Principiul care ne va schimba felul de a fi – invata sa iti traiesti emotiile

"Oamenii sunt atât de fericiți pe cât își propun să fie." Abraham Lincoln Negarea propriilor sentimente nu inseamna ca acestea mor sau nu mai exista, ori ca energiile lor nu mai opereaza in campul nostru energetic. Dimpotriva, atat timp cat vor ramane nerezolvate, energia lor va ramane in interiorul nostru, continuand sa creasca si sa se amplifice la fel ca o drojdie. Ea va atrage catre sine toate vibratiile similare din atmosfera, inclusiv a celorlalte emotii negative din interiorul corpului nostru. Aceste energii reunite creeaza astfel un blocaj, care actioneaza la fel ca un baraj ce impiedica fluxul normal al apei si care scurtcircuiteaza sistemul nostru energetic in o mie si unul de feluri, pe care de cele mai multe ori nici macar nu ni le putem imagina. Daca aceste sentimente raman nerezolvate, procesul continua sa se amplifice, iar efectele perturbatoare pot fi fara numar. Daca te afli in aceasta situatie, incepe prin a recunoaste aceste efecte si necesitatea schimbarii. Aceste sentimente nerezolvate nu pot fi considerate moarte si ingropate, intrucat energia lor continua sa fie vie, rezonand pe un anumit nivel al fiintei noastre. La un moment dat, ele se vor manifesta intr-un fel sau altul. De aceea, transformarea energiei lor negative intr-o energie pozitiva si vindecatoare confera un mare sentiment de eliberare interioara. Sentimentele sunt energie, deci pot fi sublimate. Altfel spus, vibratia lor poate fi transformata dintr-una negativa intr-una pozitiva. Aceste sentimente negative pot fi rezolvate pentru totdeauna. Procesul este minunat, amuzant, terapeutic, vindecator si generator de mari beneficii. El iti permite sa intri in contact cu intregul tau potential adormit, nerealizat, dar care iti este inerent. Care a fost prima ta reactie atunci cand ai aflat ca TU INSUTI ai putea fi cauza si creatorul tuturor problemelor cu care te confrunti, inclusiv al tuturor bolilor tale? […]Este infinit mai putin dureros sa crezi ca altcineva este de vina pentru problemele tale de sanatate, sau pentru orice fel de alte probleme. Din pacate, atunci cand invinovatim pe altcineva, apar doua dificultati. Pe de o parte, acuzarea altor persoane ne protejeaza sistemul inconstient de supravietuire. Ea ne permite sa ramanem in zona noastra de confort psihic, in care ne simtim in siguranta. Din pacate, in acest fel noi blocam procesul cresterii noastre interioare, care ne-ar putea elibera de conditionarea noastra anterioara. Pe de alta parte, daca ne-am invatat sa dam intotdeauna vina pe altcineva, fara sa ne asumam vreodata responsabilitatea pentru sentimentele, emotiile si gandurile noastre, noi sfarsim prin a nu ne mai recunoaste aceste trairi care fac parte integranta din fiinta noasta. „Si ce daca?”, te-ai putea intreba. Atunci cand ii invinovatim pe cei din jur, nu putem invata din propriile noastre experiente si nu ne putem maturiza psihic, proiectand astfel asupra altora puterea noastra personala, respectiv vointa si libertatea noastra de a face alegeri. Practic, noi ii lasam pe ceilalti sa fie responsabili pentru tot ceea ce se intampla in viata noastra, nemaiavand la indemana nicio parghie prin care sa preluam controlul asupra acesteia. De aceea, daca dorim sa ne pastram aceste comori supreme, singurele care fac ca viata sa merite sa fie traita – puterea personala, autocontrolul, vointa si libertatea de a face alegeri –, noi trebuie sa ne asumam responsabilitatea pentru propriile noastre sentimente, emotii si ganduri, inclusiv pentru atitudinile si reactiile derivate din ele. In acest fel, noi vom deveni singurii responsabili pentru tot ceea ce se intampla in viata noastra. Daca vom depasi nevoia de a-i invinovati pe ceilalti, nu vom mai fi o victima a circumstantelor exterioare ale vietii. Altfel spus, vom elimina din viata noastra tiparul victimei. Daca vom intelege ca toate greutatile prin care trecem sunt rezultatul Legii Cauzei si Efectului, noi vom fi motivati sa cautam „cauzele” circumstantelor noastre actuale, astfel incat sa putem schimba „efectele” lor, adica situatiile neplacute in care ne aflam. Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Rumi spunea la un moment dat: “Cu fiecare respiraţie ai două alternative: fie te conectezi cu sufletul tău, fie te lupţi cu îndoială”. Înţelegerea acestui principiu îţi poate schimba viaţa.

Să ne gândim acum la situaţiile tensionate, de emoţie puternică. Ce facem majoritatea dintre noi? Vorbim cu noi înşine şi ne spunem “totul e ok, totul va fi bine, este în regulă, calmează-te acum”. Sau ceva de genul acesta.

