“Când iubim, întotdeauna ne străduim să devenim mai buni. Când ne străduim să devenim mai buni decât suntem, totul în jurul nostru devine mai bun.” – Paulo Coelho
Nici o relatie nu se poate dezvolta cu adevarat daca o tii continuu pe loc. Daca te tot aperi si te tot pazesti, numai masca ta intretine relatia, nu tu, centrul tau ramane singur. Cand se intampla acest lucru, in relatia respectiva exista patru persoane, nu doua. Doua persoane false continua sa se intalneasca, iar cele doua persoane reale raman lumi separate.
Exista un risc – daca esti autentic, nimeni nu stie daca aceasta relatie va fi capabila sa inteleaga adevarul, autenticitatea, daca aceasta relatie va fi destul de puternica pentru a rezista la furtuna. Exista un risc, si de aceea oamenii raman foarte precauti. Spun lucrurile care trebuie spuse, fac lucrurile care trebuie facute; iubirea ajunge sa semene mai mult sau mai putin cu o datorie.
Dar atunci realitatea ramane flamanda, esenta nu e hranita. Asa ca esenta devine din ce in ce mai trista. Minciunile personalitatii apasa ca o povara foarte grea esenta, sufletul. Riscul este real, si nu exista nicio garantie in privinta asta, insa eu iti spun ca merita sa-ti asumi riscul.
Cel mult, relatia se poate rupe – cel mult. Dar e mai bine sa fiti despartiti si adevarati, decat impreuna si falsi, pentru ca atunci relatia nu o sa fie niciodata satisfacatoare. Din ea nu va rezulta nicicand beatitudine. O sa ramaneti flamanzi si insetati, si va veti tari relatia mai departe, asteptand sa se intample o minune.
Pentru ca minunea sa se intample trebuie sa faci ceva, si asta e sa incepi sa fii autentic, cu riscul ca s-ar putea ca relatia sa nu fie destul de puternica pentru a suporta adevarul – dar in acest caz nici nu merita sa intretii aceasta relatie. Pentru ca relatia sa merite, trebuie sa treaca acest test cu bine.
Risca totul pentru adevar, altfel vei ramane nemultumit. Vei face multe lucruri, dar nimic nu ti se va intampla cu adevarat. Vei umbla mult, dar nu vei ajunge nicaieri. Tot efortul va fi aproape absurd. Este ca si cum ti-ar fi foame si ai avea fantezii culinare – frumoase, delicioase. Dar fanteziile sunt fantezii, nu sunt reale. Nu poti sa te saturi cu mancare ireala. Poti sa te amagesti cateva clipe, poti sa traiesti intr-o lume de vis, dar visul nu o sa-ti dea nimic. Iti va lua multe lucruri, si nu iti va da nimic in schimb.
Timpul pe care il petreci folosind o personalitate falsa este pur si simplu irosit; nu se va intoarce niciodata la tine. Aceleasi momente ar fi putut sa fie reale, autentice. Chiar si un singur moment de autenticitate e mai bun decat o intreaga viata de trai neautentic.
“Într-o relație adevărată, ambii parteneri încearcă să ofere tot ce au ei mai de preț și chiar ajung să dea mai mult decât au. Nu este vorba despre merite și, cu atât mai puțin, despre obligație. Ceea ce contează este să încerci să îți faci partenerul cât mai fericit pentru că fericirea lui se adaugă la fericirea ta. Totul stă în mâinile tale, tot ce ai de dat, tot ce ai de primit.” Amy Bloom
