Povestea unui tata de fetita….

Publicitate

Astăzi, suflet blând, vreau să îţi împărtăşesc o povestioară pe care am descoperit-o întâmplător în imensa lume online, o povestioară care m-a înduioşat, dar care m-a făcut în acelaşi timp puţin mai puternic.

Într-o zi, o fetiţă a alergat plângând la tatăl său.

-Sunt aşa epuizată, îi spune ea. Viaţa este aşa de grea. De fiecare dată când depăşesc un obstacol, un altul mă aşteaptă după colţ. Nu cred că pot continua să trăiesc aşa.

Tatăl ei i-a şters lacrimile de pe faţă şi a invitat-o să meargă împreună în bucătărie. Acolo, el a umplut trei oale cu apă pe care le-a pus apoi la fiert.

„Ce faci?”, a întrebat fetiţa.

Tatăl nu a răspuns dar s-a dus la magazin, de unde s-a întors cu cartofi, ouă şi cafea măcinată.

„Ce faci”, a întrebat fetiţa cu puţină nervozitate în voce.

Apa a început să fiarbă. Fără să îi răspundă fiicei sale, a adăugat într-o oală cartofii, într-una ouăle şi într-una cafeaua.

„Spune-mi ce faci!”, ţipă fetiţia impacientată.

Tatăl nu spune nimic şi scoate cartofii şi ouăle pe o farfurie iar cafeaua o toarnă într-o cană.

„Ce vezi?”, spune tatăl.

„Cartofi, ouă şi cafea. Nu văd cum asta mă poate ajuta.”

„Uită-te mai atentă.” ,insistă tatăl imediat.

Fetiţa a încercat cu degetul un cartof şi a observat cât de moale e. A decojit un ou şi a observat că s-a întărit. A scurs cafeaua şi a observat culoarea apei.

„Tot nu înţeleg.”, spuse ea.

„Cartofii, ouăle şi cafeaua au trebuit să înfrunte acelaşi obstacol. Toate au fost puse în apă fierbinte. Cartofii au intrat în apă tari dar eu ieşit moi, ouăle au fost fragile l-a început dar au ieşit din apă mai dure, dar cafeaua nu a fost schimbată de apă, în schimb ea a schimbat apa şi a transformat-o în ceva nou.

Tatăl pune o mână pe umărul ei şi o întreabă:

„Care dintre cele 3 eşti tu? Eşti un cartof, un ou sau o boabă de cafea?”

Publicitate

Când te vei întâlni cu provocări, ce vei alege să faci? Le vei lăsa să te doboare, să te întărească, sau le vei schimba în oportunităţi?

Motto:„Cine poate răbda, acela merge înainte. Răbdarea este amară, dar rodul său este dulce.” – Jean Jacques Rousseau

Când eram copil, tatăl meu îmi dăruia sfaturi mereu, dar ştiţi şi voi cum e, majoritatea dintre noi gândeam în momentul acela : ” Eh ce ştii tu…iar crede că le ştie pe toate.”. Frumuseţea este că atunci când creştem, aceste sfaturi pe care la început le devalorificăm, încep să capete valoarea unor bijuterii foarte rare şi nepreţuite. Exact ca un diamant. La început este inobservabil dar cu trecerea timpului este apreciat şi observat de toata lumea.

Una dintre aceste „bijuterii” pe care tatăl meu mi-a dăruit-o se referă la răbdare. ” Învaţă să ai răbdare fiule.” , îmi spunea el mereu când mă vedea nemulţumit sau trist. „Dacă ai răbdare, toate se vor rezolva.” , adăuga el apoi. La momentul acela nu prea mi se părea ceva aşa de important, dar acum, eh acum, o dată cu trecerea timpului, aceste două propoziţii sunt mereu alături de mine în caruselul acesta minunat numit Viaţă.

Analizându-mi trecutul, observ că majoritatea scopurilor pe care mi le-am propus s-au adeverit într-o mare măsură, deşi la început mi se părea că nu am nici o şansă. Bineînţeles, a fost nevoie de răbdare pentru ca aceste dorinţe să aibe timp să se materializeze. Ştii şi tu , o floare nu creşte imediat cum ai plantat sămânţa, ea are nevoie de preocuparea ta dar şi de răbdarea ta.

Ceea ce vreau să te sfătuiesc suflet blând, este să nu uiţi niciodată să fii răbdător. Nu fii grăbit. În viaţă este nevoie de timp pentru ca lucrurile, oamenii sau experienţele pe care le consideri utile , să îşi găsească drumul către tine. De fiecare dată când te simţi pierdut sau neputincios adu-ţi aminte de puterea timpului, adu-ţi aminte că dacă aştepţi toate se vor alinia şi ordona exact cum este cel mai bine pentru pentru persoana ta.

Te îmbrăţişez şi nu uita: „Răbdarea este o virtute.” ( Cato cel Bătrân)

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Sfaturi

Cel mai frumos articol despre dor – “Dorul este focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile…”

Publicitate

“Cand ti-e dor de cineva, sa nu inchizi ochii. Are sa-ti fie si mai dor.” – Tudor Musatescu

” Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor?

Eu da.

De oriunde ma intorc in mine ma infioara gandul ca nu voi revedea o culoare albastra ce mi-a atins sufletul,un zambet inocent si cald care vorbea si tacand,o imbratisare care mi-a daruit toata caldura ce putea fi data unei prime intalniri care de fapt a fost si ultima .

Ati simtit vreodata ca sufletul plange si e inghetat de frig pentru ca muzica lui frumoasa si linistita nu va putea ajunge la sufletul care iubeste aceeasi muzica,in nopti tarzii de primavara?

Eu da.

In tacerea din inima mea suspina neauzita decat de mine chemarea ,pentru o apropiere imposibila,deci cea mai frumoasa.Privesc cum norii se plimba mandri de ropotele de ploaie ce ni le-au daruit o zi intreaga,un soare ce se alinta trimitandu-ne ici colo cate o raza,pasarile ce vin pana-n fereastra care parca ar vrea cu trilul lor sa-mi dea caldura de care am nevoie,copacii ce freamata cu frunzele prea ude inca de stropii grei de ploaie,un gugustiuc ce-si canta ca si mine singura melodie pe care a-nvatat-o.

Ati simt cum ochii vi se umplu de lacrimi si parc-ar vrea sa planga de neputinta si de dor?

Eu da.

Cum mii de cuvinte pleaca din interior spre inafara si se opresc doar cu putin inainte de a fi rostite?Pentru ca cel ce-ar trebui sa le asculte e,mult prea departe?Sau doar pentru simplul motiv ca se considera inutile daca nu pot incanta auzul celui drag?

Eu da.

Publicitate

Cum mainile iti tremura pe-o cana de ceai aburind pentru ca nu i-o poti darui celui iubit, decat in gand sau niciodat?

Eu da.

Si iata o lacrima mai curajoasa aluneca linistit pe fata.Ea doar curge.Nu are sentimente.

Sau are?

Ne ajuta,ele,lacrimile sa scapam de tot ce-i rau in suflet?

Voi ce spuneti?

De ce nu ne plac lacrimile oare?

Nu cumva ar tebui sa le iubim?

Dar mai e loc pentru-o iubire atat de imposibila pe langa prima?

Voi ce credeti?

Si timp?

Dusmanul nostru cel mai de temut?

Poate ca da,poate ca nu.

Voi afla raspuns la toate aceste intrebari ce cu drag eu vi le pun?

Poate ca da,poate ca nu.Dar eu voi astepta,aici,in cercul meu de ganduri ce ma inunda cu miile in fieece minut.Voi astepta ceva ce e posibil sa nu mai vina niciodata.Sau ma insel?

Si daca se va-ntoarce?

Va fi mai bun si cu-o idee mai increzator?

Mai putin stapanit de-o teama pe care,culmea eu am intuit-o,ba mai rau,am si-nteles-o?

Poate ca da,poate ca nu.Ideea e ca eu voi astepta,si-n tot acest rastimp ma voi intoace la clipele de fericire ce mi-au fost daruite pentru a le spune cat de nepretuite sunt pentru mine si le voi ruga sa ramana cu mine pentru a nu-mi mai fi atat de frig….de dor. „

Dorul este focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile.” – Octavian Paler

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet