Ranile emotionale iti afecteaza viata, te schimba, te face sa fii alt om!

Anotimpurile sunt vitale pentru tranzitia si evolutia planetei noastre. Dar ele influenteaza foarte mult si constiinta si starea de spirit a oamenilor. Procesiunea anotimpurilor are un profund caracter simbolic. Sunt asemeneni unor cicluri care ajuta la transformarea noastra.

Fiecare anotimp are o semnificatie simbolica. Porniti intr-o calatorie mana in mana cu natura si anotimpurile sale. In felul acesta veti reusi sa fiti in rezonanta cu principiile vitale ale vietii. Aplicati ciclurile naturii in viata voastra, sincronizati astfel cu inima planetei. In felul aceasta veti experimenta o traire magica, o evolutie sublima a sufletului. Nu lasati agitatia contemporana sa va invadeze si sa va fure fericirea de a va bucura de natura: de cer, de soare, de stele, de iarba si padure, de flori, de valurile marii, de cel mai marunt lucru creat de mana lui Dumnezeu.

Ce spune anotimpul in care te-ai nascut despre tine

Primavara Cei nascuti Primavara sunt: Sinceri, Generosi, Plini de viata, Dinamici, Efervescenti, Impulsivi, Schimbatori, Aventurosi, Uneori razbunatori, Incapatanati, Pasionali, Imaginativi, Deschisi. Vara Cei nascuti Vara sunt: Prietenosi, Usor de ranit, Sinceri, Firi active, Pasionali, Calzi, Altruisti, Usori sarcastici, Buni ascultatori, Accepta greu criticile, Sensibili, Temperamentali, Comici, Vorbareti, Secretosi, Muncitori, Glumeti, Spirituali, Nervosi, Gelosi, Buni observatori, Curajosi. Toamna Cei nascuti Toamna sunt: Ambitiosi, Impredictibili, Calzi, Caracter independent, Extrem de rabdator, Bine organizat, Gandesc inainte sa actioneze, Rationali, Prietenosi, Precaut, Atent la detalii, Secretosi, Egoisti, Romantici, Hotarati, Sinceri, Irascibili, Generosi. Iarna Cai nascuti Iarna sunt: Siguri pe sine, Iubitori de singuratate, Personalitate puternica, Buni organizatori, Sociabili, Nerabdatori, Logici si practici, Inteligenti, Tacuti, Introvertiti, Extrem de atenti, Incapatanati, Rebeli, Petrecareti, Realisti, Critici. Anotimpurile reprezinta in plan simbolic si cele patru perioade ale zilei si varstele omului: primavara/dimineata/copilaria/nasterea vietii; vara: amiaza/adolescenta si inceputul varstei adulte/puterea; toamna: seara/maturitatea/deplinatate si autonomia.; iarna: noaptea/batranetea, intelepciunea. In dansul complemenatritatilor Yin-Yang, copilaria isi gaseste oglindirea in putere (primavara in toamna), iar exuberanta adolescentei in seninatatea si intelepciunea batranetii (vara in iarna) Sindromul cuibului gol: când copiii pleacă de acasă. Cand vine vremea sa plece de acasa... Un sfert din părinți, majoritatea mame, suferă de sindromul cuibului gol. Este o formă de depresie asociată cu sentimentele de tristețe și abandon, care apare după ce copiii au crescut și au părăsit domiciliul familial, ca să se descurce singuri în viață. Un nou capitol în viața ta Golirea cuibului familial le deșteaptă părinților temeri mai vechi, legate de singurătate, de bătrânețe. Casa s-a golit, iar tu îți pui întrebări privind propria existență, contabilizezi reușitele, înfrângerile, te întrebi ce vei face în viitor. Când copiii pleacă de acasă, începe un nou capitol atât din viața lor, cât și din viața voastră, a părinților. În special mamele gestionează greu momentul, fiindcă au sentimentul că misiunea lor protectoare s-a încheiat. Cei mici erau centrul preocupărilor lor - și, dintr-o dată, obiectul tuturor grijilor și emoțiilor a dispărut. Învață-i din timp să se descurce Încă de când micuții tăi ajung la vârsta adolescenței, încearcă să te obișnuiești cu ideea că într-o zi se vor desprinde de tine și își vor lua zborul. Misiunea ta este tocmai aceea de a-i învăța cum să se descurce pe picioarele proprii. Prin urmare, nu-ți construi propria existență exclusiv în jurul copiilor. Încearcă să ai o viață afectivă, profesională bogată, desfășoară activități care îți plac și cărora te vei putea dedica deplin atunci când cei mici nu vor mai fi preocuparea ta de zi cu zi. Mai multă libertate, mai mult timp Plecarea copiilor nu este doar o pierdere. Există și aspecte pozitive, pe care vei învăța să le apreciezi. În primul rând voi, părinții, veți câștiga mai multă libertate și mai mult timp. Vă veți putea dedica mai mult activităților care vă fac plăcere, veți putea călători, vă veți bucura de momentele de intimitate. Chiar și din punct de vedere financiar, plecare copiilor poate fi un avantaj. Veți învăța să țeseți un nou tip de relație cu „micuții“ deveniți acum adulți independenți. Lasă-l să se descurce singur Multe mame încearcă să-și controleze odraslele de la distanță, exagerând cu telefoanele, cu vizitele inoportune sau cu reproșurile. Asta nu va face decât să răcească relațiile cu tinerii adulți. Unele mame continuă să gătească pentru odrasle și insistă să-i cheme zilnic la mesele familiale. Încearcă să reziști tentației de a fi invada cu orice chip viața copilului tău. Ia o distanță fizică și psihică de puiul tău, pentru a-l lăsa să-și construiască propriul său cuib. Daca simtiti o pierdere sufleteasca din cauza sindromului cuibului gol, iata cateva exemple de lucruri pe care le puteti face: Acceptati momentul. Incetati sa comparati programul copilului cu propriile asteptari si experiente. In schimb, concentrati-va pe ce puteti face ca sa-l ajutati sa reuseasca atunci cand va pleca de acasa. Pastrati legatura. Puteti continua sa aveti o relatie apropiata cu copiii chiar si cand locuiti separat. Faceti un efort sa pastrati un contact regulat prin vizite, telefoane, emailuri, sms-uri sau convorbiri video. Cautati sprijin. Daca va e greu sa faceti fata unui cuib gol, bazati-va pe cei dragi si alte persoane apropiate pentru ajutor si sprijin. Impartasiti-va sentimentele. Daca va simtiti deprimat, apelati la doctorul dvs sau cineva specializat in sanatatea mintala. Vedeti partea pozitiva a lucrurilor. Va poate ajuta sa va adaptati la aceasta schimbare majora, daca va ganditi la energia si timpul pe care le veti avea in plus pentru a va dedica mariajului sau intereselor personale, dupa ce copilul va pleca de acasa. Cum puteti preveni sindromul cuibului gol? Daca si ultimul copil e pe cale sa plece de acasa si va ingrijoreaza sindromul cuibului gol, planuiti dinainte momentul. Cautati noi oportunitati in viata profesionala sau personala. Ocupati-va timpul cu ceva sau acceptati noi provocari acasa sau la munca, pentru ca asta va poate alina sentimentul de pierdere sufleteasca pe care il poate provoca plecarea copilului de acasa.
Publicitate

