Pilda celor patru lumanari – o pilda vare iti va da de gandit, atunci cand crezi ca totul s-a terminat

Publicitate

Cele 4 lumânări (citiți și luați aminte!)

Patru lumânări ardeau încetişor. Ambianţa era atât de plăcută, încât le puteai auzi vorbind:

– Eu sunt Pacea, spunea una dintre ele, oricum, nimeni nu mă mai poate păstra aprinsă. Cred că mă voi stinge…

– Eu sunt Credinţa, spunea alta. Dincolo de tot ce se întîmplă, eu am fost lipsită de orice obligaţie, aşa că nu mai are nici un sens să stau aprinsă. Şi numai a terminat de vorbit, că o adiere blândă a stins-o.

– Eu sunt Iubirea, declară a treia lumânare. Nu mai am putere să stau aprinsă. Oamenii mă dau la o parte şi nu-mi mai înţeleg valoarea. Ei nu mai pot să-l iubească măcar pe aproapele lor. Spunând acestea, s-a stins încetişor.

Între timp, în încăpere intră un copilaş, văzu cele trei lumânări stinse şi zise:

– De ce nu ardeţi? Vai, ar trebui să fiţi aprinse mereu!

Spunând acestea, copilul începu să plângă. Atunci cea de a patra lumânare i-a spus în şoaptă:

– Nu-ţi fie frică! Câtă vreme mai ard eu, le poţi aprinde din nou şi pe toate celelalte. Eu sunt Nădejdea.

Copilul luă Nădejdea şi le aprinse pe celelalte…

Daca ti-a placut aceasta pilda frumoasa despre viata, te rugam sa distribui si tu mai departe, pentru a o citi si prietenii tai. Iti multumim!

Ultima casă. Poveste cu tâlc.

Un meşter tâmplar urma să iasă la pensie după o carieră lungă, dedicată construirii caselor. Însă, la începutul carierei de tâmplar, când lucra pentru un cunoscut antreprenor, acesta i-a cerut să-i facă o promisiune specială.

– Ce promisiune?

– Tâmplarul a trebuit să-i promită antreprenorului ca fiecare casă pe care urma să o construiască avea să o considere că pe cel mai important proiect pe care l-a primit vreodată. A trebuit să promită să construiască fiecare casă cu dăruire, grijă şi dragoste.

Publicitate

Înainte să se pensioneze, tâmplarul s-a dus la biroul şefului că să-l înştiinţeze ca locuinţa la care lucra avea să fie ultima din carierea lui. Şeful i-a spus că-i pare rău că pleacă de la ei şi l-a rugat, dacă se poate, să-i facă o ultimă favoare.

“Mai construieşte încă o casă”, i-a cerut angajatorul, “după care poţi să te pensionezi.”

Tâmplarul, care-l respecta foarte mult pe şeful lui, a acceptat şi s-a apucat imediat să construiască noua casă. Însă, spre deosebire de toate casele pe care le construise de-a lungul anilor, acum nu s-a mai folosit de toate cunoştinţele sale şi a aplicat tot felul de metode rapide ca să termine casa în timp record şi să se pensioneze repede. A făcut treabă de mântuială, a folosit materiale de calitate inferioară şi s-a grăbit să termine lucrarea.

În câteva săptămâni, casa a fost gata, iar tâmplarul s-a dus să-l înştiinţeze pe şeful lui. “Mulţumesc că ai făcut asta pentru mine”, i-a spus şeful, cu blândeţe în glas. Apoi i-a dat tâmplarului cheile de la uşa casei. “Sunt cheile tale. Casa pe care tocmai ai construit-o e cadoul meu de pensionare pentru tine, ca semn de respect pentru toţi aceşti ani de trudă şi dăruire.”

Tâmplarul a încremenit de uimire. Nu-i venea să creadă că locuinţa pe care tocmai o terminase era a lui. Dacă ar fi ştiut, şi-ar fi dat toată silinţa s-o facă mai bună.

Vedeti…tâmplarul a încălcat cea mai importantă promisiune pe care şi-o luase faţă de angajator şi de el însuşi, promisiunea că-şi va face meseria cât mai bine, cu toată măiestria de care era capabil. Şi, fiindcă şi-a încălcat acest angajament esenţial, a ajuns să locuiască în singură casa prost făcută din toate câte construise în cariera lui.

Aşa se întâmplă şi în viaţa noastră. Trebuie să ne ţinem de promisiuni şi sa nu ajungem să trăim în situaţii nu tocmai ideale, situaţii pe care le-am creat noi înşine, prin faptele noastre.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde

Nimic nu e întâmplător – “Orice cauza are efectul sau, orice efect are o cauza, totul se petrece conform Legii, hazardul nu este decat un nume dat unei legi necunoscute, sunt numeroase planuri ale cauzalitatii insa nimic nu scapa Legii.”

Publicitate

Viaţa noastră este plină de evenimente sincronistice, care ne fac să ne întrebăm: dacă sunt doar simple întâmplări sau sunt semne ale destinul…

O parte din aceste evenimente le provocăm în mod deliberat şi constient: sunt alegerile pe care le facem de-a lungul vieţii, slujba pe care o alegem, partenerul pe care îl dorim, casa pe care o cumpărăm… însă de multe ori viaţa noastă este atinsă de hazard, când cinevă ne oferă o sansă nesperată şi ne deschide uşa către o viaţă la care nici nu am visat…

Nimic nu e întâmplător.

În această lume, în care existăm noi, fiecare întâlnire, fiecare cunoștință întâmplătoare își are scopul său.

A 6-a Lege Universala, dintre cele 7, este Legea Cauzei si Efectului: “Orice cauza are efectul sau, orice efect are o cauza, totul se petrece conform Legii, hazardul nu este decat un nume dat unei legi necunoscute, sunt numeroase planuri ale cauzalitatii insa nimic nu scapa Legii.”

Uneori avem nevoie de oameni pentru a ne trezi și pentru a ne ajuta să ne schimbăm cursul vieții; alteori pentru a ne încuraja și a ne aminti cine suntem cu adevărat. Iar uneori, sunt cei care îi întâlnim pentru scurt timp.

Și, ironia sorții, noi nu trebuie să știm ce menire are fiecare persoană din viața noastră, însă trebuie să rămânem deschiși pentru tot ce ne oferă fiecare întâlnire.

Toată viața noastră este o interacțiune. Și chiar dacă tehnologiile moderne, Internetul și rețelele de socializare încearcă să ne convingă că interacțiunea este realizată la maxim, ceva se schimbă atunci când înțelegem că ceea ce se întâmplă în viața noastră nu este întâmplător.

Nu toate întâlnirile trebuie să fie lungi: uneori ele pot fi fulgerătoare. Poate cineva te-a reținut într-o ședință pentru a nu ajunge victima unui accident rutier sau pentru a-ți întâlni potențiala iubire. Uneori, Universul ne trimite oameni care ne ajută, chiar dacă ei nu vor deveni cineva importanți pentru noi.

Și chiar dacă nu putem preîntâmpina aceste lucruri, noi putem să ne pregătim pentru aceste surprize.

Există oameni care vin să ne trezească. Cei care vin pentru mult timp. Uneori ei sunt partenerii noștri, sufletele noastre pereche. Ei sunt cei care ne schimbă viața radical.

Publicitate

Sunt oameni care ne ajută să înțelegem cine suntem. Pentru că uneori, pe drumul vieții, ne pierdem pe noi înșine. Prinși în rutină și grijile cotidiene, uităm cine visam să devenim când vom crește mari, uităm cine suntem cu adevărat. Și nu este vorba despre locul pentru trai sau muncă, ci de sufletul și starea noastră interioară.

Și iată că sunt oameni care vin în viața noastră pentru a ne ajuta să înțelegem cine suntem și pentru ca noi să începem să fim noi înșine.

Oameni care sunt importanți pentru moment. Uneori purtăm discuții banale cu oameni care i-am întâlnit la metrou sau în autobuz și pur și simplu nu putem să încetăm discuția. Sau când facem „schimb” de zâmbete cu cel care trece alături de noi pe scara rulantă. Și asta pare că este o legătură nepământească care trebuie să existe.

Doar pentru faptul că cineva nu rămâne în viața noastră pentru mult timp nu înseamnă că întâlnirea cu el/ea nu are sens. Toate întâlnirile din viața noastră au sens. Sunt acele ațe invizibile care ne unesc și ne fac viața interesantă și neașteptată, pentru că niciodată nu vom ști când vom întâlni acea persoană care ne va schimba viața radical.

Iar acest hazard de multe ori ne schimbă definitiv viaţa, o întâmplare ne afectează tot restul vieţii…iar fiecare viaţă este afectată de hazard… aminteste-ţi de întâmplările pur accidentale care ţi-au marcat viaţa…

Uneori ne dorim ceva foarte mult, iar fapul că nu obţinem acel lucru ne face nefericiţi, însă peste ani, realizăm că de fapt ce ne doream nu era ce ne trebuia sau nu eram pregătiţi pentru el … viaţa este plină de mistere. Coordonarea în timp este ceea ce transformă un esec aparent într-un mare noroc…

Aţi observat că în poveştile de dragoste există un sentiment al inevitabilului, …cei doi erau sortiţi unul altuia, sunt făcuţi unul pentru celălalt, trebuiau să se întălnească.

Însă dacă el întârzia un minut şi nu se mai întâlneau… sau dacă ea nu se ducea la petrecerea unde s-au cunoscut…

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate