Cum să scapi de anxietate și să găsești liniștea sufletească atunci când viața este plină de stres? Există două căi: calea credinței sau calea formării convingerilor.
Credința este dificilă, dar reprezintă fundamentul existenței. Credința ne învață să avem încredere, dar credința implică efort. Pentru a crede, trebuie să depui efort.
Când un copil merge la școală, el ascultă ceea ce spune învățătorul. El nu se îndoiește de informațiile pe care acesta i le oferă. El pur și simplu ascultă, crede și învață. Astfel, treptat, încrederea în cuvintele învățătorului crește.
De ce copiii au mai puțină anxietate? Pentru că au puțină experiență de viață și nu știu încă ce necazuri pot apărea în viitor. Copiii au frică, dar nu și anxietate.
Credința este calea de a scăpa de anxietate.
Știința, psihologia și filosofia, de altfel, ne indică o altă cale. Prin conștientizare.
Pentru a scăpa de anxietate, trebuie să înțelegem propriile noastre temeri. Cele de bază sunt:
- frica de moarte,
- frica de incertitudine,
- frica de izolare.
Toate temerile și anxietățile sunt legate de viitor. Oamenii gândesc astfel: ,,putem avea libertate de alegere, dar aceasta implică incertitudine și, implicit, crește riscul de moarte și izolare. Moartea în sine aduce eliberare și izolare.” Oamenii sunt obișnuiți să se scalde în temerile lor, care provoacă anxietate cronică.
,,Există trei capcane care fură bucuria și pacea: regretele despre trecut, îngrijorarea pentru viitor și lipsa de recunoștință pentru prezent.” – Osho
Regretul față de trecut apare deoarece am fi vrut să facem lucrurile altfel. Dar trecutul a fost deja trăit și nu mai putem schimba nimic acum. Unele aspecte ale trecutului ne pot măcina în prezent, dar trebuie să învățăm să trecem peste și să uităm de el, dacă vrem să avem o viață liniștită.
Mintea noastră sare de la trecut la viitor într-o secundă, fără să mai conștientizeze bucuriile prezentului. Îngrijorările constante pentru viitor și scenariile negative ne produc foarte multă anxietate. Cel mai bine este să avem o atitudine pozitivă în viață, astfel o să avem parte de mai multă pace.
De ce oamenii iubesc să privească stelele noaptea, preferabil în natură? Pentru că stelele ne oferă senzația de a fi una cu lumea în acel moment, iar acolo apare bucuria și liniștea.
Iată 4 zicale foarte celebre de la Osho:
1. Prima dată trebuie să vă bucurați de voi înșivă. Înainte de toate, trebuie să fiți atât de fericiți cu persoana voastră, încât să nu conteze dacă cineva vine în viața voastră sau nu; voi o să fiți la fel de împliniți. Dacă nimeni nu vă bate la ușă, este în regulă – nu aveți nimic de pierdut. Nu așteptați ca cineva să vină și să bată la ușa voastră ca să fiți fericiți.
Sunteți acasă. Dacă cineva vine la voi – e bine, minunat. Dacă nimeni nu vine – la fel de bine și minunat. Atunci puteți aborda altfel relațiile cu ceilalți. Acum puteți face asta ca un stăpân, nu ca un rob.
2. Dacă ești bogat, nu te gândi la asta; dacă ești sărac, nu lua sărăcia ta în serios. Dacă poți trăi în lume, ținând cont că lumea este doar un spectacol, vei fi liber, suferința nu te va atinge. Suferința este rezultatul unei atitudini serioase față de viață; fericirea este rezultatul jocului. Privește viața ca pe un joc, bucură-te de ea și joacă în beneficiul tău.
3. Curajul este pasul către necunoscut, indiferent temeri. Curajul nu înseamnă lipsa fricii. Lipsa fricii apare atunci când devii din ce în ce mai curajos. Aceasta este cea mai înaltă experiență a curajului – lipsa fricii. Atunci curajul devine absolut.
La început, diferența dintre un curajos și un laș nu este atât de mare, dacă amândoi fac primul pas către necunoscut. Singura diferență este că lașul își ascultă temerile și le urmează, în timp ce curajosul le lasă deoparte și merge mai departe. Curajosul se îndreaptă spre necunoscut în ciuda tuturor temerilor.
4. Te schimbi în fiecare clipă. Tu ești un râu. Astăzi curgi într-o direcție, mâine în alta. Nu o să fii niciodată aceeași persoană care ai fost ieri. Te schimbi. Viața, persoanele, circumstanțele, situațiile te schimbă în mod constant. Dar trebuie să ai ochi perspicace pentru a vedea asta. Altfel, praful se așterne și totul devine vechi; pare că totul trece în trecut.
