Povestea carului mare – Un act de bunatate este, de cele mai multe ori, propria rasplata.

Mama m-a invatat sa traiesc bine cu mine. Sa fiu linistita cand sunt singura in casa. Sa nu depind de cineva ca sa fac ce imi place. Asa am invatat sa ma bucur de o cafea duminica, singura pe cate o terasa. Mi-am petrecut concedii singura, plecata din tara, pe strazile Vienei si ale Barcelonei, umplandu-mi mintea de frumos si regasind bucatile din mine care obosisera sa tina pasul. Mi-am creat astfel o viata a mea, in care prietenii mei sunt primiti cu bratele deschise. Am insa un spatiu al meu, doar al meu, in care se intra extrem de greu. Pentru ca acolo ma refugiez cand mi-e greu, cand sunt derutata, cand am nevoie sa ma adun sau sa ma odihnesc. Niciodata nu voi gasi la altii raspunsurile valabile doar pentru mine. Si atunci…de ce sa pun intrebarile? De ce sa ma duc peste niste oameni, sufocand si generand reactii adverse? Da, am facut si mai fac si eu greseli. Nevoia de a fi tinuta in brate uneori primeaza asupra principiilor. Dar imi asum reactiile adverse si gardurile pe care le vad ridicate. Ma repliez si merg mai departe, respectand decizia oamenilor de a nu ma lasa mai aproape de ei, sperand ca intr-o buna zi voi fi destul de importanta pentru ei, asa cum sunt ei pentru mine. Nu am fost niciodata un strateg in materie de relatii. Am considerat mereu ca oamenii care chiar te vor in viata lor vor gasi un mod de a-ti face loc in timpul lor, in spatiul lor. Ca vor veni catre tine cand sunt pregatiti sa vorbeasca cu tine. Cred ca lucrurile cele mai frumoase ni se intampla cand, in primul rand, stim ce aducem cu noi in relatia cu celalalt. Ce avem de oferit. Asta creeaza spatiul, nu fuga de nebun la fiecare obstacol care apare. Cand stiu pana unde ma pot duce in raport cu mine, nu voi calca pe bombeurile nimanui. Stiu ca se poarta tupeul, bagatul in sufletul omului, chestionatul pe teme extrem de personale. Reactionez prost, am tendinta de a deveni brusc cinica si defensiva si de a spune “daca nu erai acolo, poate ca nu trebuia sa fii”. Prea mult din ceva are fix acelasi efect ca si absenta acelui ceva: te face sa nu-l mai vrei. Doar ca, in al doilea caz, stii ca ai putea avea, in primul ti s-a aplecat deja. M-am saturat sa vad in jurul meu femei care nu isi sunt destul lor insele. Cum sa aduci valoare in viata celui de langa tine, daca tu habar nu ai cat valorezi tu pentru tine? Cum sa il imbogatesti pe el, daca singura investitie pe care o faci in tine sunt cafelele pe terasele din Centrul Vechi si gablonturile de la Meli Melo? Cum sa faci relatia aia sa mearga, daca nu te poti misca pe tine catre o sala, catre un raft de carti, catre un parc? Toti avem nevoie sa fim acceptati, Maslow a fost inteligent cand a pus asta pe un raft in piramida lui. Dar nimeni niciodata nu va accepta lucrurile care ii sunt bagate pe gat. Le va inghiti cu noduri, nu se va bucura de nimic din ceea ce tu, fundamental, ai de oferit. E ca la comete: iti ia ochii coada, nu mai vezi steaua. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Legenda Carului mare. O pilda pe care o vei tine minte toata viata

Un act de bunatate este, de cele mai multe ori, propria rasplata.

In tara nu mai plouase de ani intregi. Era atat de cald si de uscat incat pana si florile se uscasera, iarba era parjolita si chiar si marii copaci, puternici inainte, erau pe moarte. Apa secase in rauri si in fantani. Vacile, cainii, caii, pasarile si tot poporul mureau de sete. Lumea incepea sa se imbolnaveasca.

Intr-un sat uitat de lume exista o fetita a carei mama era foarte bolnava.

“O sa plec de aici si o sa merg kilometri intregi, nopti si zile.. pana cand voi gasi niste apa. Stiu ca mama mea va fi mai bine dupa ce va bea putina apa curata. Trebuie sa fac acest sacrificiu pentru ea.” – si-a spus ea

Fetita a luat un ulcior cu ea si a plecat in cautare de apa. Dupa zile intregi de cautare, ea a gasit pe varful unui munte un mic izvor. Era aproape secat. Apa scazuse mult, insa curgea putin de sub stanca. Fetita a tinut ulciorul ei cu grija si a prins cateva picaturi. A asteptat o lunga perioada de timp pana cand ulciorul s-a umplut cu apa. Apoi a pornit din nou la drum, de data aceasta catre casa, fericita ca isi poate face mama bine.

