Poți să te însori de 10 ori.. tu tot la prima dragoste ai să fii cu sufetul, chiar dacă nu o recunoști – Parintele Calistrat

"Toate răspunsurile sunt în tine. Știi mai multe decât este scris în cărți. Dar pentru ca să înțelegi acest lucru, trebuie să citești cărți, să privești în interiorul tău, să te asculți și să crezi în tine." - Lev Tolstoi Nu multa lume poate defini cu adevarat fericirea; se poate spune doar ca este o stare de spirit. Fericirea este absenta nefericirii, absenta durerii si a tristetii. Mai mult decat atat, fericirea este o bucurie profunda ce se ridica de undeva din adancul tau, apoi se amplifica si iese la suprafata in constiinta ta, starnindu-ti zambetul. Analizeaza-te si vezi ce-ti genereaza cu adevarat fericirea - o atingere, un miros, o imagine, un sunet sau un gust? Imbratisarea viguroasa a tatalui tau, cea calda a unui prieten, cea dragastoasa a iubitului(ei)? Acestia sunt toti stimuli tactili puternici care incalzesc inima. Miresmele au si ele puterea de a te face fericit - mirosul cepei prajite, parfumul preferat, mireasma iubitului(ei), mirosul tutunului pe care il fumeaza tatal tau - mirosuri care trezesc amintirea unei afectiuni ce-ti misca inima. Apoi mai sunt imaginile celor dragi, fotografiile ce infatiseaza zambete si ocazii fericite, momente scumpe, clipe de triumf, peisaje inspiratoare, rasarituri de soare si roua diminetii. Simtul vizual este poate cea mai importanta sursa a sentimentelor de fericire. Baza fericirii noastre mai poate fi construita in jurul sunetelor pozitive si al muzicii pe care am absorbit-o in subconstient - glasurile celor dragi, o opera preferata, muzica ce aminteste de o vreme fericita, ritmuri si batai, sunetul apei curgatoare, cantecul pasarelelor dimineata. In fine, exista si fericirea asociata cu senzatiile tactile, cu placerea fizica - cea adusa de gusturi, mancaruri, bauturi, precum si de texturile care ne desfata papilele gustative. Unii oameni sunt capabili sa se simta fericiti fara nici un efort. Cel mai mic pretext le starneste hohote de ras. Asemenea oameni pornesc de la ceea ce noi numim baza fericirii. Acestia par sa se infurie si sa se intristeze mult mai greu decat oamenii nefericiti din fire. Cel responsabil de crearea acestei baze esti tu insuti. Daca iti creezi senzori speciali in creier si iti spui ca preferi fericirea fata de nefericire ca stare de spirit obisnuita, ti se va parea din ce in ce mai usor sa creezi aceasta baza a fericirii si sa construiesti pornind de la ea. Suisurile si coborasurile vietii fac parte din procesul natural al evolutiei si transformarii cosmosului. In fericire se afla semintele depresiei si in inima depresiei se afla semintele unei mari fericiri, de asemenea. Cei ale caror vieti par pline de evenimente tragice, care ii fac sa se simta mereu nefericiti, ar trebui sa se gandeasca la semintele fericirii ce se afla in miezul nefericirii lor. Aceste seminte furnizeaza speranta ce trebuie sa-i convinga ca lucrurile se vor schimba in bine. Cei ale caror vieti sunt pline de fericire ar trebui sa ramana constienti cu privire la faptul ca impartasirea fericirii da nastere fluxului, si acest flux va garanta ca semintele nefericirii nu vor incolti, in asa fel incat sa le submineze senzatia de bine. "Când totul se întoarce împotriva ta și ți se pare că nu mai poți suporta nici un minut, să nu renunți! În astfel de momente, are loc sfârșitul luptei și vine pacea." Harriet Beecher Stowe

Am văzut și bărbați crescând copii singuri, și femei crescând copii singure. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea, nu cu jenă, cu seriozitate..

Nu putem fi bărbați numai în pat, și în societate trebuie să fim la fel de bărbați! Degeaba poți să demonstrezi tu că poți face un copil, dacă nu poți demonstra că-l poți crește!

Avem tineri foarte buni dar trebuie să le cultivăm asta.. să nu fie moi, să aibă un pic de nerv, un pic de demnitate, un pic de orgoliu bărbătesc!

Când ți-ai ales soția, să știi că-i pentru todeauna, să nu vii cu scuze puerile..

„Vai, dar nu ne înțelegem, nu ne potrivim, nu avem același caracter!”

Nu te joci cu o taină a lui Dumnezeu!

Este un cântec popular:

„Cine lasă o dragoste curată, nu mai găsește fericirea niciodată!”

Deci, poți să te însori de 10 ori.. tu tot la prima dragoste ai să fii cu sufetul, chiar dacă nu o recunoști, sau o bârfești, sau o judeci.. și despre băiat invers, la fel!

Și alt vers..”Nu-i lege să te lege, de cine nu te înțelege!”

