Povestea unui tata de fetita….

"Succesul nu constă în a nu face greșeli, ci în a nu face aceeași greșeală de două ori. " – George Bernard Shaw De când sunt mici, copiii sunt învăţaţi cum ar trebui să se comporte. Fetiţele sunt învăţate să fie delicate, elegante, liniştite, “că doar sunt domnişoare”, iar băieţii sunt învăţaţi să fie descurcăreţi, puternici, să nu plângă, “că doar sunt bărbaţi”, iar “bărbaţii nu plâng”. În ultimul timp, se observă că şi fetele au început să primească aceeaşi educaţie ca băieţii, să fie puternice, să nu plângă, să fie sigure pe ele, să nu se lase afectate sau intimidate de nimic. Multe dintre aceste fete, devin femei reci, incapabile să îşi exprime sentimentele şi să le înţeleagă pe ale celor din jur. Ele consideră că sunt femei puternice şi că, prin urmare nu îşi permit să fie vulnerabile, să se arate aşa cum sunt ele în realitate. Astfel, ele ajung să poarte o mască, crezând că aşa vor fi mai respectate sau că nu vor mai suferi. De multe ori îşi reprimă sentimentele, atunci când suferă, căci, cred ele, sunt femei puternice şi nu îşi pot permite să plângă sau să se lase doborâte de probleme. Ele consideră că dacă plâng sau dacă arată că sunt afectate de anumite situaţii din viaţă, este nedemn pentru ele, căci îşi pierd calitatea de “femei puternice” în ochii celor din jur şi probabil şi în ochii lor. Nu îşi dau seama că prin această atitudine îi pot îndepărta pe mulţi din jurul lor, pe partener şi chiar pe copii, căci aceştia le pot percepe ca fiind reci, indiferente sau poate chiar rele. Şi ajung să se mire şi să se frustreze că sunt neînţelese şi sunt neapreciate de cei din jur. A fi o femeie puternică, nu înseamnă să nu îţi arăţi sentimentele, să nu plângi când ai inima frântă, sau să nu te laşi în voia pasiunii, când situaţia o cere. O femeie puternică este aceea care îşi poate exprima clar şi sincer sentimentele, care este în stare să recunoască şi să accepte că este vulnerabilă uneori, dar are puterea să zică printre lacrimi “totul va fi bine.” O femeie puternică are încredere în ea şi ştie că, chiar dacă astăzi este jos, mâine se va ridica şi va zâmbi din nou. Ea înţelege şi acceptă că este o fiinţă umană, că are sentimente şi emoţii şi că este perfect normal ca uneori în viaţă să aibă momente de tristeţe, de vulnerabilitate. Ea le acceptă şi e pregătită să le trăiască şi să le exprime când le vine momentul. Puterea ei vine din interior, din încrederea în ea şi în forţa Divină, iar această putere este cea care îi permite să fie Autentică, să fie ea însăşi în diferitele momente din viaţă. Ea ştie că dacă azi plânge, pentru că are inima tristă, nu înseamnă că este slabă şi că nu este bine să arate că suferă. Dimpotrivă, ea are puterea să arate ceea ce simte, să accepte că nu este perfectă şi că, în acele momente are nevoie de sprijin şi înţelegere. Mâine se va ridica şi va surâde din nou şi va oferi celor din jur tot ceea ce are ea mai bun; însă azi este ea care care are nevoie de sprijinul celor din jur. Aşa este normal şi firesc; toţi suntem fiinţe umane, nimeni nu este perfect şi nici nu trebuie să fie. Aceasta este frumseţea şi măiestria vieţii; să fim capabili să fim noi înşine, să fim autentici în oricare moment şi situaţie din viaţă, să ne bucurăm şi să împărţim bucurie, atunci când suntem “pe val”, dar să ne permitem să trăim şi tristeţea atunci când suntem jos, să acceptăm situaţia şi să cerem sprijinul celor din jur; să avem curajul să ne arătăm aşa cum suntem. Atunci când suntem jos, cel mai important lucru este să avem mereu încredere că ne vom ridica din nou, să ştim că este doar o situaţie trecătoare şi că, în ciuda suferinţei din acel moment, noi vom avea puterea să ne ridicăm peste ea, şi să mergem înainte. O femeie puternică ştie toate aceste lucruri şi se acceptă şi se iubeşte necondiţionat, atât în momentele bune, cât şi în cele mai puţin bune din viaţă. Adevărata putere, nu stă în a arăta celor din jur că eşti o femeie puternică, prin ceea ce faci sau ceea ce spui, dar înăuntrul tău să fii speriată şi frustrată pentru că nu îţi poţi permite să te arăţi aşa cum eşti, de teamă că vei fi judecată sau criticată. Adevărata putere stă în a avea curajul să te arăţi aşa cum eşti şi de a-ţi rămâne autentică ţie însăţi, cu riscul de a fi poate, criticată sau înţeleasă greşit. Să fii o femeie puternică înseamnă să ai curajul să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti, şi pentru ceea ce crezi, în ciuda fricii şi a riscului la care te expui. Este posibil să obţii rezultatele dorite, sau este posibil să nu le obţii. Dar însăşi faptul că îţi asumi acest risc, te face o femeie puternică. Să fii o femeie puternică, înseamnă să îţi asculţi mereu inima, chiar şi atunci când pare că toate din jurul tău îţi sunt împotrivă. Nu este întotdeauna uşor să faci ceea ce îţi doreşti, sau ceea ce simţi, dar şi recompensa este pe măsură. Îmi vine acum în minte, un studiu despre care am auzit la un curs de dezvoltare personală, care s-a făcut pe bătrâni peste 65 de ani, care au fost întrebaţi ce anume regretă cel mai mult la viaţa lor. Şi peste 80% dintre aceştia, au răspuns că regretau faptul că nu au avut curajul să trăiască aşa cum şi-ar fi dorit, că le-a fost frică să facă unele lucruri în viaţă, sau să ia anumite decizii. Iar acum, la bătrâneţe, se intrebau, cu regret, cum ar fi fost viaţa lor dacă ar fi avut curajul să trăiască aşa cum şi-ar fi dorit, dacă ar fi făcut ceea ce îşi doreau, şi nu s-ar fi lăsat copleşiţi de frică. Oare, ce poate fi mai trist, decât să regreţi ceva ce nu ai făcut, şi să te întrebi cum ar fi fost dacă ai fi avut curajul să faci acel lucru? E posibil ca uneori, rezultatele să nu fie cele aşteptate, însă cu siguranţă sentimentul că ai făcut ceea ce ai simţit, şi că ai avut curajul să acţionezi, îţi dă mai multă putere şi încredere în tine, decât să trăieşti cu regretul şi să te întrebi mereu cum ar fi fost dacă ai fi făcut ceva… Puterea stă în interiorul nostru; toţi o avem. Trebuie doar să avem încredere în ea. Iar asta, este o alegere. Putem alege să fim femei puternice, sau putem alege să fim victime. Iar asta face diferenţa între a trăi o viaţă împlinită, şi a trăi la voia întâmplării. Ce înseamnă pentru tine să fii o femeie puternică? Ce lucruri curajoase ai făcut până acum, pentru a-ţi dovedi că ai încredere în tine, şi că nu te laşi copleşită de temeri? Te rog, lasă-mi un comment şi spune-mi cum vezi tu o femeie puternică şi ce anume te inspiră pe tine să fii o femeie puternică. Ceea ce mă inspiră pe mine cel mai mult să fiu puternică, este gândul că nu vreau să ajung la 65 de ani şi să regret că nu am avut curajul să îmi trăiesc viaţa aşa cum am vrut şi am simţit, şi să mă întreb cum ar fi fost dacă m-aş fi lăsat copleşită de frică şi nu mi-aş fi urmat drumul cu încredere şi curaj. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Astăzi, suflet blând, vreau să îţi împărtăşesc o povestioară pe care am descoperit-o întâmplător în imensa lume online, o povestioară care m-a înduioşat, dar care m-a făcut în acelaşi timp puţin mai puternic.

Într-o zi, o fetiţă a alergat plângând la tatăl său.

-Sunt aşa epuizată, îi spune ea. Viaţa este aşa de grea. De fiecare dată când depăşesc un obstacol, un altul mă aşteaptă după colţ. Nu cred că pot continua să trăiesc aşa.

Tatăl ei i-a şters lacrimile de pe faţă şi a invitat-o să meargă împreună în bucătărie. Acolo, el a umplut trei oale cu apă pe care le-a pus apoi la fiert.

„Ce faci?”, a întrebat fetiţa.

Tatăl nu a răspuns dar s-a dus la magazin, de unde s-a întors cu cartofi, ouă şi cafea măcinată.

„Ce faci”, a întrebat fetiţa cu puţină nervozitate în voce.

Apa a început să fiarbă. Fără să îi răspundă fiicei sale, a adăugat într-o oală cartofii, într-una ouăle şi într-una cafeaua.

„Spune-mi ce faci!”, ţipă fetiţia impacientată.

Tatăl nu spune nimic şi scoate cartofii şi ouăle pe o farfurie iar cafeaua o toarnă într-o cană.

„Ce vezi?”, spune tatăl.

„Cartofi, ouă şi cafea. Nu văd cum asta mă poate ajuta.”

„Uită-te mai atentă.” ,insistă tatăl imediat.

Fetiţa a încercat cu degetul un cartof şi a observat cât de moale e. A decojit un ou şi a observat că s-a întărit. A scurs cafeaua şi a observat culoarea apei.

„Tot nu înţeleg.”, spuse ea.

„Cartofii, ouăle şi cafeaua au trebuit să înfrunte acelaşi obstacol. Toate au fost puse în apă fierbinte. Cartofii au intrat în apă tari dar eu ieşit moi, ouăle au fost fragile l-a început dar au ieşit din apă mai dure, dar cafeaua nu a fost schimbată de apă, în schimb ea a schimbat apa şi a transformat-o în ceva nou.

Tatăl pune o mână pe umărul ei şi o întreabă:

„Care dintre cele 3 eşti tu? Eşti un cartof, un ou sau o boabă de cafea?”

Publicitate

Când te vei întâlni cu provocări, ce vei alege să faci? Le vei lăsa să te doboare, să te întărească, sau le vei schimba în oportunităţi?

Motto:„Cine poate răbda, acela merge înainte. Răbdarea este amară, dar rodul său este dulce.” – Jean Jacques Rousseau

Când eram copil, tatăl meu îmi dăruia sfaturi mereu, dar ştiţi şi voi cum e, majoritatea dintre noi gândeam în momentul acela : ” Eh ce ştii tu…iar crede că le ştie pe toate.”. Frumuseţea este că atunci când creştem, aceste sfaturi pe care la început le devalorificăm, încep să capete valoarea unor bijuterii foarte rare şi nepreţuite. Exact ca un diamant. La început este inobservabil dar cu trecerea timpului este apreciat şi observat de toata lumea.

Una dintre aceste „bijuterii” pe care tatăl meu mi-a dăruit-o se referă la răbdare. ” Învaţă să ai răbdare fiule.” , îmi spunea el mereu când mă vedea nemulţumit sau trist. „Dacă ai răbdare, toate se vor rezolva.” , adăuga el apoi. La momentul acela nu prea mi se părea ceva aşa de important, dar acum, eh acum, o dată cu trecerea timpului, aceste două propoziţii sunt mereu alături de mine în caruselul acesta minunat numit Viaţă.

Analizându-mi trecutul, observ că majoritatea scopurilor pe care mi le-am propus s-au adeverit într-o mare măsură, deşi la început mi se părea că nu am nici o şansă. Bineînţeles, a fost nevoie de răbdare pentru ca aceste dorinţe să aibe timp să se materializeze. Ştii şi tu , o floare nu creşte imediat cum ai plantat sămânţa, ea are nevoie de preocuparea ta dar şi de răbdarea ta.

Ceea ce vreau să te sfătuiesc suflet blând, este să nu uiţi niciodată să fii răbdător. Nu fii grăbit. În viaţă este nevoie de timp pentru ca lucrurile, oamenii sau experienţele pe care le consideri utile , să îşi găsească drumul către tine. De fiecare dată când te simţi pierdut sau neputincios adu-ţi aminte de puterea timpului, adu-ţi aminte că dacă aştepţi toate se vor alinia şi ordona exact cum este cel mai bine pentru pentru persoana ta.

Te îmbrăţişez şi nu uita: „Răbdarea este o virtute.” ( Cato cel Bătrân)

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Sfaturi