“Trăieşte o viaţă onorabilă. Atunci când îmbătrâneşti şi te gândeşti în urmă, vei putea să te bucuri a două oară de ea.” – Dalai Lama
Se spune ca pentru fiecare lucru exista un timp anume… In natura cursul evenimentelor pare sa se intample intotdeauna intr-un mod natural si mereu la timp. Strugurii nu se coc primavara si frunzele nu inverzesc toamna.
Pentru fiecare frunza cazuta pe pamant, pentru fiecare fulg de nea purtat de vant pare sa existe un loc si un timp anume. Nimic nu pare sa fie la intamplare…nasterea si moartea, ziua si noaptea, rasaritul si apusul, fluxul si refluxul, inspiratia si expiratia…toate par sa faca parte dintr-un ciclu ce se desfasoara in tacere, fie ca le constientizam sau nu.
La fel stau lucrurile si in viata omului, avem anotimpurile vietii, cicluri, iar lucrurile isi au cursul lor in timp. Dar pentru ca mintea umana nu e niciodata satisfacuta, deseori sfidam acest curs natural al lucrurilor.
Din nevoia de control, din teama sau din orgoliu, grabim sau incetinim mersul lucrurilor in viata noastra si rareori ascultam cursul. Cand suntem tineri ne grabim de parca nu mai avem mult timp la dispozitie pe acest pamant, cand suntem in varsta incetinim, de parca pasii lenti la batranete ar incetini ritmul cu care ne indreptam spre moarte.
Dar cum ar fi daca ne-am opri din aceasta nevoie de control si am asculta cursul râului numit Viata? Cum ar fi daca i-am permite vietii sa curga natural, daca am lasa evenimentele sa se desfasoare fara a le opune rezistenta sau fara a ne ascunde din teama ca vom suferi?
Cu sau fara voia ta, lucrurile se intampla…cu sau fara voia ta, iarba continua sa creasca primavara si sa se usuce toamna, iar natura nu e interesata de cum ai vrea tu ca ea sa fie. Si atunci, sa crezi ca anotimpurile si ciclurile din viata ta ar putea fi impiedicate sa aiba loc sau prelungite iti va aduce multa suferinta, fara sa intelegi macar de ce.
Lasa lucrurile sa curga in viata ta, oamenii sa vina si sa plece, sa te bucure sau sa te dezamageasca, sa te admire sau sa te barfeasca, sa te atace sau sa te iubeasca…lasa moartea sa te curteze si fii pregatit sa renasti in fiecare moment…nu incerca sa controlezi asta, luptandu-te cu ei, cu temerile, de fapt te lupti cu viata din tine, ca pestele ce inoata impotriva curentului. Ramai in tine insuti si lasa viata sa-si faca rostul.
Asa cum vine o vreme cand ceva se naste, infloreste, te incanta, tot asa vine o vreme cand trebuie sa moara, sa plece, sa te doara. Da-i voie!
Viata pur si simplu este si se intampla, cu sau fara voia ta, cu sau fara existenta ta. Da-i voie sa se manifeste prin tine, fara a-i tine morala despre cum ar trebui sa fie…Lasa viata sa curga si curgi odata cu ea, e mult mai simplu!
Un articol de Adela Haru, sursa: internet
Problema pe care o au oamenii nu este aceea că ţintesc prea sus şi eşuează, ci ţintesc prea jos şi reuşesc. – Michelangelo
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!