În timp ce mulți pseudo-psihologi afirmă deschis că părintele ar trebui să fie cel mai bun prieten al copilului său, Daniel Gilbert vorbește despre consecințele acestei relații. Acestea vor fi explicate în mod elementar și ne vor determina să ne gândim la modul în care ar trebui să ne comportăm cu adevărat față de copil.
Astfel, totul este despre echilibru. Trebuie să îți ții copilul aproape pentru a obține “paharul cu apă” la bătrânețe, dar nici prea aproape. Cele 3 aspecte neplăcute, abordate inclusiv în bestseller-ul mondial al lui Gilbert, “Împiedicându-se de fericire”, sunt o confirmare evidentă că abordarea trebuie schimbată.
Cine este Daniel Gilbert și de ce merită să ne bazăm pe opinia lui? Este suficient să enumerăm realizările cunoscute ale lui Gilbert, chiar și fără a cunoaște contribuția sa globală la psihologie, pentru a începe să avem încredere în această persoană.
El este un profesor de psihologie la Harvard, specializat în psihologia socială. Cea mai mare contribuție a sa la psihologia mondială constă în cercetarea sa originală asupra previziunii afective.
Aceasta este capacitatea de a prezice starea emoțională viitoare a unei persoane. Dar nu este o “previziune” în sensul ghicitului în palmă, ci este o abordare fundamentată științific, bazată pe reacția umană la evenimente concrete.
1. Prietenia ca mijloc de control.
Niciunul dintre părinți nu devine cu adevărat prietenul copilului său. Adevărații prieteni abordează complet alte subiecte și au alte interacțiuni.
Pentru părinte, prietenia cu copilul său este doar un mod de a-l controla și mai mult. Consecințele acestui control sunt previzibile și evidente – copilul va crește lipsit de valoare.
Desigur, dorim să ne ferim copiii de greșeli. Cu atât mai mult atunci când am parcurs această cale singuri. Dar cel mai valoros lucru pe care un părinte îl poate oferi copilului său este posibilitatea de a greși.
2. Probleme ierarhice.
Relațiile dintre părinți și copii trebuie să parcurgă două etape invariabile:
“Părinte-copil”. Respectând ierarhia. Doar atunci părintele poate avea o autoritate incontestabilă. Având dreptul să ofere sfaturi, să facă observații. Dar să nu se amestece prea mult. Această abordare duce la absența isteriilor la copii și chiar la reducerea situațiilor neplăcute.
“Adult-adult”. Ca etapă de afirmare a independenței copilului adult, adesea practicată chiar în adolescența timpurie (16-18 ani). În această etapă se pune accent pe necesitatea acțiunilor independente, pe luarea propriilor decizii.
Dacă ierarhia este încălcată, copilul nu va crește independent. El se va stabili confortabil pe umărul părintelui. Consecința acestui lucru va fi sentimentul de vină apărut în mintea părintelui, cu dorința constantă de a o compensa.
3. Prietenie cu alte scopuri.
Nu întotdeauna părintele urmărește să controleze fiecare acțiune a copilului său prin prietenia cu acesta. Adesea, acest lucru se întâmplă din două alte motive:
Frica de singurătate. Conștient de îmbătrânire, părintele începe să joace rolul unui prieten – mai ales după ce a auzit povești despre cum copiii își ignoră părinții în vârstă. Părintele ia în calcul această posibilitate în mod inconștient și astfel vrea să se apropie de copil.
Lipsa comunicării. În special în cazul mamelor, când timp de mulți ani singura “companie” de viață era copilul. Apoi, când când copilul începe să le dea atenție mai mult prietenilor și mai puțin mamei, aceasta poate restricționa relația copilului cu prietenii, pentru că s-a obișnuit cu toată atenția.
Mai târziu, acest lucru duce adesea la altă consecință: că un părinte poate începe să se plângă de partenerul copilului – să împărtășească detalii personale.
Și atunci atenția copilului va fi deviată de la dezvoltare către încercările de a-i face pe plac mamei. Continuând să discute din nou și din nou despre chestiuni adulte fără a avea în general nevoia de a face acest lucru.
Astfel, în opinia lui Gilbert, în relațiile dintre părinți și copii nu există loc pentru prietenie. În schimb, există suficient spațiu pentru iubire, înțelegere reciprocă și încredere. Sunteți de acord cu această opinie?