Pe drum, fetita a intalnit un caine mic, bolnav. El abia mai putea merge, gafaia, gura ii era larg deschisa si gatul uscat.

“Oh, catel sarac ce esti. Iti este atat de sete. Nu saracesc eu de la cateva picaturi de apa. Iti vor da un pic si va ramane suficienta apa si pentru mama mea.”

Asa ca fetita a turnat putina apa in palma ei si a tinut-o pentru catel. El a baut rapid tot si imediat s-a simtit mult mai bine, incat a inceput sa alerge si sa latre de fericire.

Micuta nu a observat, insa ulciorul ei murdar s-a transformat intr-un ulcior din argint care s-a umplut din nou de apa (chiar asa cum fusese inainte).

Publicitate

Fetita s-a gandit la mama ei si imediat a grabit pasii pentru a ajunge cat mai repede la ea. Ea a ajuns acasa intr-o seara, aproape pe intuneric. A impins usa casei si s-a grabit catre patul mamei sale bolnave. Cand a intrat in camera, a dat peste bunicul ei, un batranel care plecase de acasa doar pentru a avea grija de fiica lui. Extrem de obosit si de insetat, nici nu mai putea vorbi cu nepoata lui, asa ca a luat-o si a strans-o tare in brate.
“Da-i niste apa. A muncit din greu toata ziua si are nevoie de mult mai multa decat mine.”

Fetita a intins ulciorul, iar batranelul a baut o parte din apa. S-a simtit mult mai puternic, asa ca imediat a mers la fiica lui pentru a o ajuta sa se ridice. Fetita nu a observat ca, din nou, ulciorul s-a transformat… insa de data aceasta el era din aur si era plin de apa, asa cum il luase fetita de pe varful muntelui.

Ea si-a ajutat mama sa bea… imediat femeia s-a simtit mult mai bine. Cand a terminat, in ulcior mai era putina apa. Fetita a vrut sa bea si ea, insa atunci ea a auzit o bataie in usa. Era un strain… palid si acoperit de praf, probabil strabatuse un drum foarte lung.

“Mi-este foarte sete si simt ca daca nu beau o gura o sa mor imediat. Imi puteti da si mie putina apa?”

Fetita si-a spus in gand: “El sigur are mai multa nevoie decat am eu…” si i-a intins ulciorul strainului.

Strainul a zambit, a luat ulciorul in mama si imediat ce l-a atins l-a transformat intr-un ulcior de diamant. El l-a intors invers si toata apa a curs pe pamant…. in acel loc s-a format o fantana uriasa, cu apa rece, proaspata si limpede, suficienta pentru toti oamenii si toate animalele din acel sat.

Insa, in scurt timp, strainul a disparut… fetita a privit catre cer, care era fara nori. Dintr-o data ea a observat ca pe cer aparusera cateva stele care luasera forma ulciorului de diamant. Acele stele stralucesc si acum si ne amintesc de fetita cu un suflet incredibil, dispusa sa ajute oamenii din jurul ei. Acele stele formeaza Carul Mare.

sursa – kudika.ro

Publicitate
Alte Articole
Pilde
Confucius este cel mai mare filozof si lider spiritual al chinezilor. Filozoful a lasat mostenire o serie de sfaturi care sa-i ajute pe oameni sa se ghideze catre o viata mai buna. Lectii de viata puternice, bazate pe convingerile filozofului: 1.„Nu te rusina de greselile tale, transformandu-le in crime.“ 2.„Nu conteaza cat de incet inaintezi, atata timp cat nu te opresti.“ 3.„Atunci cand apare mania, gandeste-te la consecinte.“ 4.„Inainte de a porni pe drumul razbunarii, sapa doua morminte.“ 5.„Niciodata nu forma o prietenie cu un om care nu este mai bun decat tine. “ 6.„Atunci cand este evident ca obiectivele nu pot fi atinse, nu schimba obiectivele, modifica-ti pasii actiunii.“ 7.„Daca urasti o persoana, atunci esti invins de ea.“ 8.„Oriunde te duci, du-te cu toata inima ta. “ 9.„In cazul in care te-au scuipat in spate, inseamna ca esti in fata lor.“ 10.„Cel care muta un munte incepe intotdeauna prin a indeparta pietrele mai mici.“ 11.„A fi sarac si a nu dispera e greu. A fi bogat si a nu deveni arogant este si mai greu.“ 12.„Exista trei metode de a deveni intelept: meditatia – care e cea mai nobila, imitatia – care e cea mai simpla, experienta – care e cea mai amara.“ 13.„A-ti cunoaste nestiinta este partea cea mai buna a cunoasterii.“ 14.„Cerceteaza trecutul daca vrei sa prezici viitorul.“ 15.„Prostii se plang ca nu sunt cunoscuti de suficient de multi oameni. inteleptii se plang ca nu cunosc suficient de mult oamenii.“ 16.„Cel ce isi domina nervii, domina cel mai rau dusman“, scrie Adevarul. Confucianismul Aparitia lui Confucius in istoria Chinei este considerata ca inceputul unei noi ere. Numele acestui erou al vietii spirituale chinezesti, Kung Fu-tzi ("inaltul slujbas si filosof Kung"), a fost latinizat in Confucius de misionarii crestini din secolul al XVII-lea. Desi n-a fost un intemeietor de religie propriu-zis, Confucius a avut o mare influenta asupra religiei chinezilor. S-a acreditat o biografie a lui Confucius, din care putem retine ca Confucius s-a nascut in anul 551 i. Hr. in micul principat Lu, care forma o parte din actuala provincie Sandun din nord-estul Chinei. La varsta de 19 ani s-a casatorit si a avut un baiat si o fata. In anul 517 a mers in capitala imperiului, Lo-ian, ca sa studieze vechile rituri si obiceiuri ale dinastiei Ciou. Acolo l-a intalnit pe marele filosof Lao-tzi, cu care nu s-a inteles, dar a carui prezenta l-ar fi impresionat mult. Moare in anul 479 i. Hr., in varsta de 72 de ani, inconjurat de discipolii sai. Invatatura lui Confucius China a avut filosofi mai profunzi decat Confucius, totusi influenta acestuia asupra poporului chinez a fost mai mare decat a tuturor celorlalti. La aceasta au contribuit atat imprejurarile istorice cat si simplitatea invataturii sale. Traind intr-o vreme de mare confuzie politica si decadere morala, cand dinastia Ciou isi pierduse prestigiul, Confucius si-a pus viata in slujba imbunatatirii vietii politice si sociale din timpul sau. El n-a avut un succes real decat dupa moartea sa. Sub raport doctrinar, Confucius n-a lasat un sistem propriu. Ideile sale, ca si acelea ale lui Socrate, au fost transmise de discipolii sai. Sub raport religios, Confucius nu numai ca nu a adus nimic nou fata de vechea religie chineza, dar chiar si-a interzis orice speculatie teologica sau, nu l-a interesat, nu a fost obiectul preocuparilor sale indreptate exclusiv spre problemele de ordin practic, moral si social. Filosofia morala a lui Confucius pornea de la principiul ca omul, fiind o particica din intreaga natura, un microcosmos, are in sine insusirile generale ale naturii, ale lui dao: ordine, dreptate, bunatate, sinceritate. De aceea este suficient ca omul sa fie instruit, dirijat, pentru a se perfectiona. Iar perfectionarea se face prin exemplul inaintasilor. Dupa exemplul acestora, copiii trebuie sa aiba un respect desavarsit fata de parinti, indivizii sa respecte statul, cei vii sa respecte pe cei morti, imparatul sa respecte pe ilustrii sai predecesori si sa se supuna Cerului. De la cel mai mic pina la cel mai mare trebuie sa-si respecte datoriile cara revin gradului lor ierarhic. Desi nu a fost nici filosof in adevaratul inteles al cuvantului, nici intemeietor de religie, Confucius a influentat religia chineza, indepartand-o de superstitii si pregatind poporul pentru intelegerea doctrinelor filosofice si religioase de mai tarziu. Confucianismul ca religie Dupa moartea lui Confucius, toti cei care il indepartasera sau il criticasera pentru rigurozitatea tinutei sale morale si-au aratat admiratia pentru marele moralist. Guvernatorul din Lu i-a consacrat o capela, unde aducea sacrificii spiritului lui Confucius si celor patru anotimpuri. Dar adevaratul sau cult a inceput mai tarziu, dupa 250 de ani, datorita imprejurarilor politice favorabile ideilor sale. Ca religie de stat, confucianismul a mentinut elementele fundamentale ale vechii religii chineze si in primul rand cultul stramosilor si al naturii, practicile cultice avand in centrul lor Cerul si pe "Fiul Cerului", imparatul. Locurile de cult ale vechii religii si-au pierdut desigur simplitatea de odinioara, devenind vaste temple, ca acela din Beijing, inchinat Cerului, care este cel mai mare templu din lume. Cultul imperial a luat sfarsit prin revolutia din 1912, iar in 1917, n-a mai fost recunoscut confucianismul ca religie oficiala a statului. Chiar si adeptii cei mai hotarati ai confucianismului, reproseaza astazi lui Confucius respectul sau exagerat pentru traditii si formalismul sau rigid, datorita carora China s-a caracterizat printr-o vadita nota de imobilitate. Insa invatatura lui Confucius, cu tot moralismul sau respectabil, este considerata ca un al doilea zid chinezesc, care a tinut China departe de influenta culturii europene. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!