteasca etc. Aceasta datorie il urmareste pas cu pas.

Daca intre timp,mai are la activ si alte victime, si fata de acelea a produs aceleasi dezordini energetice,deci datoria fata de Univers a crescut. Daca fiecare dintre victime s-ar razbuna, aparent, lucrurile s-ar echilibra intre ele si agresor,insa pentru a restabili echilibrul,intra in joc mai multe elemente : emotii, sentimente, energie, afectiuni fizice,ganduri etc. ,elemente pe care omul nu le cunoaste in totalitate,el le simte sau le vede doar la nivel superficial.

Or, echilibrului restabilit trebuie sa fie perfect si aceste detalii sunt cunoscute decat de catre Dumnezeu. Din acest motiv, omul nu trebuie sa se razbune. El trebuie sa accepte situatia (sa intoarca si celalalt obraz) si sa isi priveasca agresorul cu mila pentru ca el nu stie ce face si ce il asteapta.

Regulile divine sunt clare,nu cunosc exceptii si nici intelegere. Toata creatia se supune acelorasi legi si totodata toata creatia beneficiaza de aceeasi infinita iubire divina. Deci,sa-L lasam pe Dumnezeu sa judece si dea El plata si rasplata pentru fiecare.

Noi ar trebui sa tinem minte un lucru foarte important : suntem interconectati si o bataie din aripi a unui fluture aici poate declansa un cutremur in Himalaya.

Sursa: caplimpede.ro

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Pilde
Cuvintele sunt foarte puternice si trebuie sa fim atenti la ceea ce rostim caci ele pot influenta covarsitor viata unui om. Asa cum ne respectam corpul si ii oferim acele alimente despre care stim ca ii fac bine, asa ar trebui sa ii respectam si pe ceilalti si sa le oferim cuvinte care nu le fac rau. Binele si raul coexista in univers, este legea fireasca a existentei. Oricat de greu ne este sa acceptam acest lucru, suferinta vine insotita si de un bine, iar moartea si degradarea fac parte din ordinea naturala. Unul dintre cei patru Parinti ai Bisericii Apusene, alaturi de Sfantul Ambrozie, Sfantul Ieronim si de Sfantul Grigore cel Mare, Fericitul Augustin este considerat a fi cel mai important ganditor crestin dupa Sfantul Apostol Pavel. Citind scrierile sale nu putem sa nu remarcam ascutimea mintii sale si lucrarea harului in inima sa. La mai mult de o 1500 de ani de la moartea sa, scrierile sale raman in continuare izvoare vii de intelepciune, iar personalitatea sa o influenta puternica in lumea crestina de pretutindeni. Iata care sunt cele 24 de sfaturi si cugetari oferite de Fericitul Augustin: #1. “E in noi ceva mai adanc decat noi insine.” #2. “Omul nu poate spune nimic din ceea ce nu poate simti, dar poate simti ceea ce nu poate sa spuna.” #3. “Ce are bogatul daca n-are iubire? Ce-i lipseste saracului daca are iubire?” #4. “Canta si mergi mai departe, la capatul drumului te asteapta Dumnezeu.” #5. “A spune cuiva „te iubesc” inseamna de fapt „tu nu vei muri niciodata.” #6. “Suferi de pe urma nedreptatii unui om rau? Iarta-l, ca sa nu fiti astfel doi oameni rai!” #7. “Omul bun este liber, chiar daca e sclav. Omul rau este sclav, chiar daca e rege.” #8. “A da cu placere valoreaza mai mult decat ceea ce dai.” #9. “Invata sa iti scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca.” #10. “Iubeste si fa ce vrei.” #11. “Pentru cine vrea sa creada, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea sa creada, n-am nici unul.” #12. “Cine pierde nadejdea in mila lui Dumnezeu, il necinsteste la fel cu cel care se indoieste de existenta Lui.” #13. “Unii oameni isi aleg mancarea cu multa luare aminte si nu ingaduie sa intre in gura lor anumite alimente, dar ei nu sunt atenti si nu isi aleg cuvintele care ies din gura lor.” #14. “Daca ma intrebi ce este rugaciunea, nu stiu; daca nu ma intrebi, ştiu.” #15. “Fericirea e sa stii sa iti doresti ceea ce ai deja.” #16. “Cunoaste-te. Accepta-te. Depaseste-te.” #17. “Ceea ce ii diferentiaza in mod decisiv pe oameni este caracterul vointei lor si al iubirii lor predominante.” #18. “A avea credinta inseamna a crede in ceea ce nu vezi, iar rasplata pentru aceasta credinta va fi sa vezi ceea ce crezi.” #19. “Adevarul este ca un leu. Nu trebuie sa-l aperi. Lasa-l liber! Se va apara singur.” #20. “Ne indreptam spre Dumnezeu nu mergand, ci iubind!” #21. “Rugaciunea este liman pentru cei invaluiti de vifor, ancora pentru cei asupriti de valuri, toiag pentru cei osteniti, comoara pentru cei saraci, adapost pentru cei bogati, ajutor contra bolilor pentru cei slabi si aparare a sanatatii pentru cei tari.” #22. “Mandria este iubirea de sine pana la dispretuirea lui Dumnezeu, smerenia este iubirea lui Dumnezeu pana la dispretuirea de sine.” #23. ,,Daca pastrezi tacerea, sa fie din iubire; daca strigi sa fie din iubire; daca indrepti, indreapta din iubire; daca ierti, iarta din iubire. Radacina interioara sa fie cea a iubirii, din aceasta radacina nu poate iesi decat bine.” #24. “Tristetea este gandul la mine, bucuria este gandul la Tine.” Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!