Atunci cand eram copii aveam impresia ca vacanta de vara dureaza o vesnicie, iar asteptarea Craciunului parca dura o eternitate. Pe masura ce inaintam in varsta avem insa senzatia ca timpul se scurge cu o viteza tot mai mare.
Aceasta aparenta crestere a vitezei cu care se scurge timpul nu se datoreaza faptului ca adultii au o viata plina de griji si responsabilitati. Chiar daca cauza nu este inca pe deplin cunoscuta, cercetatorii au aratat ca pe masura ce inaintam in varsta percepem o trecere mai rapida a timpului, care ne face sa ne simtim mult mai ocupati, sa ne grabim si sa avem impresia ca timpul pe care il avem la dispozitie nu ne mai ajunge.
Exista mai multe teorii care incearca sa explice acest lucru.
O teorie sugereaza ca perceptia diferita asupra scurgerii timpului se datoreaza ceasului nostru biologic, care functioneaza diferit in functie de varsta pe care o avem. Incetinirea metabolismului pe masura ce imbatranim determina incetinirea batailor inimii si a respiratiei.
Ceasul biologic al copiilor bate mai repede, ceea ce inseamna ca intr-o anumita perioada de timp acestia simt un numar mai mare de batai ale inimii si un numar mai mare de respiratii. Din acest motiv, copiii au impresia ca a trecut o perioada mai lunga de timp decat in realitate.
O alta teorie sugereaza ca oamenii percep trecerea timpului in functie de cantitatea de informatii noi pe care o primesc. Deoarece creierul are nevoie de mai mult timp pentru a procesa noile informatii, avem impresia ca a trecut o perioada mai lunga de timp decat in realitate. Astfel s-ar putea explica senzatia de miscare cu incetinitorul (in engleza slow motion perception) care a fost adeseori resimtita de oameni in momentele premergatoare unui accident. Circumstantele necunoscute presupun o cantitate mai mare de informatii noi care sunt procesate de creier.
De fapt, este foarte posibil ca atunci cand ne confruntam cu situatii noi creierul sa inregistreze evenimentele mai detaliat decat in mod obisnuit, astfel incat amintirea acestora se poate desfasura mai lent decat evenimentul in sine. Acest lucru a fost dovedit experimental in cazul unor persoane care au fost testate in conditii de cadere libera.
Dar cum se poate explica senzatia de trecere mai rapida a timpului odata cu inaintarea in varsta?
Exista o teorie care sugereaza ca pe masura ce imbatranim devenim tot mai familiari cu imprejurimile noastre si, in consecinta, nu mai observam detaliile caselor si locurilor noastre de munca. Cu toate acestea, lumea este pentru copii un loc adeseori nefamiliar, plin de lucruri si evenimente noi. Din acest motiv un copil este mult mai ocupat cu intelegerea mediului inconjurator si creierul acestuia consuma mai multa energie in acest scop. Teoria sugereaza ca din aceasta cauza copiii au impresia ca timpul se scurge mai lent in comparatie cu adultii care ajung sa traiasca o viata plina de rutina.
Copiii percep diferit scurgerea timpului fata de adultiCopiii percep diferit scurgerea timpului fata de adulti. Credit: Shutterstock
In consecinta, cu cat devenim mai obisnuiti cu experientele de zi cu zi timpul pare sa treaca mai repede si, in general, aceasta impresie se amplifica odata cu varsta.
Teoria de mai sus se bazeaza pe un mecanism biochimic prin care se elibereaza un neurotransmitator, denumit dopamina, care are influenta asupra perceptiei unor stimuli noi si asupra scurgerii timpului. Dupa varsta de 20 de ani nivelul de dopamina din creier se micsoreaza ceea ce provoaca senzatia ca timpul trece tot mai repede.
Niciuna dintre aceste teorii nu furnizeaza insa o descriere matematica a cresterii vitezei cu care avem impresia ca se scurge timpul.
Reducerea aparenta a unei perioade de timp odata cu inaintarea in varsta sugereaza o „scara logaritmica” a timpului. Scarile logaritmice sunt folosite in locul scarilor traditionale liniare atunci cand se masoara cutremurele sau sunetele.
Pe scara logaritmica Richter pentru cutremure, la o crestere de magnitudine de la 10 la 11 nu corespunde o crestere a deplasarii solului de 10%, asa cum ar fi cazul intr-o scara liniara. Pentru fiecare crestere de magnitudine pe scara Richter rezulta o crestere de zece ori mai mare a amplitudinii undelor seismice sau a deplasarii solului.
Masurarea cutremurelor pe scara logaritmicaMasurarea cutremurelor pe scara logaritmica. Credit: wikicommons, CC BY-SA
Dar de ce perceptia noastra asupra scurgerii timpului ar urma o scara logaritmica? Ideea este ca noi percepem o anumita perioada de timp in raport cu varsta pe care o avem. Pentru un copil de doi ani, un an reprezinta jumatate din varsta acestuia, acesta fiind motivul pentru care aveam impresia, atunci cand eram copii, ca trecea o perioada atat de lunga de timp pana la urmatoarea noastra zi de nastere.
Pentru un copil de 10 ani un an reprezinta doar 10% din varsta acestuia, iar pentru o persoana de 20 de ani un an reprezinta doar 5% din varsta acesteia. Din acest punct de vedere nu este surprinzator faptul ca timpul pare sa se scurga tot mai repede pe masura ce inaintam in varsta.
De obicei ne gandim la viata noastra in termen de zeci de ani, varsta de 20 de ani, varsta de 30 de ani si asa mai departe, ceea ce sugereaza ca percepem perioade egale de timp. Cu toate acestea, pe scara logaritmica, percepem perioade diferite de timp. Conform acestei teorii, intervalul de timp dintre urmatoarele varste va fi perceput la fel: de la 5 la 10 ani, de la 10 la 20 de ani, de la 20 la 40 de ani si de la 40 la 80 de ani.
Nu doresc sa inchei intr-o nota deprimanta, dar perioada de 5 ani dintre varsta de 5 ani si cea de 10 ani ar putea fi perceputa la fel de lunga ca perioada de timp cuprinsa intre varsta de 40 de ani si cea de 80 de ani.
In concluzie, timpul zboara, indiferent daca ne convine sau nu. Si acesta trece mai repede si mai repede cu fiecare zi din viata noastra.
Sursa: stiintaonline
