Parintele Iustin Parvu – „Materialismul acesta din ultimii 50 de ani a captat in primul rand biserica. De aici trebuie sa inceapa schimbarea, aici e cloaca. Preotii trebuie sa scape de interesul material”

Până și vremea e schimbătoare, așa că nu mai e necesar să vorbim despre om. Despre om și despre miile de motive pentru care omul e schimbător; ca trestia în fața unui vânt visător care tot îl unduiește sau chiar răstoarnă, omul încearcă să supraviețuiască unei lupte în care nu știe ce are de făcut. În lipsa unui scop, omenirea se plictisește de moarte. Nu e o simplă expresie, ci o realitate destul de dureroasă! Oamenii din jurul meu, foarte mulți dintre ei, se plictisesc de moarte, drept pentru care nu le mai încape-n suflet Viața… Lipsa lui Hristos din sufletul omului nu duce decât la existența unui caracter neașezat, ca să nu îi spun deșănțat. Atunci când conștiința ta nu e destul de trează, riști să te trezești făcând tot felul de lucruri de care nici măcar ție nu-ți vine să crezi. Durerea nu stă neapărat în stadiul în care ai ajuns tu, ci în faptul că provoci răni celor din jur. Falsitatea (căci despre asta vorbim la un caracter instabil) rănește mai rău decât credem, iar acest lucru îl simțim pe propria piele atunci când și pe noi ne pun alții într-o astfel de situație. Știați că uneori omul e prea puțin conștient de modul în care își trăiește viața, dar mai ales de calitatea relațiilor pe care le are cu ceilalți? Ne odihnim sufletele, de cele mai multe ori, în mod eronat. Necăutându-L pe Hristos și punându-ne astfel încrederea în oameni, suferim atunci când ni se descoperă că prietenii nu ne sunt atât de prieteni pe cât am fi crezut. Dacă suntem obișnuiți cu sitagma “prietenul la nevoie se cunoaște”, aflați de la mine că prietenul la bucurie se cunoaște. Și poate mai ales atunci! La necaz omul ajută, uneori dintr-o bucurie perversă, ascunsă. Mândria îl face pe om să ajute pe cel aflat în necaz, chiar dacă sufletul nu îi spune asta. Dorința de a părea extraordinar de bun în ochii celui de lângă tine te face să te comporți exemplar în situații dureroase. În spatele ajutorului pe care îl oferi la necaz omului de lângă tine, din nefericire, stă uneori tot mândria și iubirea de sine. Cum probezi cât de autentic este ajutorul, dragostea pe care o ai față de semenii tăi? Atunci când îi vezi bucurându-se… Acela e momentul în care, cu toate că ai ajutat respectiva persoană poate de zeci de ori, nu reușești să îi accepți bucuria, drept pentru care simți că cea mai bună soluție este îndepărtarea. Ai avut prieteni care au plecat de lângă tine fără să se fi întâmplat nimic? Nimic, nimic! Nimic, dar totuși ceva colosal! Nu se întâmplase nimic la nivel social, ci la unul mult mai subtil, adică la cel sufletesc. Sufletul sensibil al persoanei care trăiește în Hristos simte toate fluctuațiile din sufletele celor din jur, chiar dacă nu de fiecare dată. Hristos ne mai ține ochii, să nu vedem tot ce ne-ar putea durea, răni peste măsură… Dacă nu ar fi așa, am vedea tot ce se întâmplă în mintea sau sufletul celui din fața noastră. Poate toți am fost într-o astfel de situație și încă nu ne-am dat seama. Găsim tot felul de motive pentru a încheia amiciții, prietenii care au ținut ani și care nu mai rezistă nici măcar câteva clipe… Poate nu vrem să le terminăm, dar sufletul ne spune că e mai bine așa, fără să ne dea prea multe motive. Cred că e mai bine să nu le aflăm. Să-i dăm crezare și să mergem mai departe așa cum simțim, nu cum gândim. Sunt bune prieteniile, e necesar să avem încredere în oameni, însă fără a crede întru totul în ei. Cel în care trebuie să avem încredere mereu e Hristos. Cred că nu mă va dezamăgi niciodată și acesta e motivul pentru care mă las purtată de grija și iubirea Sa. Mai există, în afara Lui și duhovnicul iscusit care ne arată Calea. Și mai este cineva. Omul acela care te face să știi că trăiești pentru a deveni din ce în ce mai frumos, mai zâmbitor și radios. Omul minunat care știe să găsească soluții la tot, care știe ce-i în sufletul tău fără să îi vorbești, care nu știe ce să mai facă ca să te vadă fericit. Băiatul sau fata aceea merită încrederea și iubirea voastră pentru că este cel/cea alături de care vă veți mântui. Mulțumiți-i în fiecare zi și bucurați-vă de prezența lui/ei. Fiți siguri că e darul lui Dumnezeu pentru voi! Nu avem nevoie de mulți prieteni pentru a fi fericiți! Chiar de foarte puțini, dar buni. Hristos și soțul/soția, prietenul/prietena ar trebui, cred eu, să fie de ajuns pentru a fi fericiți. Atunci când ni se pare că prietenii au dispărut, ar trebui să ne adâncim în sufletul nostru mai tare. Poate de multe ori am avut impresia că nu mai știm ce e cu noi, dar ce este cu adevărat important este că întotdeauna Cineva știe. Acesta este motivul pentru care se cuvine în astfel de momente să-L întrebăm: Doamne, ce mai știi de mine? Sursa si autor: catalinadanila.ro / Catalina Danila Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Parintele Iustin Parvu a fost unul dintre cei mai iubiti duhovnici din Romania. Staretul de la Manastirea petru Voda din Neamt a lasat in urma sa o serie de povestiri, lectii de viata si profetii extrem de interesante.

Parintele Iustin Parvu s-a stins din viata in anul 2013 in satul Poiana Largului, Neamt. Alaturi de Arsenie Boca, Ioanichie Balan sau Dumitru Staniloaie reprezinta una dintre cele mai importante figuri bisericesti ale ortodoxiei romanesti. Iustin Marturisitorul era acel staret care gasea un raspuns pentru fiecare problema cu care te prezentai la ele, asa cum se arata in cele de mai jos:

1. LECTIA DE VIATA DATA DE PARINTELE PARVU UNUI BARBAT CARE SE PLANGEA CA ARE ISPITE:

„Cere de la Dumnezeu sa iti mai adauge. Aceasta este Crucea. Nu cere sa ti se ia, ci sa ti se mai adauge. Ca sa meriti Invierea”

2. LECTIA DE VIATA DATA DE PARINTE UNEI FEMEI INSARCINATE A DOUA OARA:

„Sarcina ti se pare mai putin dificila pentru ca primul a fost baiat si vrajsmasul s-a luptat cu mai multa indarjire ca nu cumva sa ajunga unul in plus in Taina Hirotoniei”

3. LECTIA DE VIATA DATA UNOR STUDENTI CARE AU AJUNS LA MANASTIRE:

„Prigoane, puscarii, lagare, temnite, izolari, infometari, schingiuri, umiliri, astea le-am trecut si noi. Nu mai sunt atat de grozave. Dar prin ce veti trece voi, aceasta nu a mai fost de la inceputul lumii pana azi”

4. DESPRE IMBULZEZILE DE LA BISERICI SI MANASTIRI

Intr-un interviu din anul 1997, Iustin Parvu se declara nemultumit de multimea care ia cu asalt bisericile la sarbatorile importante: „Voi tot spuneti ca s-au stransi nu stiu cati la Putna, la Nicula, Eu pun putina baza pe aceasta adunare de lume. Intai, ca nu are o pregatire, o instructie catusi de putin civica, nu are nicio raspundere morala, nu are nici notiuni elementare de teologie, de cunoastere”.

5. MATERIALISMUL A CAPTAT BISERICA

„Materialismul acesta din ultimii 50 de ani a captat in primul rand biserica. De aici trebuie sa inceapa schimbarea, aici e cloaca. Preotii trebuie sa scape de interesul material”

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate

Bătrâna, Iubirea şi fraţii ei

O femeie iese din casã şi vede 3 moşnegi cu barbã albã stând în faţa casei.

Nu-i cunoştea dar, vazându-i supãraţi, îi invită în casã sã mănânce ceva.

“Soţul tãu este acasã?” – întreabã ei.

“Nu, este ieşit”.

“Atunci nu putem intra!” – replicã ei.

Seara, când soţul se întoarce acasã, ea îi povesteşte despre cei trei moşnegi.

“Du-te, spune-le cã am venit şi pofteşte-i înãuntru”.

Femeia se duce şi îi invitã.

„Nu putem intra toţi în casã”, replicã ei.

„Cum aşa?” întreabã ea.

Unul dintre moşnegi îi explicã:

„Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE.

Acum du-te şi întreabã-l pe soţul tãu care dintre noi sã vină în casã”.

Femeia intrã în casã şi îi spune soţului, care se bucurã. „Ce bine! În acest cazinvitã-l pe BUNÃSTARE, sã ne umple casa cu bunãstare!”

Soţia nu a fost de acord. “De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?”.

Nora îi ascultă dintr-un colţ al casei. „N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE?

Casa noastrã ar fi atunci plinã de iubire!” – a sugerat nora.

„Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei” îi zice soţul soţiei.

„Du-te afarã şi invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete”.

Femeia iese afarã şi întreabã:

“Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete”.

IUBIRE porneşte înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui şi ceilalţi doi.

Surprinsã femeia întreabã: “L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniți şi voi cu el?”.

Cei trei moşnegi replicarã: „Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalţi ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem şi noi. Unde este IUBIRE este şi BUNÃSTARE şi SUCCES!”.

Unde este durere, îţi doresc pace şi fericire!

Unde sunt îndoieli personale, îţi doresc să dobândești credință tare!

Unde este obosealã sau blazare, îţi doresc înţelegere, rãbdare şi putere!

Unde este fricã, îţi doresc credință, dragoste și nădejde!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole