“Viețile omenești sunt flăcări ce se desfășoară fiecare-n felul ei și cele mai multe se sting fără ca să rămână vreo urmă după ele.” – Ioan Slavici
„Cand te opui unui „rau”, raul ti se opune la randul sau. Cand te opui unui efect, efectul ti se opune. Sau, cum zice proverbul, „de ce ti-e frica, nu scapi”. A fi perseverent si a invata ca viata este un fel de a o lua mereu de la capat este unul dintre marile secrete ale succesului.
Sa nu te apleci in fata nici unui esec si sa nu-i dai bice de aur depresiei, sa nu asculti la urechea cea surda a disperarii si sa stii mereu ca orice schimbare a vietii incepe cu un sfarsit. Pentru schimbare este nevoie ca ceva sa se sfarseasca, ceva sa devina altceva. N-ai reusit azi? Persevereaza cu inima si cu mintea ta pentru a reusi maine. Iesi din sistemele de referinta ale trecutului, iesi cu mintea, cu inima, cu trupul, cu toate emotiile tale din sistemele vechi de referinta si pliaza-te, respira, invata sa te unduiesti in ritmul noilor intamplari.
Fixatia este aceea care-ti pune piedici de fier la picioare. Din pricina fixatiei, din cauza obsesiei incepi sa te infricosezi, sa clachezi, sa inghiti noxele emotionale, care te infricoseaza si te duc catre perpetuarea esecului. Orice s-ar intampla, sa nu disperi. Caci in dramele, tragediile, nebuniile, spaimele existentei exista un mare vindecator. Il vom putea cunoaste, lasandu-i libertatea de a taia in carne vie si-l putem descoperi, suportand durerile pe care el ni le aduce.
Fixatia omeneasca primordiala este cautarea fericirii si evitarea durerii. Cum ele exista una prin alta, una dupa alta, una langa alta, n-avem decat sa stim ca durerea se incheie intr-o zi. Si, pentru ca toate trec, avem motive serioase sa gasim in noi puterea de a o lua mereu si mereu de la capat”.
de Maria Timuc