O alternativă mult mai naturală şi sănătoasă pentru a ne trăi altfel – mai calm – emoţiile, este de a respira.

Nu să te temperezi, nu să îţi vorbeşti, doar să respiri. Pentru a avea o comunicare mai bună, o viaţă sexuală mai bună, pentru a fi mai plin de viaţă, respira.Pare banal, dar există o explicaţie!

În Psihologia somatică respiraţia este considerată cheia pentru o viaţă trăită cu adevărat. Când respiri adânc, eşti prezent în acel moment. Respiraţia ne ajută să simţim, să savurăm şi să ne conectăm cu lumea din jur sau cu Şinele nostru autentic. Atunci când laşi respiraţia să “te respire”, permiţi expresiilor originale şi spontane să se nască în tine.Noi ne “luptăm cu îndoială” şi atunci opunem rezistenţă experienţelor noi, din cauza fricii că nu le putem stăpâni. Fizic, atunci când ne simţim ameninţaţi într-o situaţie, ne ţinem respiraţia pentru a-i miscora intensitatea.

Fii atent la ce se întâmplă în corpul tău în acele momente: observă cum ţi se întăreşte diafragma şi se încordează muşchii umerilor. Acelaşi lucru se întâmplă la nivel subtil, atunci când opunem rezistenţă sentimentelor inconfortabile.

Reprimarea este mecanismul inconştient de apărare care blochează amintirile şi sentimentele care credem că ne fac rău. Apărarea nu se face doar la nivel mental. Pentru a păstra sentimentele la nivel inconştient, implicăm şi partea fizică, le blocăm şi la acest nivel. Rezultă astfel tensiuni ale muşchilor trapezului, ale mijlocului spatelui, oftezi mai des, respiri mai scurt, ai contracţii la nivelul plexului solar şi diafragmei.

În medicină chineză aceasta are implicaţii mai adânci şi se numeşte Stagnare a Chi-ului la nivelul ficatului. În Tao-ism fiecare organ are un suflet. Spiritul ficatului se numeşte Hun. Hun este cel care inglobaza Instincul Vieţii. Este sediu creativităţii, creşterii, imaginaţiei şi dorinţei de a trăi. Reprimându-ţi energia emtionala, se micşorează conexiunea cu forţa vieţii. O respiraţia superficială înseamnă mai puţin contact cu Şinele.

Publicitate

Ceea ce câştigi pe termen scurt reprimând, este un momentan sentiment al păcii şi o reducere temporară a disconfortului emoţional. Doar că acestea nu vin fără un preţ. Mai întâi, dacă nu le opunem rezistenţă, emoţiile vin şi pleacă. De fapt, odată produse, emoţiile nu durează în noi decât 90 de secunde. Atunci când sunt reprimate, ele rămân blocate şi devin active – pe termen lung la un nivel mai scăzut.

Apoi, dacă respiraţia este cheia care ne permite să experimentăm lucruri uimitoare, atunci respirând mai puţin, mai superficial, ne îndepărtează de maximul pe care îl putem trăi. Astfel stagnam în viaţă.Încă avem momente în care vrem să ştergem durerile vieţii. Însă atunci când învăţăm să le “tratăm” cu o respiraţie adâncă şi conştientă, avem numai de câştigat. Rămânem conectaţi cu noi înşine.

Atunci când simţi cum emoţiile cresc în tine (asta presupune să fii Conştient şi să nu le percepi ca fiind mai puternice decât sunt), deci când simţi că acestea apar. schimbă-ţi concentrarea de pe ele pe respiraţie.

Respiră adânc şi ceea ce vei simţi este efectul respiraţiei, adică o stare de calm, linişte. Asta înseamnă ca emoţia a trecut, fără să luptăm cu ea, să o învingem sau să o ascundem.Data viitoare când apare un stres în viaţa ta, verifică-ţi corpul şi respiră adânc. Nu vorbi cu tine, nu eticheta starea, nu te abţine, doar respiră fără a judeca. Vei vedea că tensiunea dispare şi în locul ei apare starea de linişte şi pace.

Cu fiecare respiraţie a ta, ai de ales: fie te laşi în seamă Sinelui tău spontan şi creativ, fie te lupţi cu emoţiile, creând tensiune. Pentru a afla divinitatea din noi, trebuie mai întâi să ne acceptăm umanitatea. Emoţiile sunt o marcă a umanităţii şi a le ocoli, acoperi sau nega ne face să purtăm un sac de “probleme” în spate.Modul cel mai natural de a trata emoţiile poate fi observat la un copil: el se enervează, se bucura spontan şi trăieşte din tot sufletul fiecare stare, dar nu judeca.

Ce e de făcut? Să revenim la stadiul de copii, când trăiam fiecare emoţie. Acum putem conştientiza mai uşor, dar putem şi să le lăsăm să treacă mai uşor, fără a le eticheta. Astfel nu le acumulam în noi. Astfel avem mai mult spaţiu interior pentru a fi noi înşine.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!


Publicitate


Alte Articole