“Fii curajos. Asuma-ti riscuri. Nimic nu poate inlocui experienta.”

Daca toti oamenii ar fi capabili sa-si deschida inimile fara teama de a fi raniti, lumea ar fi cu adevarat ideala, nu-i asa? De ce ne este atat de greu sa reusim ca in relatiile cu cei din jur sa fim noi insine? De ce ne refuzam dreptul de a fi cu adevarat fericiti si liberi, lasandu-i si pe cei din jur sa se manifeste la fel?

Pentru ca fiecare dintre noi, fara exceptie, poarta in interior, adanc ascunse, mai mult sau mai putin constientizate, rani emotionale. Pe unele dintre ele le mostenim genetic de la unul dintre parinti sau de la ambii, care, la randul lor, le-au primit de la parintii lor. Daca nu au reusit sa le descopere si sa le vindece, ele nu au disparut, ci s-au perpetuat, fiind transmise copiilor.

Exista cinci tipuri de rani emotionale principale, care se activeaza pe parcursul vietii in functie de persoanele pe care le intalnim si de situatiile prin care trecem.

Dar familia in care ne nastem are un impact timpuriu asupra noastra, fiind si cel mai puternic. Cu siguranta ca parintii pe care ii avem nu sunt intamplator parintii nostri. Avem rani comune pe care trebuie sa ajungem sa le constientizam atunci cand ne confruntam unii cu ceilalti. Iata cele cinci rani:

1. Frica de a fi respinsi – aceasta rana emotionala creeaza o personalitate instabila, dispusa mereu sa fuga de responsabilitati.

2. Rana emotionala provocata de frica de abandon. Aceasta frica da nastere dependentei.

3. Teama de umilire duce la masochism.

4. Spaima de a fi tradati sau inselati. O rana emotionala care duce la transformarea personalitatii intr-una dominanta.

Publicitate

5. Nedreptatea, o rana emotionala care ne transforma, in timp, intr-o personalitate rigida.

Durerea provocata de aceste rani ne determina sa incepem sa ne cream anumite masti pentru a ne proteja. Tocmai aceste masti formeaza personalitatea noastra falsa prin care interactionam cu ceilalti de-a lungul vietii. Ne este teama ca daca vom renunta la ele, vom fi raniti si vom suferi, dar ceea ce castigam nu este decat o apropiere relativa si nesatisfacatoare fata de ceilalti, o intimitate superficiala, chiar si fata de persoanele pe care le consideram cele mai apropiate: mama, tatal, fratii, sotul, copiii sau cei mai buni prieteni.

Este posibil sa nu purtam toate cele cinci rani in noi, dar cu siguranta una sau doua vor predomina. Ele se reflecta si in corpul fizic prin anumite caracteristici specifice. In fapt, corpul nostru este cea mai fidela si sincera imagine a ranilor si mastilor pe care le purtam. El nu are cum sa ne minta si de el nu ne putem ascunde.

Sfat:

“Sunt momente in viata cand trebuie sa ne credem orbeste in intuitie. De aceea e asa important sa lasi anumite lucruri sa treaca. Sa le dai drumul. Sa te desprinzi de ele.Oamenii trebuie sa inteleaga ca nimeni nu triseaza, uneori castigam, alteori pierdem. Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi, nu astepta sa ti se recunoasca efortul, sa ti se descopere geniul, sa ti se inteleaga iubirea. Incheie niste etape. Nu din orgoliu, din neputinta sau mandrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta. Inchide usa, schimba discul, fa curat in casa, sterge praful.Inceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te in cine esti.”

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala