Pilda celor patru lumanari – o pilda vare iti va da de gandit, atunci cand crezi ca totul s-a terminat

“Sunt doar două feluri de oameni pe lume: cei care încearcă să-și umple goliciunea interioară și acele persoane foarte rare și deosebite care încearcă să-și vadă această goliciune.” – Osho Viata este plina de pierderi, de greseli, de esecuri. Dar, intr-un sens, fericirea adevarata nu ar fi posibila fara acestea. Ele ne ajuta sa apreciem si sa savuram lucrurile care conteaza cu adevarat. Ne ajuta sa crestem. Ne ajuta sa ii ajutam si pe altii sa creasca. 1. Ai asteptari nerealiste (si/ sau neconforme) - Printre numeroasele neajunsuri ale familiei si prietenilor tai este realitatea aspra ca ei nu iti pot citi mintea si nici nu pot anticipa capriciile tale. Iubitul tau a uitat aniversarea de sase ani si jumatate de luna de la primul film vazut impreuna? A refuzat sa te sune la ora mentionata de tine? Nu si-a facut tatuajul pe care tu ti-l doreai? Asteptarile nesatisfacute vor sta la baza majoritatii nefericirilor din viata ta. Minimizeaza-ti asteptarile, maximizeaza-ti bucuria. 2. Astepti un semn - Am un prieten care nu ia o decizie pana cand nu primeste "un semn". Presupun ca se astepta la un semn divin, trimis chiar de la Dumnezeu. Insa poate ca acel semn nu va veni niciodata... asta inseamna ca trebuie sa astepti o oportunitate care iti poate schimba viata in mai bine? Ajuta modelarea vietii tale! 3. Nu iti asumi riscuri - Traieste cu indrazneala. De fiecare data cand ti se ofera o alegere care implica un risc mai mare, accept-o pe loc. Nu vei reusi in toate, insa cand vei privi in urma iti vei da seama ca viata ta a fost frumoasa datorita acestor riscuri asumate... si vei fi bucuroasa ca le-ai facut. 4. Iti compari viata cu altii in mod constant - Unele persoane traiesc mai bine. Castiga mai mult. Se distreaza mai frumos. Au o casa mai mare. Primesc bonusuri. Au prieteni mai afectuosi. Au concedii mai frumoase. Arata mai bine. INCETEAZA! Comparatia este hotul bucuriei. Nu iti mai compara viata cu a altor persoane pentru ca nu castigi nimic bun din asta. Traieste viata pe care o ai tu si modeleaz-o asa cum iti doresti pentru a ajunge acolo unde trebuie sa ajungi. 5. Nu poti lasa trecutul in urma - Este dificil sa tii si cu dintii de trecut, nu-i asa? Nu poti vedea fericirea care te asteapta in viitor, care este chiar dupa colt, daca privesti in continuare in trecut, la oamenii care au fost in viata ta, la alegerile pe care le-ai facut, la greselile din cauza carora nu ai ajuns acolo unde iti doreai sa ajungi. Unele obstacole sunt prea greu de clarificat prin simpla ajustare a punctului de vedere sau prin adoptarea unei mentalitati pozitive. Ai nevoie sa ierti pe cineva? Trebuie sa intorci spatele unei relatii esuate? Viata este plina de pierderi, de greseli, de esecuri. Dar, intr-un sens, fericirea adevarata nu ar fi posibila fara acestea. Ele ne ajuta sa apreciem si sa savuram lucrurile care conteaza cu adevarat. Ne ajuta sa crestem. Ne ajuta sa ii ajutam si pe altii sa creasca. Nu esti singura. Gaseste pe cineva care te intelege si vorbeste cu persoana respectiva. Nu tine durerea doar pentru tine si invata sa te descarci. Doar asa poti merge mai departe. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Cele 4 lumânări (citiți și luați aminte!)

Patru lumânări ardeau încetişor. Ambianţa era atât de plăcută, încât le puteai auzi vorbind:

– Eu sunt Pacea, spunea una dintre ele, oricum, nimeni nu mă mai poate păstra aprinsă. Cred că mă voi stinge…

– Eu sunt Credinţa, spunea alta. Dincolo de tot ce se întîmplă, eu am fost lipsită de orice obligaţie, aşa că nu mai are nici un sens să stau aprinsă. Şi numai a terminat de vorbit, că o adiere blândă a stins-o.

– Eu sunt Iubirea, declară a treia lumânare. Nu mai am putere să stau aprinsă. Oamenii mă dau la o parte şi nu-mi mai înţeleg valoarea. Ei nu mai pot să-l iubească măcar pe aproapele lor. Spunând acestea, s-a stins încetişor.

Între timp, în încăpere intră un copilaş, văzu cele trei lumânări stinse şi zise:

– De ce nu ardeţi? Vai, ar trebui să fiţi aprinse mereu!

Spunând acestea, copilul începu să plângă. Atunci cea de a patra lumânare i-a spus în şoaptă:

– Nu-ţi fie frică! Câtă vreme mai ard eu, le poţi aprinde din nou şi pe toate celelalte. Eu sunt Nădejdea.

Copilul luă Nădejdea şi le aprinse pe celelalte…

Daca ti-a placut aceasta pilda frumoasa despre viata, te rugam sa distribui si tu mai departe, pentru a o citi si prietenii tai. Iti multumim!

Ultima casă. Poveste cu tâlc.

Un meşter tâmplar urma să iasă la pensie după o carieră lungă, dedicată construirii caselor. Însă, la începutul carierei de tâmplar, când lucra pentru un cunoscut antreprenor, acesta i-a cerut să-i facă o promisiune specială.

– Ce promisiune?

– Tâmplarul a trebuit să-i promită antreprenorului ca fiecare casă pe care urma să o construiască avea să o considere că pe cel mai important proiect pe care l-a primit vreodată. A trebuit să promită să construiască fiecare casă cu dăruire, grijă şi dragoste.

Publicitate

Înainte să se pensioneze, tâmplarul s-a dus la biroul şefului că să-l înştiinţeze ca locuinţa la care lucra avea să fie ultima din carierea lui. Şeful i-a spus că-i pare rău că pleacă de la ei şi l-a rugat, dacă se poate, să-i facă o ultimă favoare.

“Mai construieşte încă o casă”, i-a cerut angajatorul, “după care poţi să te pensionezi.”

Tâmplarul, care-l respecta foarte mult pe şeful lui, a acceptat şi s-a apucat imediat să construiască noua casă. Însă, spre deosebire de toate casele pe care le construise de-a lungul anilor, acum nu s-a mai folosit de toate cunoştinţele sale şi a aplicat tot felul de metode rapide ca să termine casa în timp record şi să se pensioneze repede. A făcut treabă de mântuială, a folosit materiale de calitate inferioară şi s-a grăbit să termine lucrarea.

În câteva săptămâni, casa a fost gata, iar tâmplarul s-a dus să-l înştiinţeze pe şeful lui. “Mulţumesc că ai făcut asta pentru mine”, i-a spus şeful, cu blândeţe în glas. Apoi i-a dat tâmplarului cheile de la uşa casei. “Sunt cheile tale. Casa pe care tocmai ai construit-o e cadoul meu de pensionare pentru tine, ca semn de respect pentru toţi aceşti ani de trudă şi dăruire.”

Tâmplarul a încremenit de uimire. Nu-i venea să creadă că locuinţa pe care tocmai o terminase era a lui. Dacă ar fi ştiut, şi-ar fi dat toată silinţa s-o facă mai bună.

Vedeti…tâmplarul a încălcat cea mai importantă promisiune pe care şi-o luase faţă de angajator şi de el însuşi, promisiunea că-şi va face meseria cât mai bine, cu toată măiestria de care era capabil. Şi, fiindcă şi-a încălcat acest angajament esenţial, a ajuns să locuiască în singură casa prost făcută din toate câte construise în cariera lui.

Aşa se întâmplă şi în viaţa noastră. Trebuie să ne ţinem de promisiuni şi sa nu ajungem să trăim în situaţii nu tocmai ideale, situaţii pe care le-am creat noi înşine, prin faptele noastre.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole