Povestea carului mare – Un act de bunatate este, de cele mai multe ori, propria rasplata.

"Fiecăruia i se dă o cheie către rai; aceeași cheie deschide și porțile iadului." - Proverb antic Cred ca viata ar vrea sa iti ofere multe posibilitati de a o trai in adevaratul sens al cuvantului. Aceasta daca ai binevoi sa o lasi un pic. Sa ii dai o sansa. Sa nu mai fii asa pesimist in privinta ei si asa de suparat. Viata nu este numai suferinta, tristete, scepticism, nesansa, razbunari, orgolii si pareri proprii despre cum si in ce fel trebuie traita. Bucuriile de chiar si numai o singura clipa, iubirea fie ea si numai de o vara, raspunsurile intrebarilor care te framantau enorm ivite chiar si in ultimul moment de interes, pot fi combustibil pentru viata ta interioara pentru multa vreme. Numai ca trebuie sa iti inveti inima sa priveasca spre ele. Cu dorire, cu placere, nu cu regrete. Intai o inveti sa se multumeasca cu lucrurile pe care le are. Dupa aceea sa scoata la iveala partea plina a paharului intotdeauna, din orice situatie. La final, sa isi simta credinta drept o cale de implinire a tuturor visurilor ingaduite unei muritoare de rand ca ea. Si, dupa aceea...urmeaza viata. Cred ca viata ar vrea sa iti scoata in cale multi oameni frumosi pe care sa ii poti cunoaste cu adevarat. Aceasta daca ai avea putina incredere in tine si in ei. Daca durerea si dezamagirile tale nu ar crea din tine un om autosuficient pentru el si cei din jurul lui. Daca nu ai sta sa verifici pe fiecare om in parte la capitolul plusuri si minusuri compatibile cu idealurile si mentalitatile tale. Daca ti-ai deschide inima intr-un mod placut, atragator. Nu de ocazie, nu fortat de imprejurari. Ai invata astfel ce este increderea. Liant intre oameni, nascuta din respect si creata pentru iubire. Cred ca viata ar vrea sa iti incante sufletul cu mirajul multor locuri frumoase. Aceasta daca te-ai desprinde putin de realitatea pe care ai creat-o tu pe calculator. Intr-o lume fara curent electric, ar domni simplitatea. Intr-o lume guvernata de simplitate, toate lucrurile s-ar face si ar fi profunde. Dar daca totusi, beneficiezi de curent electric, aceasta nu te-ar impiedica sa te rupi cateva ore de el ca sa poti lucra la omul simplu din tine. Intr-o lume pesimista, un om naiv ar fi considerat de prost gust, demodat, invechit in principii, atipic timpurilor sale. Dar stii ce inseamna sa fii naiv cu adevarat? Inseamna sa aduci soarele pe zambetul inimilor celor care nu cred in existenta lui. Inseamna sa transpui prin intermediul trairilor tale, suflete care nu au cunoscut iubirea intr-un loc al iubirii. Daca totusi ai incercat si nu ai reusit, atunci incearca sa lasi viata sa iti ofere ce are de oferit ea mai bun. Ia-o de la capat cu multa rabdare de fiecare data, cu fiecare suflet. Pana devii tu rabdare. Urasc mult invidiosii. Aia pe care ii roade sufletul atunci cand li se pare ca esti cu un pas inaintea lor. Urasc invidiosii pentru ca se macina pe dinauntru pentru toate esecurile lor si pentru toate reusitele altora. Ii iubesc pentru ca anima vieti, pentru ca aduc nitel zambet pe buze, si-atunci, chiar ne face placere sa le dam apa la moara. Cel mai mult insa, urasc invidiosii zgarciti. Aia sunt trufandale. Pentru ca n-au avut, nici nu vor avea. Poate nici nu merita sa aiba. Iti invidiaza casa, masina, consoarta, mersul, privirea, abonamentul la telefon, invidiaza pana si datoriile. Tot de la ei am invatat ca e bine s-aduni pietrele pe care le arunca, in viitor vor fi baza unui piedestal... Celor care-si pierd propria viata cu invidie si ciuda, le doresc sa treaca si ei prin ce am trecut si eu, si altii carora le ies planurile, ca sa ajunga si ei, la randul lor, sa fie invidiati pentru succesele lor..
Publicitate

Legenda Carului mare. O pilda pe care o vei tine minte toata viata

Un act de bunatate este, de cele mai multe ori, propria rasplata.

In tara nu mai plouase de ani intregi. Era atat de cald si de uscat incat pana si florile se uscasera, iarba era parjolita si chiar si marii copaci, puternici inainte, erau pe moarte. Apa secase in rauri si in fantani. Vacile, cainii, caii, pasarile si tot poporul mureau de sete. Lumea incepea sa se imbolnaveasca.

Intr-un sat uitat de lume exista o fetita a carei mama era foarte bolnava.

“O sa plec de aici si o sa merg kilometri intregi, nopti si zile.. pana cand voi gasi niste apa. Stiu ca mama mea va fi mai bine dupa ce va bea putina apa curata. Trebuie sa fac acest sacrificiu pentru ea.” – si-a spus ea

Fetita a luat un ulcior cu ea si a plecat in cautare de apa. Dupa zile intregi de cautare, ea a gasit pe varful unui munte un mic izvor. Era aproape secat. Apa scazuse mult, insa curgea putin de sub stanca. Fetita a tinut ulciorul ei cu grija si a prins cateva picaturi. A asteptat o lunga perioada de timp pana cand ulciorul s-a umplut cu apa. Apoi a pornit din nou la drum, de data aceasta catre casa, fericita ca isi poate face mama bine.

Pe drum, fetita a intalnit un caine mic, bolnav. El abia mai putea merge, gafaia, gura ii era larg deschisa si gatul uscat.

“Oh, catel sarac ce esti. Iti este atat de sete. Nu saracesc eu de la cateva picaturi de apa. Iti vor da un pic si va ramane suficienta apa si pentru mama mea.”

Asa ca fetita a turnat putina apa in palma ei si a tinut-o pentru catel. El a baut rapid tot si imediat s-a simtit mult mai bine, incat a inceput sa alerge si sa latre de fericire.

Micuta nu a observat, insa ulciorul ei murdar s-a transformat intr-un ulcior din argint care s-a umplut din nou de apa (chiar asa cum fusese inainte).

Publicitate

Fetita s-a gandit la mama ei si imediat a grabit pasii pentru a ajunge cat mai repede la ea. Ea a ajuns acasa intr-o seara, aproape pe intuneric. A impins usa casei si s-a grabit catre patul mamei sale bolnave. Cand a intrat in camera, a dat peste bunicul ei, un batranel care plecase de acasa doar pentru a avea grija de fiica lui. Extrem de obosit si de insetat, nici nu mai putea vorbi cu nepoata lui, asa ca a luat-o si a strans-o tare in brate.
“Da-i niste apa. A muncit din greu toata ziua si are nevoie de mult mai multa decat mine.”

Fetita a intins ulciorul, iar batranelul a baut o parte din apa. S-a simtit mult mai puternic, asa ca imediat a mers la fiica lui pentru a o ajuta sa se ridice. Fetita nu a observat ca, din nou, ulciorul s-a transformat… insa de data aceasta el era din aur si era plin de apa, asa cum il luase fetita de pe varful muntelui.

Ea si-a ajutat mama sa bea… imediat femeia s-a simtit mult mai bine. Cand a terminat, in ulcior mai era putina apa. Fetita a vrut sa bea si ea, insa atunci ea a auzit o bataie in usa. Era un strain… palid si acoperit de praf, probabil strabatuse un drum foarte lung.

“Mi-este foarte sete si simt ca daca nu beau o gura o sa mor imediat. Imi puteti da si mie putina apa?”

Fetita si-a spus in gand: “El sigur are mai multa nevoie decat am eu…” si i-a intins ulciorul strainului.

Strainul a zambit, a luat ulciorul in mama si imediat ce l-a atins l-a transformat intr-un ulcior de diamant. El l-a intors invers si toata apa a curs pe pamant…. in acel loc s-a format o fantana uriasa, cu apa rece, proaspata si limpede, suficienta pentru toti oamenii si toate animalele din acel sat.

Insa, in scurt timp, strainul a disparut… fetita a privit catre cer, care era fara nori. Dintr-o data ea a observat ca pe cer aparusera cateva stele care luasera forma ulciorului de diamant. Acele stele stralucesc si acum si ne amintesc de fetita cu un suflet incredibil, dispusa sa ajute oamenii din jurul ei. Acele stele formeaza Carul Mare.

sursa – kudika.ro


Publicitate


Alte Articole