Pierdere unui părinte este traumatizantă la orice vârstă. Simți că o dată cu el s-a desprins o parte din tine…

Pierdere unui părinte este traumatizantă la orice vârstă. Simți că o dată cu el s-a desprins o parte din tine…

Publicat de Larisa Moldovan pe 7 December 2022 in De SufletDezvoltare PersonalaLecții de viațăPersonalitatePsihologieViata

Indiferent de vârsta noastră, decesul unui tată sau a unei mame provoacă întotdeauna o mare durere. Uneori, doliu se prelungește luni și ani, transformându-se într-o tulburare gravă. Psihiatrul David Sack vorbește despre ajutorul de care aveți nevoie pentru a putea trece peste acest impact major asupra vieții voastre.

„Am rămas orfan la 52 de ani. În ciuda vârstei mele adulte și a experienței mele profesionale, decesul tatălui meu mi-a dat viața peste cap. Se spune că e ca și cum ai pierde o parte din tine. Dar am avut senzația că ancora identității mele de sine fusese tăiată.

Șocul, amorțeala, negarea, furia, tristețea și disperarea sunt o gamă de emoții prin care trec oamenii atunci când pierd o persoană dragă. Aceste sentimente nu ne părăsesc timp de câteva luni.

Procesul de doliu necesită timp, iar cei din jurul nostru manifestă uneori nerăbdare – vor să ne treacă peste aceste sentimente cât mai curând posibil. Însă poți continua să experimentezi intens aceste sentimente timp de mulți ani după pierdere. Acest doliu poate avea implicații cognitive, sociale, culturale și spirituale.”

1. Durere, dependență și cădere mentală

Cercetările demonstrează că pierderea unui părinte poate crește riscul de probleme emoționale și mentale pe termen lung, cum ar fi depresia, anxietatea, starea de spirit tristă.

Acest lucru este valabil mai ales în situațiile în care o persoană nu primește sprijin în perioada pierderii și nu își găsește părinți adoptivi, dacă restul rudelor mor prea devreme. Pierderea unui tată sau a unei mame în copilărie crește semnificativ șansele de a dezvolta probleme de sănătate mintală. Aproximativ unul din 20 de copii sub 15 ani este afectat de pierderea unuia sau a ambilor părinți.

Fiilor care și-au pierdut tații le este mai greu să facă față pierderii decât fiicelor, iar femeilor le este mai greu să facă față pierderii mamelor lor.

Un alt factor decisiv în apariția unor astfel de consecințe este gradul de apropiere a copilului de părintele decedat și amploarea impactului tragicului eveniment asupra întregii sale vieți viitoare. Însă asta nu înseamnă că oamenilor le este mai ușor să experimenteze pierderea cuiva de care au fost mai puțin apropiați. Pot spune cu încredere că în acest caz, experiența pierderii poate fi și mai profundă.

Consecințele pe termen lung ale pierderii unui părinte au fost investigate în mod repetat. S-a dovedit că acest lucru afectează atât sănătatea mentală, cât și cea fizică, aceasta din urmă manifestându-se mai des la bărbați. În plus, fiii care și-au pierdut tații simt mai puternic pierderea decât fiicele, iar femeilor le este mai greu să se împace cu pierderea mamei lor.

2. Este timpul să ceri ajutor

Cercetările privind teoria pierderii au dus la înțelegerea modului de a ajuta oamenii traumatizați de pierderea părinților lor. Este foarte important să ne concentrăm pe resursele personale ale unei persoane și pe capacitatea sa de a se autovindeca. Este important ca rudele importante și membrii familiei să îi ofere atenție și susținere.

Fiecare dintre noi poate face față pierderii celor dragi în felul său și în ritmul propriu și poate fi foarte dificil să recunoaștem în ce stadiu tristețea se transformă într-o tulburare complexă cronică.

Această formă prelungită de durere patologică este de obicei însoțită de experiențe dureroase prelungite și avem impresia că o persoană nu este capabilă să accepte pierderea și să meargă mai departe chiar și după  luni și ani după moartea unei persoane dragi.

3. Calea de reabilitare

Etapele de recuperare după moartea unui părinte încep cu o primă etapă importantă în care ne permitem să trăim durerea pierderii. Acest lucru ne ajută să începem treptat să conștientizăm ce sa întâmplat și să mergem mai departe. Pe măsură ce ne vindecăm, recâștigăm capacitatea de a ne bucura de relațiile noastre cu ceilalți.

Comunicarea cu un specialist este pentru susținere ne și ajută să vorbim deschis despre tristețe, frustrare sau furie, și ne învață să facem față acestor sentimente și pur și simplu le permite să se manifeste. Consilierea familiei poate fi, de asemenea, de ajutor în această situație.

Va fi mai ușor pentru noi să trăim și să renunțăm la durere dacă nu ascundem sentimentele, gândurile și amintirile.

Moartea unui părinte poate aduce înapoi vechile dureri și resentimente și poate avea un impact semnificativ asupra proceselor sistemului familial. Un terapeut de familie ne ajută la separarea conflictelor vechi de cele noi și ne arată modalități constructive de a le elimina și de a îmbunătăți relațiile.

Și, în cele din urmă, a avea grijă de tine este o altă parte importantă a recuperării. Va fi mai ușor pentru noi să trăim și să renunțăm la durere dacă nu ascundem sentimentele, gândurile și amintirile. Alimentația sănătoasă, somnul adecvat, exercițiile fizice și suficient timp pentru doliu și odihnă sunt ceea ce are nevoie toată lumea într-o astfel de situație.

Trebuie să învățăm să avem răbdare cu noi înșine și cu cei din jurul nostru care sunt îndurerați. Este o călătorie foarte personală, dar nu ar trebui să o faci singur.



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!