Orice schimbare in viata vine dupa un sfarsit. Nu incerca sa schimbi ceva, invata lectia si mergi mai departe!

Postare dedicată celor care se împotrivesc încercărilor vieţii. Nimic nu este fără rost. Nu deznădăjduiţi! Aș fi vrut să văd în ochii tăi senini, mulțumirea pe care ar fi trebuit să o ai pentru toate lucrurile care sunt, pe care Dumnezeu ți le-a dat cu atâta dragoste și bunătate. Din păcate, nu am văzut-o sclipind și nici sufletu-ți dorind să o aibă. E dureros pentru amândoi,. Pentru mine că te văd astfel și pentru tine că nu încerci să faci nimic pentru a ieși din situația aceasta. Nu e bine și totuși tu amâni să iei o hotărâre. Îmi spui, argumentând cu multă patimă, despre suferința ta pe nedrept îndurată. Și nu numai că îmi spui, dar simt în privirea ta cum fierbe sângele în tine de răzvrătire și cum încet încet, începi să uiți cine ești, de ce ai ajuns astfel și ce bucurii ți-a dăruit și ție viața. Tac. Nu am nimic să îți spun. Prefer să te las în dreptatea ta, decât să te supăr. Dar eu știu una și bună; cu Dumnezeu nu te pui și nici nu ai absolut nici un drept să îi ceri, tocmai tu, socoteală. Pe un rob nu îl va interesa niciodată de ce stăpânul său i-a spus să facă acel sau alt lucru. Îi este frică să nu îl supere. Pe o slugă, la fel: nu o va interesa prea mult de ce lucrurile sunt așa și așa și nu altfel. Atâta timp cât știe că stăpânul lui este bun, nu se întreabă, nu își bate capul cu așa ceva. Are încredere în discernământul stăpânului său și mai ales, se smerește față de voința puternică a acestuia. Ca să îi fie bine. Iar un fiu, starea cea mai înaltă sufletească pe care o poți avea față de Doamne Doamne, iar un fiu față de tatăl său, are atata iubire încât el caută să îi împlinească voia cu orice preț. Din iubire. Nu îl interesează ce va fi, nu scormoneste în trecut să vadă de ce Tatăl său a făcut așa și așa. Își dorește doar să îl vadă fericit. Tu în care situație ești? Îmi vei reproșa probabil că eu nu știu prin ce treci și că îți vorbesc din cărți, că sunt absurd. Dar a-ți dori binele nu e o absurditate. E o necesitate. Tu crezi că necazurile vieții pe mine m-au ocolit? Cum crezi că ajungi să te cunoști? Când vrei fericire cu dinadinsul și nu îți convine nimic din ce ai? Cum crezi că ajungi să iubești atunci când oamenii te sapă în fel și chip? Când cauți să te justifici și să fii tu mereu pe primul loc? Când nu lași nimic de la tine? Eu nu cred. Dincolo de morală, de bun simț, de dreptate, este credința.   Aceasta o dobândești când jocurile vieții te pun față în față cu Dumnezeu, pentru că oamenii sunt neputincioși. Nu fac minuni. Cu aceeași ușurință pe care o au când îți vorbesc de Dumnezeu, cu aceeași ușurință dau și din umeri în fața ta când se simt neputincioși. Dumnezeu nu face aceasta. Tu îl alungi, El stă pe loc. Tu îl spurci, El te binecuvântează. Tu îl enervezi, El caută să te mângâie și te înțelege. Îți înțelege mânia nejustificată. Tu, mânia Sa dreaptă o socotești răzbunare. Iar El așteaptă ca să te întorci. Știe foarte bine cine ești și ce poți. Știe că poți iubi mai mult decât poți urî. Sfinții însă, fac minuni. Dacă îi rogi. Dacă ai încredere în ei, dar mai ales dacă îi iubești. Așa că mai bine roagă-te, smerește-te și mergi înainte. Ce ai de pierdut? Sufletul? În niciun caz. Sursa: ochiicapruiblog.wordpress.com Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Viețile omenești sunt flăcări ce se desfășoară fiecare-n felul ei și cele mai multe se sting fără ca să rămână vreo urmă după ele.” – Ioan Slavici

„Cand te opui unui „rau”, raul ti se opune la randul sau. Cand te opui unui efect, efectul ti se opune. Sau, cum zice proverbul, „de ce ti-e frica, nu scapi”. A fi perseverent si a invata ca viata este un fel de a o lua mereu de la capat este unul dintre marile secrete ale succesului.

Sa nu te apleci in fata nici unui esec si sa nu-i dai bice de aur depresiei, sa nu asculti la urechea cea surda a disperarii si sa stii mereu ca orice schimbare a vietii incepe cu un sfarsit. Pentru schimbare este nevoie ca ceva sa se sfarseasca, ceva sa devina altceva. N-ai reusit azi? Persevereaza cu inima si cu mintea ta pentru a reusi maine. Iesi din sistemele de referinta ale trecutului, iesi cu mintea, cu inima, cu trupul, cu toate emotiile tale din sistemele vechi de referinta si pliaza-te, respira, invata sa te unduiesti in ritmul noilor intamplari.

Publicitate

Fixatia este aceea care-ti pune piedici de fier la picioare. Din pricina fixatiei, din cauza obsesiei incepi sa te infricosezi, sa clachezi, sa inghiti noxele emotionale, care te infricoseaza si te duc catre perpetuarea esecului. Orice s-ar intampla, sa nu disperi. Caci in dramele, tragediile, nebuniile, spaimele existentei exista un mare vindecator. Il vom putea cunoaste, lasandu-i libertatea de a taia in carne vie si-l putem descoperi, suportand durerile pe care el ni le aduce.

Fixatia omeneasca primordiala este cautarea fericirii si evitarea durerii. Cum ele exista una prin alta, una dupa alta, una langa alta, n-avem decat sa stim ca durerea se incheie intr-o zi. Si, pentru ca toate trec, avem motive serioase sa gasim in noi puterea de a o lua mereu si mereu de la capat”.

de Maria Timuc


Publicitate


Alte Articole