Povestea cestei cu ceai spusa de Parintele Arsenie Boca!

De multe ori greutățile vieții apar pe neprins de veste și aproape ne doboară… Uneori chiar și susținerea celor dragi și cărțile de specialitate nu sunt în stare să ne ajute. Pentru a depăși astfel de situații e foarte important să adoptați o atitudine corectă față de ele și să le acceptați așa cum sunt. Iar atunci când simțiți că sunteți la limită, repetați aceste fraze! 5 fraze pe care trebuie să le spui ție însuți când treci prin momentele dificile ale vieții 1. Eu am dreptul să plâng puțin, căci în curând mă voi bucura Tensiunea emoțională este foarte importantă pentru a trece peste necazuri, eșecuri, greșeli și alte greutăți. Dar e important să fim conștienți că această tensiune este doar un fenomen temporar. Atunci când plângem sau cugetăm la problemele cu care ne ciocnim, sarcina noastră este să înțelegem ce se întâmplă de fapt și să găsim ieșire din situația creată. După asta tot ce ne rămâne să facem este să urmăm ieșirea găsită. 2. Omul care mă poate ajuta cel mai bine să trec peste greutăți sunt eu însumi Chiar dacă avem în jur prieteni buni și o familie unită care au grijă de noi, e important să avem suficiente puteri interioare pentru a face față greutăților fără să îi împovărăm și pe ei. Fără dragoste, credință și nădejde este foarte greu să ieși din camera întunecoasă în care ne închide viața. Ascultați sfaturile celor din jur, acceptați ajutorul lor, dar deciziile luați-le de sine stătător, căci anume dvs. veți trăi cu urmările acestei decizii. 3. Eu nu pot schimba situația, dar îmi pot schimba atitudinea față de ea Unele lucruri din viața noastră sunt inevitabile: moartea, boala, despărțirea etc. Dar impactul acestor întâmplări nefericite asupra noastră depinde totalmente de felul în care ne raportăm noi la ele. Dacă le înțelegem, le acceptăm și nu încercăm să facem imposibilul atunci facem primul pas spre depășirea situației. 4. Eu voi începe să trăiesc atunci când îmi voi depăși frica Frica este unul din cele mai cumplite sentimente prin care poate trece un om. Frica ne imobilizează, ne demoralizează și ne pune în imposibilitatea de a face un pas înainte. Frica trebuie depășită cu orice preț. Proorocul David spunea: “Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme?” (Ps. 26:1). Nu vă fie frică, mergeți înainte cu demnitate! 5. În fiecare zi trebuie să am grijă de liniștea și de echilibrul meu interior Noi ne-am obișnuit să ne îngrijim zilnic de dietă, de serviciu, de igiena personală… Dar de lucruri mult mai importante de multe ori uităm cu desăvârșire. Întrebați-vă: oare când ultima dată v-ați gândit la sentimentele dvs., la pacea interioară, la dragostea față de cei apropiați? Dacă ne zidim din timp aceste ziduri de protecție, ne va fi mult mai ușor să trecem peste greutățile care vor apărea pe neașteptate! Nimeni nu poate prevedea când anume vor apărea diverse greutăți în viața noastră, de aceea trebuie să fim mereu pregătiți pentru asta și să nu lăsăm mâinile în jos niciodată, orice s-ar întâmpla! Sperăm că acest articol vă va ajuta pe dvs. și pe cei dragi să treceți cu bine peste orice greutăți. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Povestea cu morală - Fereastra sufletului

O pereche recent casatorita s-a mutat intr-un cartier foarte linistit. In prima dimineata, in timp ce-si savurau cafeaua, femeia observa, privind pe fereastra, o vecina care isi intindea cearceafurile in balcon. – Ce cearceafuri murdare intinde vecina noastra in balcon…! Cred ca are nevoie de un nou sapun…poate ar trebui s-o invat sa-si spele cearceafurile! Sotul ei privi si ramase tacut. Si asa, la fiecare doua, trei zile femeia repeta observatiile ,in timp ce vecina isi intindea rufele la soare. Dupa o luna, într+o dimineaţă, femeia ramase surprinsa vazand ca vecina sa, intindea cearceafuri mult mai curate si îi spuse sotului ei: – Priveste, a invatat sa spele rufele! cearceafurile ei sunt mult mai curate decât alta dată. Sotul ei o privi lung şi apoi îi raspunse: – Nu, azi m-am trezit mai de dimineata si-am spalat geamurile casei noastre! Morala - nu este despre o femeie care nu şi-a spălat geamurile casei ci despre ceea ce vrem să vedem si cum ii privim pe cei din jur. Viata este asa! Totul depinde de curatenia ferestrei sufletului nostru prin care observam faptele. Inainte de a critica potrivit ar fi sa ne verificam si curatam sufletul nostru pentru a vedea clar. Atunci vom vedeam mai clar în jurul nostru. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichități, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Și soției și soțului le plăceau antichitățile și produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai.

Au observat o ceașcă excepțională și au întrebat: „Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”.

În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească:

‒ Voi nu puteți să înțelegeți. Nu am fost de la început o ceșcuță de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roșie. Stăpânul m-a luat și m-a rulat, m-a bătut tare,m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar și a spus cu blândețe: „Încă nu!”.

Apoi, ah! Am fost așezată pe o roată și am fost învârtită, învârtită, învârtită. „Oprește! Amețesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap și a spus, liniștit: „Încă nu”. M-a învârtit, m-a frământat și m-a lovit și m-a modelat, până a obținut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor.

Niciodată nu am simțit atâta căldură! Am strigat, am bătut și am izbit ușa… „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură și puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”. Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, ușa s-a deschis. Cu atenție, m-a scos afară și m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc.

O, mă simțeam atât de bine! „Ei, așa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat și m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat. El doar a dat din cap și a spus: „Încă nu!”

Publicitate

Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte și simțeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns… eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunț. Chiar atunci, ușa s-a deschis și El m-a scos afară și, din nou, m-a așezat pe raft, unde m-am răcorit și am așteptat și am așteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”.

O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă și a spus: „Acum uită-te la tine!”. Și m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu… Este frumoasă.

Sunt frumoasă!”

El mi-a vorbit blând: „Vreau să ții minte, știu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aș fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Știu că ai amețit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aș fi oprit, te-ai fi desfăcut bucățele, te-ai fi fărâmițat. Știu că a durut și că a fost foarte cald și neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat.

Știu că mirosurile nu ți-au făcut bine când te-am periat și te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aș fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viață. Dacă nu te-aș fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supraviețuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ținut. Acum ești un produs finit. Acum ești ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.

Morala este aceasta: Dumnezeu știe ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face și ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta și sfânta Sa voie.

Dacă viața pare grea și ești lovit, bătut și împins aproape fără milă; când lumea îți pare că se învârtește necontrolat; când simți că ești într-o suferință îngrozitoare, când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă, așază-te și gândește-te la cele citite aici și apoi discută puțin cu Olarul.

(Părintele Arsenie Boca)

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet