Psihologii spun ca iubirea neîmpărtășită se transformă în ură, furie sau tristețe

Publicitate

„Nu astepta. Niciodată nu va fi timpul potrivit”– Napoleon Hill

Poate cea mai importantă nevoie a omului este de a găsi pe cineva care să îl iubească și pe care să iubească la rândul lui. Realitatea este mult mai complexă: sunt mulți care trăiesc povești frumoase de dragoste, mulți care trăiesc povești în care uneori au parte de momente neplăcute și mai sunt și acele povești în care, din diverse motive, iubirea nu pare să învingă, așa cum am fost obișnuiți de producțiile Disney.

În opinia psihogului Andra Tănăsescu, atunci când iubirea încetează să se mai manifeste, atunci când aceasta scade în intensitate, dispare sau nu este împărtășită, sentimentele celui care este rănit se transformă în altceva.

“Fie că vorbim despre ură, fie că vorbim despre furie ori tristețe, iubirea neîmpărtășită dă naștere unui sentiment profund de durere și dezamagire. Atitudinile și reacțiile în aceste situații diferă de la om la om, fiecare având o metodă proprie în care se manifestă și în care face față acestor emoții”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Cum este posibil ca iubirea sinceră să se transforme în ură sau antipatie?

Iubirea nu se poate spune că dispare, nu în adevăratul sens al cuvântului. Aceasta se confruntă cu obstacole, iar acestea influențează direcția pe care o apucă iubirea celor doi parteneri. Lipsa de comunicare, lipsa de ascultare interesată, lucrurile nespuse, emoțiile neexprimate, toate contribuie la destrămarea calității iubirii dintre doi parteneri de viață.

Totuși, întrebarea persistă: Ce se întâmplă când iubirea își pierde din intensitate din cauza comportamentelor de acest tip?

“Răspunsul, deși nu neapărat plăcut, este simplu. Facem față diferit la durere iar ura, tristețea, reacțiile furtunoase, sunt doar câteva modalități prin care oamenii reușesc să facă față suferinței. Atunci când nu reușim să gestionăm durerea produsă de lipsa de răspuns față de ceea ce simțim, intră în acțiune diferite mecanisme de apărare și adaptare care ne permit să facem față acelui moment de durere.

Publicitate

Astfel, în situația în care unei persoane, spre exemplu, nu îi este întoarsă iubirea, aceasta poate va transforma toată acea iubire în ură, pentru a face lucrurile mai ușoare (cel puțin în aparență). Această reacție este un fel de a spune „dacă nu te pot iubi, atunci te voi urî”, lucru ce se traduce de fapt în „deși nu pot să te iubesc, eu tot simt ceva față de tine. Așadar, în acest fel îmi este permis să simt ceva pentru tine, deoarece, nu îmi ești indiferent/ă, ci însemni ceva pentru mine”, este de părere psihologul Andra Tănăsescu.

Ura nu este opusul iubirii

De asemenea, sunt multe persoane care consideră ura ca fiind opusul iubirii, însă specialistul este de părere că aceasta este o prezumție falsă. Iubirea și ura sunt interconectate iar în momentul în care iubirea nu se poate manifesta, apare ura care permite un fel de manifestare a unor simțământe profunde.

“Ura apare în acele momente de imposibilitate, incapacitate de manifestare a iubirii. Ori, atunci când nu poți lua persoana în brațe ca să îi spun cât de mult înseamnă pentru tine (din frică, nesiguranță, distanță, etc), în acel moment vor apărea alte emoții care vor permite manifestarea acestei neputințe.

Dacă este să căutăm opusul iubirii, pe acela consider că îl putem găsi în indiferență. În momentul în care simțim indiferență față de o persoană și orice ar face, fie că pleacă, fie că rămâne, este tot una pentru noi, atunci iubirea nu există. Nu poți iubi o persoană și să fie egal cu zero faptul că pleacă de lângă tine sau rămâne. Indiferența se traduce prin „nu îmi pasă, nu mă interesează”, iar acest lucru vine din lipsa de sentimente față de persoana în cauză”.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala

Universul iti da totul si un pic mai mult. Si asta pentru a iti spune ca te poti baza pe el tot timpul

Publicitate

Exista o expresie minunata veche de sute, poate chiar mii de ani: “Universul nu iti da niciodata mai mult decat poti duce.”. Acesta este un proverb extrem de popular in intreaga lume.

Insa, la o discutie cu o persoana la care tin tare mult, aceasta mi-a spus: “NU! Universul iti da totul si un pic mai mult. Si asta pentru a iti spune ca te poti baza pe el tot timpul.”

Aceasta explicatie mi-a oprit gandurile. De atat de multe ori am luptat cu morile de vant, m-am simtit pierduta sau mi-am pierdut credinta. Aceste cuvinte au devenit confortul ca nu sunt singura, ca Universul este alaturi de mine si ca pot avea incredere ca ma va ajuta sa trec peste tot ce este dificil.

Si acum am inteles. Universul ne ofera mai mult decat putem duce pentru a ne intoarce privirea catre el. Acest lucru vorbeste despre momente dificile pe care le avem in viata, care nu par sa aiba raspunsuri. Poate, intr-un mod ciudat, Universul ne pune in fata unor astfel de situatii pentru a ne testa forta interioara si pentru a ne spune ca nu suntem singuri in aceasta lume imensa.

Atunci cand trecem prin astfel de provocari, el ne promite ca intotdeauna va exista o luminita la capatul tunelului. Poate ca nu o vedem chiar acum, insa cu siguranta ea este acolo. Si ne asteapta. Este important sa nu renuntam. Sa ne ridicam de la pamant si sa facem un pas, apoi inca unul si inca unul… pentru ca totul se va rezolva la un moment dat.

Universul iti ofera mai multe decat poti duce astfel incat sa iti pui sperantele in el. Sa iti intorci privirea catre el. Aceasta este baza fundamentala a credintei tale. Atunci cand problemele vor aparea, vei mai avea incredere in el?

El iti ofera ocazia sa incepi o iei de la capat din nou si din nou cu fiecare moment dificil, cu fiecare provocare, fiecare situatie in care esti pusa la pamant si simti ca nu mai ai niciun scop in viata.

Durerea este o parte a vietii, iar noi trebuie sa o depasim pentru a cunoaste fericirea adevarata. Insa dupa cea mai dificila durere vine fericirea adevarata. Acea fericire care iti da aripi. Care te face sa crezi ca totul este posibil. Care iti pune zambetul pe buze si te face sa simti ca viata este minunata.

Publicitate

Da, Universul iti da totul. Iti da zambete, insa si lacrimi, fericire, insa si tristete, iubire, insa si dezamagiri, succes, insa si greseli, oameni buni, insa si oameni toxici. Si asta pentru ca fiecare lucru facut, fiecare moment trait, fiecare om intalnit reprezinta posibilitatea ta de a invata, de a creste, de a deveni o varianta mai buna.

Cand simti ca esti coplesita de tot ce se intampla in jurul tau, cand iti pierzi gandurile, cand te simti depasita, tine minte asta: ai ocazia sa fii cine vrei sa fii cu adevarata. Nu te da batuta! Lupta pentru a supravietui. Pentru ca dupa furtuna, apare cel mai frumos curcubeu. Nu esti singura. Nu vei fi niciodata.

Sursa: kudika.ro

Povestea tâmplarului si a copacului necazurilor.

“Un tâmplar tocmai îsi încheia ziua de muncă.

Nu fusese o zi usoară: i s-a spart o roata de la masină, i s-a stricat fierăstrul electric, iar când să plece acasă, masina nu mai voia sa mai pornească.

Asă că a fost condus acasă de cel la care lucra. Tot drumul nu a scos nici un cuvânt, dar odată ajuns acasă, l-a invitat pe cel care-l condusese să intre să-i cunoască familia.

În drum spre usa de la intrare, s-a oprit pentru o clipă în fata unui copăcel, atingându-i crengile cu mâna.

Când a intrat în casă, întreaga sa dispozitie s-a schimbat ca prin minune. Chipul îi era numai zâmbet atunci când si-a îmbrătisat familia.

La plecare, oaspetele l-a întrebat pe tâmplar care era semnificatia gestului său de mai devreme din fata copăcelului.

Tâmplarul a răspuns:

-Acesta este copacul necazurilor mele. Stiu ca n-am cum să împiedic aparitia necazurilor la serviciu, dar de un lucru sunt sigur – ele nu au ce caută în casa mea alături de familia mea. Asa că de fiecare dată când mă întorc acasă, le agăt de crengile acestui copac. Ciudat este, mai spuse el zâmbind – că dimineata când vin să le iau, nu mai par la fel de multe ca în seara când le-am atârnat acolo…

Nu lăsati necazurile, grijile sau o zi proasta să îsi puna amprenta asupra linistii vietii de familie. Lasati tot ce e rau la usa si intrati in casa cu zambetul pe buze. Acasa este locul unde ne incarcam cu energie pozitiva si bucurie. Un sanctuar de iubire.

Puneti grijile in copacul necazurilor si pana maine nu le veti mai gasi acolo.

Fiti binecuvantati.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet