Image

Omul trebuie sa invete sa se descurce singur! Pentru ca singur trebuie sa isi traga necazurile, singur trebuie sa isi invete lectiile vietii, singur trebuie sa isi gaseasca rostul in viata.

“De îndată ce ți-ai înlocuit gândurile negative cu unele pozitive, vei începe să obții rezultate pozitive.” Willie Nelson

Cineva in trecut imi tot repeta ca omul de fapt si de drept e singur. Nu are pe nimeni, oricat de tare s-ar lipi de sufletele celor care il inconjoara. Pentru ca singur trebuie sa isi traga necazurile, singur trebuie sa isi invete lectiile vietii, singur trebuie sa isi gaseasca rostul in viata.

Fiecare om are calea lui. Numai ca in calea lui sigur va intalni alti oameni ca si el;in cautarea sensului de a fi. Isi va invata lectiile alaturi de oameni. Isi va trage ponoasele tot alaturi de oameni. Oamenii din viata noastra sunt un element care ne motiveaza existenta, dar nu in unanimitate. Nu intregesc aceasta motivare in totalitate. Nu o definesc in absolut.

In absolut o defineste dorul de Dumnezeu si relatia ta cu El. Relatie care te va indemna vrand nevrand, sa recurgi la oamenii de langa tine. Sa ii ajuti si sa te ajuti pe tine cu fiecare mana de ajutor pe care o dai celui de langa tine.

Insa, in clipele taciturne, pline de misterul vietii, de mireasma inconfundabila a viitorului, sufletul cugeta singur la defectele, bucuriile, necazurile, evenimentele care i-au marcat intr-un mod mai mult sau mai putin important existenta.

Omul de langa tine, de care nu tii seama, sau caruia uneori ii slujesti prea mult (si aceasta o faci doar din lipsa de concentrare a atentiei asupra sufletului tau) este o cheie importanta care poate descuia cele mai importante usi; cele catre Doamne Doamne si cele catre tine. Suntem singuri doar cand nu mai vrem sa existam. Cand vrem sa existam si suntem motivati sa facem acest lucru, cel de langa noi, poate fi in cel mai rau caz, un om care vrea sa isi duca singur poverile, adica unul care nu vrea ajutor,dar care sigur are nevoie.

Daca nu el, atunci noi avem cu siguranta. Dar singuri,singuri, fara ganduri, fara sentimente, fara Dumnezeu, fara oameni, fara natura, fara motivatia de a iubi si dorinta de a fi iubiti, nu vom fi niciodata. Sufletul nu a fost creat sa fie singur. Ci in slujba altor suflete. O inlantuire a rostului.

In fiecare minut de furie ajungi sa pierzi 60 de secunde de fericire. Viata este limitata.

La un seminar participau 500 de oameni. Dintr-o data, difuzorul s-a oprit… iar profesorul s-a gandit sa faca o activitate de grup. El a inceput sa ofere fiecarei persoane cate un balon.

Toti oamenii au fost rugati sa isi scrie numele lor pe balon cu un marker, apoi toate baloanele au fost stranse de cineva si puse intr-o alta camera. Cei prezenti la curs au fost dusi in camera respectiva, unde profesorul le-a cerut sa caute balonul cu numele lor. Timp la dispozitie: doar cinci minute.

Toata lumea a inceput sa caute disperata… se ciocneau unii cu altii, se impingeau si chiar ajunsesera sa se jigneasca.

Timpul a trecut si nimeni nu a fost in stare sa isi gaseasca propriul balon. Apoi profesorul a cerut fiecarei persoane sa ia aleatoriu cate un balon si sa il ofere persoanei al carei nume era scris pe balon. In doar cateva minute toata lumea avea propriul balon.

Morala: Aceste lucruri se intampla si in viata noastra. Toata lumea este disperata sa caute fericirea peste tot, nestiind unde se afla. Fericirea noastra depinde de fericirea altor oameni. Ofera-le fericire celor din jurul tau… asa vei primi si tu fericire. Si da, acesta este scopul vietii… cautarea fericirii.

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon