Părintele Arsenie Boca ne face o sinteză despre neintelegerile din casa: Vrajba în casă vine din păcate. Toate îşi au izvorul în păcate

Succesul este realizarea constantă a tuturor obiectivelor planificate care prezintă importanţă pentru individ. "Dorește-ți succesul și nu perfecțiunea. Nu renunța niciodată la dreptul tău de a greși, pentru că atunci îți vei pierde abilitatea de a învăța lucruri noi și de a înainta în viață." - David Burns Majoritatea îşi măsoară succesul comparându-şi-1 cu al celorlalţi, însă succesul autentic îl reprezintă valorificarea propriului potenţial, dezvoltarea şi îmbogăţirea propriei personalităţi. Succesul autentic este legat de ţelurile fiecărui om. Cu toate acestea, el nu constă în atingerea acestor obiective, în ciuda opiniei generale care caută să ni se impună, ci în strădania de a le realiza. După cum spunea Oliver Wendell Holmes, important este nu unde ne aflăm, ci încotro ne îndreptăm. Succesul este parcursul, drumul, călătoria, şi îşi are izvorul în atitudinile şi deprinderile însuşite în cursul acestui efort. El nu este determinat atât de nu ştiu ce talente neobişnuite, cât de educarea capacităţii noastre de a valorifica acest capital de talente şi aptitudini. Nu este vorba atât de a face ceva neobişnuit, cât de a face neobişnuit de bine lucruri obişnuite. Prin urmare, trebuie să ne fixăm tot timpul ţeluri şi obiective pe care să ne propunem să le realizăm. După ce ne atingem o serie de asemenea obiective, trebuie să ne ridicăm ştacheta şi mai sus, fixându-ne altele şi mai ambiţioase - dacă nu, înseamnă că nu progresăm. Din moment ce am avut succes în trecut, poate chiar un succes mare, dar nu ne mai propunem obiective pentru viitor, încetăm de a mai fi oameni de succes. La fel, dacă ne stabilim obiectivele, dar nu ne dăm silinţa de a le atinge. În sfârşit, dacă ne propunem obiectivele şi ne străduim să le realizăm dar nu le alegem bine şi ele nu sunt cu adevărat importante, nu putem obţine un succes autentic. Ceea ce trebuie să înţelegem este că orice ne ajută să ne dezvoltăm potenţialul constituie un ţel valoros. Astfel, succesul înseamnă să abordăm teritorii nemaiabordate înainte şi nu se măsoară prin comparaţia cu ceea ce deja au reuşit să facă alţii. Cred că motivul principal pentru care oamenii nu izbutesc să realizeze ceea ce vor să realizeze este acela că le lipseşte o definiţie clară a succesului şi a surselor acestuia, din cauză că, în ciuda dorinţei de a reuşi, nu îşi precizează cu suficientă limpezime ce anume doresc. Prin urmare, ei nu ajung să afle de ce capacităţi dispun şi, astfel, se resemnează să facă ceea ce au mai făcut şi să rămână ceea ce sunt. Chiar Shakespeare pune pe buzele lui Hamlet cugetarea: Doamne, ştim ceea ce suntem, dar nu ştim ceea ce am putea fi. Cu toate că, adeseori, succesul este asociat cu bunăstarea materială, oamenii au tendinţa să pună un accent mai mare pe altele dintre roadele reuşitei: celebritatea, prestigiul, asigurarea viitorului şi, mai presus decât orice, pacea lăuntrică. Nu este nimic rău în a fi bogat - banii şi prosperitatea sunt lucruri bune, dacă au fost dobândite în chip cinstit. Noi, occidentalii, am fost deprinşi să considerăm că acumularea de bogăţii este, întrucâtva, inechitabilă. Banul nu este nici bun, nici rău, iar averea poate reprezenta unul dintre „produsele derivate" fireşti ale realizării obiectivelor noastre importante. Totuşi banul în sine constituie un destul de prost barometru al succesului. De exemplu, atunci când cineva îşi face un unic scop din a strânge bani, acest scop nu constituie, în acelaşi timp, obiectivul valoros de care vorbeam, pentru că o asemenea persoană va sfârşi prin a deveni sclava, nu stăpâna averii sale, ceea ce în nici un caz nu o va ajuta să-şi dezvolte potenţialul înnăscut. Timpul ne-a învăţat că succesul înseamnă mult mai mult decât acumularea de bogăţii şi că nimeni nu se poate considera un ratat, indiferent cât de subţire îi este portofelul, atâta vreme cât trăieşte o viaţă de progres constant, înaintând pas cu pas, zi de zi, către realizarea ţelurilor sale şi dedicându-se, altruist, celor din jur. Aceasta nu este o simplă platitudine sau un clişeu moralizator, întrucât legile imuabile ale universului, de sub acţiunea cărora ne este imposibil să ne sustragem asigură echilibrul dintre merit şi răsplată. Atât Donald Trump, magnatul, cât şi Maica Tereza vor intra în istorie, deşi, fiecare, pentru realizări diferite. Colin Turner Sursa: Născut pentru succes - Editura TEORA, astrocafe.ro "Succesul înseamnă să ai curajul, determinarea și voință de a deveni persoana care trebuie să fii. " - George Sheehan Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Des, mult prea des vedem şi trăim probleme în familie: de la neînţelegeri, tensiuni, certuri, până la violenţe verbale sau fizice. Care sunt cauzele lor? Pătrunzător al tainelor sufletului omenesc, Părintele Arsenie Boca ne face o sinteză: Vrajba în casă vine din păcate. Toate îşi au izvorul în păcate. Neapărat vine vrajba în casă, dacă:

Căsătoria s-a început cu stângul, adică cu desfrânarea;