Dar mă întreb un lucru: Cum în 4,5,6,7,8 sau 9 ani de prietenie te-ai înțeles, și când ai devenit mama și tata și apare pruncuțul și responsabilitatea, din ziua aia nu te mai înțelegi!?

Nu e același om?

E clar că trebuie să stăm împotriva diavolului în ziua cea rea, cum spune Ap. Pavel!

Nu trebuie să plecați de la premiza că trebuie voi doi să va iubiți, pentru că eu cred că apare rutina…

Hai să vă explic un lucru! Cea mai buna prăjitură din lume, rețeta, o faci de 5 ani 10, 15, 20 de ani, e tradiția casei. La un moment dat, spui că aș mai face și ceva nou!

Asa apare și în famile, la un moment dat vine dracul cu imaginația.. că ar putea fi ceva interesant. Dar să mergi pe acest principiu:

Nu pentru mine, pentru copilul meu, mă străduiesc, așa cum părinții mei mi-au asigurat mie o mamă și-un tată, și eu să le asigur copiilor mei.

Eu am avut altă fericire, eu am crescut la bunici, n-am avut nevoie de părinți și nu le-am simțit nici lipsa, nici prezența, dar vreau să vă spun diferența de educație.

Bunicii mei de mic mi-au dat câte o treaba de..

„Fă aia că trebuie făcut! Fă lucrul ăsta!”

Pe când, părinții mai au aceste slăbiciuni..

„Lasă-l că-i mic, lasă-l că învață, lasă-l că e tânăr, că nu poate!”

Și copilul devine alintat, cum e căluțul ăla care atunci când pui hamul pe el, întâi trage un butuc, îl lași numai cu căpăstru, îl lași mai lung.. până ce-l pui la căruță!

Am văzut și bărbați crescând copii singur, și femei crescând copii singure.

Trebuie să ne asumăm responsabilitatea, nu cu jenă, cu seriozitate..

Nu putem fi bărbați numai în pat, și ăn societate trebuie să fim la fel de bărbați! Degeaba poți sa demonstrezi tu că poți face un copil, dacă nu poți demonstra că-l poți crește!

Ești un iresponsabil total, să-l lași pe copilul tău din start , lipsit de o educație fundamentală din partea unui părinte.

Dacă ai acest țel și crez! Indiferent cât de greu ar fi!

Sunt și femei care au îndurat viciul băuturii, poate și bătaie, poate un soț mai crud, mai desfrânat, dar au stat ele acolo și s-au străduit în credința lor.

Îmi aduc aminte de o bătrână de 99 de ani, a murit acum 3 zile, și a venit nora ei la mine:

– Părinte, mi-a murit bătrâna! Și i-am zis..

– Ți-o pomenesc cu drag! Avea cam 75 de ani bătrâna când a venit la mine și a zis:

– Părinte, fă o rugăciune că mă bate moșul meu, de-mi sună apa-n cap!

– Dar câti ani are moșul?

– 80 de ani!

– Și de ce te bate?

– Păi nu-i place mâncarea!

– Da de ce nu-i faci mâncarea bună?

– Păi din 300 de lei pensie, cum să-i fac?”

Vedeți! Și ea a stat cu el, și a răbdat așa umilă, bătrână și necăjită.. cum era.

Și s-a rugat acolo în legea ei, și nu l-a lăsat niciodată.

Și-mi ziceam.. Uite cum a rânduit Dumnezeu, dacă a trăit umilă, să trăiască 100 de ani, și oamenii plătesc mii de lei pe medicamente, pe produse naturiste, pe nutrienți, pe vitamine.. și la 50 – 60 de ani auzi că e plin de cancer, că e bolnav sau e mort! De ce?

Viața ți-o dă Dumnezeu după credință!

Sănătatea ți-o dă după trăire!

Iar bucuria ți-o dă după străduință!

Deci să ne străduim să fim niște tineri ultra-serioși!

Corect este ca atuci când te-ai casatorit, să nu te mai desparți niciodată!

„Ce a unit Dumnezeu, omul să nu desfacă!”

E lege și n-am facut-o eu!

De câte ori am putut, la spovedit, i-am împăcat, le-am mai dat dreptate, un sfat.. dar nu i-am lăsat! Am din câți am căsătorit în 25 de ani de preoție, doar doua familii au divorțat (de forță supremă) dar în general au răbdat..

Și mă uit și eu cum vin cu copiii lor, care au 15, 16, 18 ani și ție mai mare dragul să vezi cum se ridica o generație tânără.

Cu greutăți, cu certuri, cu schimbări de replici, de vorbe.. poate o data nu le-au ajuns banii, odată vrei altceva, dar te înarmezi cu actul de jertfă.

Nu faci nimic altfel! Toți o să scriem veșnic: „Nepotrivire de caracter!”

N-o sa ne potrivim niciodată!

Caracterele sunt unice!

Fenotipul fiecărui om e unic!

Voința fiecărui om e unică și liberă!

Numai dragostea ne poate uni!

Exact cum pui lutul între două cărămizi!

Atât!

Parintele Calistrat Chifan

Sursa: ganduridinierusalim.com