Povestea de viata a unui cersetor de opt anisori…

Povestea de viata a unui cersetor de opt anisori…

Publicat de Larisa Moldovan pe 16 November 2017 in Dezvoltare Personala

Eram intr-o simpla zi de primavara..

Vremea de afara era una potrivita pentru o iesire asa ca am pornit la drum.

Ma indreptam usor catre o biserica din oras, acolo unde intentionam sa merg pentru a ma incarca si pentru a ajunge la un echilibru pe plan spiritual.

Imi simteam sufletul incarcat de atatea si atatea lucruri asa ca am decis ca macar 30 minute sa acord atentie gandurilor mele intr-un loc potrivit.

Unele situatii neplacute, dar si stresul din ce in ce mai mare prin care treceam, imi spuneau ca am nevoie de cateva minute petrecute la biserica in liniste.

Aveam in mine dorinta de a ma regasi, de a ma impaca cu mine si de a face putina ordine in mintea mea incarcata de provocarile de zi cu zi.

Am ajuns acolo, imi spun o rugaciune in gandul meu si multumesc pentru toate cele primite, cand la un moment dat sunt intrerupt de un baiat, subtirel si mic de statura.

Aveam in fata mea un copilas de vreo 8 anisori, slabut, cu haine saracacioase dar cu o privire blanda si calda.

In clipa imediat urmatoare, un glas duios si usor tremurat imi spune:

„Te rog frumos, crezi ca ai putea sa ma ajuti cu 1 leu?”

Am stat putin si m-am gandit vreme de vreo 10 secunde si parca o voce interioara imi spunea ca in spatele acelui om cu haine saracacioase se ascunde o poveste ce merita toata atentia mea.

Am bagat mana in buzunar si i-am oferit acestuia mai mult decat suma pe care ma rugase initial sa o ofer.

Ii citeam in ochi bucuria si multumirea pe care acesta o simtea si cum pe chipul sau cald i se desenase un zambet, o multumire si o bucurie.

Peste cuvinte de multuimiri sincere pe care mi le-a adresat, acesta ramane o clipa si ma intreaba daca am doar cinci minute libere in care sa imi explice de ce a facut gestul de a-mi cere acesti bani.

Am ramas putin surprins pentru faptul ca isi dorea sa imi explice acest lucru, privind cu ochii realitatii si comparandu-l cu oricare alt cersetor, isi vazuse scopul indeplinit… asa ca nu mai avea de ce sa mai stea langa mine si mai ales sa imi si dea explicatii in urma gestului sau.

Am decis sa il ascult cinci minute desi eram conditionat de timp, dar aveam un sentiment placut alaturi de el.

Presimteam ca in acel copil se ascunde o lectie de viata, o lectie de supravietuire de la care cu siguranta pot invata cate ceva, asa ca am decis sa il las sa isi deschida sufletul in fata unui necunoscut.

Imi spunea cu ochii blanzi si cu un efort nespus sa isi stapaneasca lacrimile, despre familia pe care nu a cunoscut-o niciodata, familie ce nu a avut nici macar bunul simt sa il caute sa se intereseze de soarta lui.

Imi spunea despre frigul ce adesea il indura pe strazi, despre ironiile si rautatile ce se fac la adresa lui de catre oamenii ce nu stiu ce poveste de viata ascunde in sinea sa, oameni ce au avut putin noroc pentru ca s-au nascut in familii ce isi iubesc copiii si nu ii lasa in grija altora sau pe strazi.

Vazand ca il ascult acesta imi spune ca fericirea este la indemana tuturor, dar de acest lucru nimeni nu este constient.

Oamenii uita sa fie recunoscatori atunci cand au macar o bucatica de fericire, iar el desi trece prin greutati extrem de mari, are momente in care se simte fericit pentru ca a gasit ce sa manance in ziua respectiva.

Imi povesteste ca a mers mult pe drumurile din tara , ascuns in toalete de tren sau furisat intr-un compartiment unde isi poate petrece macar 2-3 ore de somn in liniste si in caldura, pentru ca trupul sau fragil sa poata rezista.

Am ramas surprins sa aud ca in drumul lui, nu uita niciodata sa mearga la biserica sa multumeasca pentru ca a avut ce manca si pentru a fi recunoscator Celui de Sus ca a strans cativa lei si se poate descurca.

Desi nu avea nimic .. nu se plangea de acest lucru.

Se simtea bogat pentru ca are o pereche de incaltari pe care le ingrijeste, haine ce il ajuta sa resimta mai putin frigul si o gentuta in care poarta cu sfintenie cateva iconite, armele sale impotriva vietii crunte ce i-a fost data.

Desi incercat din toate partile, imi spune ca este optimist si increzator intr-un viitor mai bun si crede cu tarie ca viata nu il va uita si intr-o zi va avea un camin unde se va simti apreciat si iubit asa cum iubeste el tot ce il inconjoara.

Am privit in ochii lui si mai ca ma implora sa fiu recunoscator si sa ii invat si pe cei din jur sa fie recunoscatori pentru ceea ce au..

In primul rand pentru ca dorm seara linistiti intr-un pat, fara teama ca poate maine nu se vor mai destepta sau ca in toiul noptii nu sunt treziti de caini sau de oameni rauvoitori.

Imi spunea cu sinceritate ca „nu ai nici un motiv sa fii trist, sa iti legi fericirea de mofturile si dorintele tale, de calatorii in nu stiu ce locuri scumpe si nici de haine costisitoare.”

Caracterul este cel ce da valoare unui om si nu hainele pe care le poarta.

copil saracAm invatat de la el cat de importanta este familia pe care o am si cat de importanta este recunostinta pe care suntem obligati sa o avem fata de cei ce ne-au dat viata si cu mult sacrificiu ne-au crescut.

Am invatat sa apreciez si mai mult prietenii , oameni dragi ce ii am prin preajma si sa ma rog in fiecare zi pentru ei multumindu-le lor si lui Dumnezeu ca sunt alaturi de mine.

Am invatat ca 1 leu poate aduce un zambet si o lacrima a bucuriei pe fata unui om ce apreciaza cu mult mai mult decat noi banul, cei care cheltuim uneori bani pe tot felul de prostii.

Am invatat ca pentru a ajunge la un echilibru in viata ta si pentru a trai cu picioarele pe pamant trebuie sa inveti de la cei saraci ce anume inseamna fericirea si sa dezlegi acele lanturi ce tine trist.

Am invatat de la un copil sarac ca maturizarea nu are nici o legatura cu varsta ci doar cu povestea vietii si incarcatura situatiilor prin care trecem.

Am invatat prin acest copil sa cunosc mai profund iertarea, pe care cel mic o practica multumindu-I lui Dumnezeu pentru ca a aparut pe aceasta lume datorita parintilor sai desi l-au abandonat si l-au lasat sa se descurce de unul singur.

Am invatat ca fiecare zi din viata mea poate depinde de mine daca este una fericita sau nu.

Am invatat ca poti avea zeci de lucruri materiale, daca nu apreciezi valorile importante sau daca nu alegi ca ziua de astazi sa fie una fericita, poti ajunge la fel de trist si depresiv chiar si intr-o masina scumpa sau o casa de lux.

Am invatat ca in viata nu trebuie sa te compari cu cel superior tie, pentru ca te vei intrista si in gand vei strecura sentimente de ura fata de aproapele tau ci singura comparatie pe care trebuie sa o faci este doar cea cu tine insuti si sa observi daca astazi ai fost mai bun decat ieri.

Am invatat ca pentru a avea un lucru nu este necesar sa suferi mai intai, daca privesti si asculti la ceilalti si la experientele celor din jur si inveti de acolo.

Am invatat ca mancarea pe care tu o infruntesti ii poate asigura inca o zi din viata unuia sarac.

Am invatat sa pretuiesc hainele ce le port si diminetile pline de soare si zambetul din ochii fiecaruia.

Dar cel mai important lucru am invatat ca si eu la randul meu pot invata de la un om ce a simtit pe pielea lui hopurile prin care viata l-a purtat si ca fiecare om are in spate o poveste, o poveste plina de emotie, o lectie pentru fiecare dintre noi asa cum noi toti ar trebui sa fim atenti la cei din jurul nostru.

Sa lasam mandria la o parte si sa strangem mana cu prietenie si respect unor oameni deosebiti pe care viata ni scoate in cale, de la care invatam sa ne respectam, sa pretuim sa multumim si mai ales ne invata cum sa fim fericiti!

Priveste in ochii aproapelui tau si spune-mi daca si tu ai trecut prin situatii asemanatoare.

Astept cu nerabdare comentariul tau pentru ca impreuna sa putem invata unii de la altii, indiferent pe ce pozitie se afla fiecare dintre noi.

Iti astept povestea de viata intr-un comentariu si nu uita ca aceasta poate schimba viata tuturor din aceasta comunitate.

Invatam unii de la ceilalti si evoluam impreuna!



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!