Pasi pentru a evita caderile nevoase. Din cauza stresului de zi cu zi putem ajunge usor la caderi nervoase care nu fac bine nici pentru noi dar nici pentru cei din jur

Publicitate

“Dă-ți un răgaz, pentru a sta departe de crizele nervoase.” – Karen Salmansohn

Când viața devine dificilă, poate fi destul de greu să îți amintești cum ar trebui să acționezi pentru a fi puternic. Căderile nervoase sunt definite astfel: „situații stresante, din care pacientul nu poate ieși și nici nu poate acționa normal în viața de zi cu zi. ”

Stresul este principalul factor care duce la căderile nervoase : stresul social, stresul financiar, stresul la serviciu, stresul în familie și orice altă formă de stres.

Dr. Daniel K. Hall-Flavin spune despre căderile nervoase: „acestea nu reprezintă o boală mentală, însă asta nu înseamnă că reprezintă o normalitate.”

Din fericire, terapeuții s-au reunit pentru a discuta despre această problemă, care tulbură liniștea la nivel mondial.

IATĂ CARE SUNT CELE 9 ELEMENTE CARE ÎMPIEDICĂ APARIȚIA UNEI CĂDERI NERVOASE

1. ACCEPTĂ CEEA CE NU POȚI SCHIMBA

Dar schimbă ceea ce stă în puterile tale. Nu vom putea schimba întotdeauna lucrurile, așa cum ne dorim, însă este întotdeauna ceva de schimbat pentru a ne putea trata.

“Recunoașterea faptului că, uneori, nu putem controla anumite situații, oricât de mult ne-am dori asta” spune psihologul Amy Morin.

Deci, schimbă-ți gândirea pentru a înțelege că unele lucruri nu se pot schimba.

2. CONCENTREAZĂ-TE PE ELEMENTELE POZITIVE

Conștientizează faptul că ne putem bucura de elemente pozitive în fiecare zi, acordă-ți zilnic timp pentru a aprecia lucrurile pozitive din viața ta.

Terapeuții spun să ne concentrăm pe lucrurile pozitive, mai ales atunci când trecem prin perioade stresante, astfel încât să menținem energia pozitivă și să prevenim o cădere nervoasă.

3. ACCEPTĂ-ȚI DUREREA

Viața vine la pachet cu durere, chiar dacă ne-am dori cu toții să trecem prin viață fără suferință. Atunci când înveți să îți accepți durerea, devii mai puternic și te poți feri de căderile nervoase.

4. LASĂ-TE SĂ RESIMȚI EMOȚIILE

Publicitate

Emoțiile nu sunt bune sau rele, ele apar în viața fiecăruia, iar ideea principală este aceea de a le îmbrățișa și de a le resimți astfel încât să putem îndepărta stresul și căderile nervoase.

Singurul lucru pe care îl putem controla este modul în care reacționăm, atunci când resimțim emoțiile.

5. GĂSEȘTE-ȚI SISTEMUL DE SUSȚINERE

Terapeuții au demonstrat în nenumărate rânduri faptul că cel mai important element este acela de a ne simți iubiți și protejați de cei dragi. Familia și prietenii cu siguranță te pot ajuta să depășești orice moment dificil, trebuie doar să vorbești și să nu devi victima căderilor nervoase.

6. FĂ CEEA CE IUBEȘTI

Chiar dacă locul de muncă actual nu este chiar cel pe care ți l-ai dorit, poți găsi timp să faci ceea ce îți dorești. „Atunci când facem ceea ce iubim cel mai mult, avem toate șansele să avem mai mult succes și să fim mai fericiți” spune Vishnu Verma.

7. NU EȘTI DOAR TU ÎN ACEASTĂ SITUAȚIE

Atunci când treci prin momente dificile, amintește-ți că nu ești singura persoană care are probleme și că doar tu poți să le depășești, prin puterea interioară și prin pozitivism. Sigur cunoști exemple de oameni care au trecut prin mult mai multe probleme și le-au făcut față.

8. NU O SĂ DUREZE O VEȘNICIE

Chiar dacă ai impresia că se termină lumea, atunci când ai probleme, amintește-ți că totul este trecător, chiar și situațiile mai puțin plăcute, asta te va ajuta să nu faci o criză de nervi.

9. RÂZI

Nu este de mirare că se spune că râsul este cea mai bună metodă de tratament.

” Râsul îți oferă curajul și puterea de a-ți găsi însemnătatea și speranța în viață”

Ia-ți prietenii și faceți ceva frumos împreună. Știai că atunci când ești fericit, crește nivelul de endorfină și astfel poți scăpa de stres? O porție bună de râs este tot ce ai nevoie, atunci când simți că ești cu nervii la pământ.

Ei bine, terapeuții ne spun foarte clar ce avem de făcut! Ești de acord cu ei?

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala

Cand ai ceva, multumeste-te cu ceea ce ai…

Publicitate

“Nu ravni la prea multe, ca sa te poti bucura de ceea ce ai” – Hrant Avakian. Intotdeaua nu suntem multumiti cu ceea ce avem. Mai mereu vrem mai mult si mai mult daca se poate enorm de mult. Trebuie stiut ca niciodata nu ni se va da in viata, decat atat cat putem sa ducem. Nu ne nastem cu fericirea in sange, ea este o optiune a fiecaruia dintre noi, pentru ca modul in care vede fiecare fericirea, este total diferit de la caz la caz, de la individ la individ. Cat meritam, ne-o spune numai constiinta. Restul este iluzie… „Cat si ce primeste cel caruia i s-a dat” ar putea fi intrebarea constanta. Perspectiva corecta nu tine, insa, de cat si ce primeste, ci de cum si pana cand primeste.

Omul afiliat materialitatii si obisnuit cu intrebari lipsite de substanta spirituala, pe care el insusi le-a elaborat si care vor fi devenit, intre timp, criterii de orientare, isi reduce in chip natural orizontul cautarilor doar la cat si la ce, fara a-si pune cel putin o clipa problema ca atat cat-ul cat si ce-ul sunt dimensiuni relative. Totusi, nu exista nimic contractual in aceasta stare, pentru ca nu exista ceva mai real in afara faptului ca primim doar atât cât suntem capabili sa pastram si accedem doar la atât cât suntem apti sa întelegem.

Iluzia lui “a avea” . Dincolo de aceasta evidenta ramanem doar cu iluzia ca posedam ceva. Pentru cat timp? Raspunsul este evident: pret de-o iluzie, aidoma materialei iluzii ca: “time is money”, ca expresie a elaboratei neputinte de a merge mai departe de propriul castel de nisip. Chiar daca ea, iluzia, dureaza ani intregi, nu este, in cele din urma, decat o stare goala de continut, conditionata de propriile noastre fantasme, simpla imagine a ceea ce credem ca suntem. Doar in clipa in care iluzia lui “a avea” isi reveleaza falsitatea in forul interior al constiintei, care descopera fiintei adevaratul nivel la care a ajuns, aflam de ce nu putem avea mai mult decat voim.

Astfel, a merita sau a nu merita ceva este raspunsul pe care-l da constiinta, independent de orice judecata fundamentata pe aparente. Nu meritam sa avem decat ceea ce putem pastra. Atunci, ce poate pastra un om care-si masoara zilele asteptand ceva, ignorind insa ca judecata constiintei ii refuza dreptul de a avea mai mult decat poate intelege? Raspunsul este evident: doar atat cat poate cuprinde din verdictul judecatii propriei constiinte, condus inca de stari iluzorii si prizonier al continuturilor la care nu vrea sa renunte.

Publicitate

Nu din neputinta, ci din refuzul vointei de a face pasul spre intelegere, de a incepe drumul care-i reveleaza ceea ce este. Iluzia bunei situari dispare numai atunci cand, fata-n fata cu propria sa constiinta, persoana inainteaza, plecand de la ceea ce este, pentru a se schimba in ceea ce trebuie sa fie, cand acumuleaza, prin lucrare si constiinta valorica a ceea ce a obtinut, nu pentru a avea pur simplu – ca semn al ramanerii in iluzie, ci pentru a inainta spre chemarea care i-a fost facuta: aceea de a-si intelege chipul pentru a cauta continuu asemanarea cu Dumnezeu.

Neputinta plinatatii de sine. Marea drama a omului modern, total incult din punct de vedere spiritual, consta in faptul ca vrea sa primeasca mai mult decat poate intelege si avea mai mult decat stie sa pastreze. El se situeaza, asadar, intr-o pozitie care-l depaseste prin chiar faptul ca n-a facut efortul necesar s-o merite. Evident, constatand alegerile modernitatii, aceasta situare pare a fi de minima importanta. Trecand, totusi, peste aparente intelegem ca in acest punct de plecare gasim explicatia marilor esecuri, fie ele colective sau personale.

Cine voieste cu orice pret mai mult decat poate duce, se va pastra mereu in limita iluziei ca poseda cunoasterea si ca are, in consecinta, toate drepturile si capacitatea nelimitata de a face orice. Or, tocmai neintelegerea limitei, a momentului in care o persoana trebuie sa se opreasca pentru ca este realmente incapabila sa cuprinda dimensiuni care-o depasesc, se constituie in cauza a teribilelor tragedii umane sau a esecurilor de toate felurile. O societate în care persoanele nu au aflat, inca, ce pot face si ce nu pot face cu adevarat, este pe cale de a esua iremediabil, deoarece aceste persoane pline de sine esueaza ele insele. Esecul colectiv reprezinta, astfel, imaginea imediata a esecului individual.

Se va lua de la noi ceea ce nu ne apartine, pentru ca ni s-a dat numai atat cat vom face efortul sa intelegem. Dincolo de aceasta limita isi fac loc eroarea si esecul. Aceasta nu inseamna ca nu ni se cere sa inaintam spre noi spatii de intelegere! Castigandu-le, ni se da dreptul de a avea ceva in plus, pentru ca vom fi ajuns sa accedem la nivelul necesar pastrarii lor. Insa, o conditie se impune de la sine: le vom pastra numai in masura in care vom face efortul constant de a le merita, fiindca omul nu este un depozit, ci o existenta dinamica ce-si prelungeste posibilitatile de intelegere acumuland, prin cunoastere, noi reflexe care-i sustin inaintarea. Reflectati si voi la ceea ce am scris in acest articol, si dupa aceea mai vedeti care va sunt prioritatile de viitor.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala