Tuturor ne este frică de aceste două zile din viața noastră. Care vor veni oricum, oricât am încerca să nu ne gândim la asta. Ziua în care pleacă mama ta. Ziua în care tatăl tău a plecat. Nu scriu cuvântul „a murit” intenționat. Pentru că părinții noștri nu mor niciodată. Pleacă, da. Nu mai sunt aproape, da. Dar nu mor. La fel ca iubirea adevărată nu moare.
Dacă citești aceste rânduri acum, știi la ce mă refer. Indiferent dacă ți-ai pierdut tatăl sau mama cu mulți ani în urmă, sau s-a întâmplat chiar recent, viața ta este deja clar împărțită în două părți: „înainte” și „după”.
Goliciunea care s-a format în inimă există încă și nu se poate îndepărta de ea. În timp, durerea va începe să scadă treptat, dar complet – nu va dispărea niciodată. Vei învăța pur și simplu să trăiești cu ea. Bucură-te de viață și râde tare cu această gaură din inimă. Aceasta este viața noastră. Aceasta este ceea ce părinții noștri plecați ar dori – să știe că trăim, să știm că ne-am descurcat, să știm că am devenit continuarea lor pe acest Pământ. Și asta înseamnă că nu au muncit fost în zadar pentru noi.
Pierderea unui părinte este una dintre cele mai grele încercări din viață. Chiar dacă te-ai certat cu el, chiar dacă ai fugit de acasă mergând la facultate, nu te ușurează. Doare în același mod ca și pentru cei care erau apropiați de părinți, au petrecut mult timp cu ei și au sunat în fiecare zi. La urma urmei, îi pierdem pe cei care ne-au fost alături din primele zile de viață, cea în a cărui corp am crescut dintr-un punct mic într-un bebeluș drăguț. Este foarte dificil să accepți, să treci peste.
Părinții tăi sunt primii oameni pe care îi vezi în această lume. Te-au învățat cum să vorbești, să mergi, să ții o lingură în mâini, să citești, să scrii … Ei au fost cei care te-au modelat exact așa cum ești astăzi.
Nu erau sfinți, însă erau părinții tăi. Cu bune și rele, la fel ca tine, ca toți ceilalți oameni de pe Pământ.
Dar au încercat tot posibilul pentru a vă face șederea în această lume confortabilă, să vă învețe cum să supraviețuiți în ea, să luptați și să deveniți oameni demni. Dacă au acționat întotdeauna corect sau nu, este o altă întrebare. Un lucru este sigur: erau gata să-și dea viața pentru tine. Fără a ezita nicio secundă. Fără niciun regret și cu zâmbetul pe buze.
Este păcat că viața noastră este atât de aranjată: trebuie să ne luăm rămas bun de la cel mai drag și mai iubit om din ea. De la cei pentru care am fost centrul universului. Dar nimeni nu poate scăpa de asta. Și această durere va trebui să fie consumată până la fund. Mai mult, chiar și atunci când devine mai ușor pentru tine, ea se va întoarce din când în când. Prin melodia lor preferată pe care o auzi din greșeală pe stradă, prin lucurile vechi ale tatălui tău, pe care le găsești prin dulap, prin ceașca preferată a mamei tale …
Iar cel mai dureros lucru este în zilele de sărbătoare, când veți fi deosebit de conștienți de faptul că acum nu mai este nimeni pe care să-l vizitați.
Bucură-te de fiecare minut din viața ta și de fiecare nouă zi. Nu uitați că și acum, când mama sau tatăl dvs. nu este în preajmă, ei sunt încă acolo. Indiferent cum o numiți: lume paralelă, o amintire strălucitoare în sufletul dvs. sau altceva, esența este aceeași – părinții dvs. rămân întotdeauna cu voi. Nu îi puteți vedea, nu îi puteți auzi, dar le simțiți întotdeauna prezența.