Mai vine apoi, dacă soţii trăiesc în căsătorie nelegitimă, sau fără cununie bisericească. Este un prim păcat, pe care toţi îl plătesc cu vrajba. De aceea, toţi trebuie să intre la cuminţenie şi să se legiuiască dacă sunt aşa;

Din curvii nemărturisite, făcute înainte sau după căsătorie. Astfel au intrat într-o casă nouă, cu o pecete drăcească pe trupul şi pe sufletul lor şi pentru că nu şi-au mărturisit acel păcat, are să le spargă casa, tocmai pentru că n-au omorât pe diavolul, care este cel care făcea acest lucru;

Lăcomia de avere a unui părinte când şi-a măritat sau şi-a căsătorit feciorul. O asemenea căsătorie nu ţine, pentru că s-a făcut cu o lucrare a diavolului. De vei mărita fata ta numai pentru avere, căsătoria lor va sfârşi cu vrajbă sau cu spargerea casei aceleia. Prin urmare, cuminţiţi-vă, părinţilor, cu sfaturile, când vă măritaţi fetele sau vă însuraţi feciorii!

Nepotrivirea de vârstă. Sunt părinţi care-şi mărită fetele la 14-16 ani, iar la 18, 19 ani fata lor este văduvă şi încă cu copil. Aceasta din cauza nepotrivirii de vârstă, căci ce poate face o fată aşa tânără în faţa unui vlăjgan, om în toată firea? Această diferenţă mare de vârstă este un păcat înaintea lui Dumnezeu. Şi din cauza aceasta, casa aceea nu ţine, ci se sparge şi în aceste cazuri părinţii trebuie să recunoască că au dat un sfat prost.

Din negrija de suflet a celor din casă, din negrija de Spovedanie, de Sfânta Împărtăşanie şi de rânduielile Bisericii, care sunt poruncile lui Dumnezeu, care dacă nu se păzesc, păzesc pe ale diavolului şi nu pot să aibă linişte;

Din petrecere fără post. Cei ce se umplu de mânie sunt cei plini de fiere, care se înmulţeşte în corpul omului atunci când mănâncă carne multă şi nu posteşte. Plin de fiere fiind, te umpli de mânie şi astfel îşi sar în cap unii la alţii. Aşa, pentru o vorbă cât de neînsemnată, pentru o bucată de lemn ce nu e la locul ei, îi sare în cap celuilalt;

Şi o ultimă pricină este desfrânarea soţilor. Dar soţii cum desfrânează, când sunt legiuiţi? Aşa bine, căci nu mai ţin seamă de miercuri, de vineri, de zilele postului şi de sărbători. Nu mai ţin nici o rânduială. Şi bate Dumnezeu nerânduiala ca să se facă rânduială.

Părintele Arsenie Boca

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate

5 legi nescrise ale unei căsnicii fericite

Orice persoană căsătorită știe că trebuie să fie fidelă, de încredere și să-i stea alături partenerului la bine și la rău. Până la urmă asta înseamnă căsnicie. Însaă cuplurile fericite știu că respectarea legilor nescrise ale căsniciei sunt vitale pentru ca relația să se sudeze și să se dezvolte astfel încât să se depășească cu succes toate provocările cu care se întâlnesc. Iata 5 legi nescrise pentru ca o relație să devină din ce în ce mai puternică:

1. Nu-i critica părinții

Știi cum este – familia ta te poate scoate din minți însă nimeni altcineva nu are voie să zică nimic rău despre ea. Tocmai de aceea ar trebuie să gestionezi cu grijă relatia cu rudele parteneruluii sau cu cei mai buni prieteni. Chiar și atunci când el se plânge de ei, tu n-ar trebui să pui paie pe foc pentru că o sa-l faci să intre în defensivă.

2. Spune-i partenerului de orice întâlnire cu fostul

Indiferent că este vorba despre o cerere de prietenie pe facebook sau ca v-ați întâlnit absolut întâmplător la un meci de fotbal al copiilor, nu încerca să ascunzi asta. Dacă nu este nimic de ascuns de ce să nu-i spui?

3. Nu da sfaturi dacă nu ți s-a cerut asta

Ofera suport, ascultă, însă evită să vorbești pe tonul „Știu eu ce este mai bine”. Este adevărat că de multe ori sfaturile sunt date având cele mai bune intenții, însă dacă oferi prea multe sfaturi pot fi privite drept critici. Iar asta este valabil de la sfaturi despre modul în care se îmbracă partenerul până la sfaturi despre modul în care rezolva problemele de la job. Lasa-l pe el să ia decizii și să învețe prin încercare-eroare, încercare-succes și să capete încredere în forțele proprii. Până la urmă, o căsnicie fericita nu este formata din doi oameni care fac lucrurile corect, ci din doi oameni care pun fericirea celuilalt pe primul loc.

4. Nu lua mereu conducerea

Indiferent că este vorba despre modul în care celalalt spală vasele până la cum se ocupă de finanțele familiei simți nevoia să preiei conducerea crezând că tu te descurci mai bine. Oprește-te! Obișnuiește-te să ceri părerea și jumătății tale.

5. Nu aduce în discuție certuri vechi

Sau măcar încearcă să nu faci asta prea des. În general oameni aduc în discuție dispute mai vechi pentru că nu au rezolvat încă problemele care le-au generat. Însă, dacă le discutați la nesfârșit s-ar putea să ajungeți să vă despărțiți. Este important să vă ocupați de o problemă imediat ce aceasta și-a făcut apariția și să vă străduiți să găsiți o soluție comună. Sau învățați să respectați opinia celuilalt chiar acestea nu coincid.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate