Omul bun se cunoaste dupa faptele pe care le face! Cum zice o vorba veche – “Dupa roade cunosti pomul, ca si dupa fapte omul…”

"Fericirea este un lucru minunat: cu cât o dai mai mult, cu atât mai mult îți rămâne." OM-ul din tine, este la fel ca OM-ul din mine. Are nevoie de iubire, de pace, de bucurie, de acceptare si de apreciere. Omul se hraneste cu energie frumoasa, atunci cand isi simte seamanul cu inima deschisa, cand primeste acele sentimente care-l fac sa se simta OM. Este o nevoie, este ceva ce ne da valoare. Sigur ca valoarea ne este data de cat de VEDEM NOI pe noi, dar confirmarea celor din jur este de multe ori foarte importanta. Asta pentru ca suntem oameni si de nenumarate ori ne indoim. Indoiala face parte din evolutie. Cred ca aprecierea inglobeaza in ea iubirea, bucuria, acceptarea si pacea. Aprecierea reuseste sa dea aripi atat de mari, incat cu o singura vorba buna, omului i se poate sterge toata suferinta, toata amaraciunea si toata apasarea. Cand omul se simte apreciat, este brusc mai deschis, mai cu zambetul pe buze, mai increzator si mai conectat la inima lui. Este greu sa spui cuiva o vorba buna? Este greu sa oferi o mangaiere unui suflet necajit? Nu, nu este dificil sa facem asta, este practic manifestarea divinului din noi. Maestrii Spirituali ne-a indrumat sa ne iubim aproapele, iar asta cred ca este cea mai frumoasa invatatura pe care ne-au lasat-o. Iubindu-ne aproapele nu facem decat ca in final, sa ne iubim si sa ne apreciem pe noi. Dar sa ne lasam putin pe noi la o parte si sa ne gandim la cel ce ne este seaman, sa ne punem in locul lui si sa ne intrebam ce ne-am dori. Sa ne intrebam ce ne-ar face bine atunci cand suntem intr-un moment de deznadejde. Ce am avea nevoie? Am avea nevoie de cineva care sa vina cu inima deschisa si sa ne mai stearga din lacrimi, sa ne mai aline putin sufletul. Nu suntem facuti sa traim singuri, si cum Dumnezeu se manifesta prin oameni, am avea nevoie de un prieten care sa ne intinda o mana si sa ne faca sa vedem partea buna a lucrurilor. Si asta pentru ca, in orice “rau” exista si o parte buna. Altfel, Universul nu ne-ar fi trimis acel “rau”. Dar pana sa ne dam seama de partea buna, in cazul in care putem vedea asta singuri, sufletul ne este insetat de o atingere calda. Iar asta poate fi primita de la un om care ne vede scanteia divina si evident o apreciaza. Am vrea sa fim singuri in momentele apasatoare? Nu, sigur ca nu; ne dorim constient, sau inconstient, pe cineva care sa ne incurajeze! Cred ca daca ne-am sustine unii pe altii, si ne-am arata apreciere, lumea ar fi mai putin bolnava. Majoritatea bolilor apar de la dezechilibre, iar dezechilibrele apar de la suparari, de la neacceptari, de la neiertari. Daca fiecare dintre noi ar simti mai multa apreciere din partea seamanului sau, ar avea mai multa putere sa ierte, sa-si accepte viata si sa mearga inainte. Ar avea o stare de spirit mai buna, si evident ar fi sanatos din toate punctele de vedere! Suntem conectati unii cu altii, si stiind asta, suntem raspunzatori pentru tot ceea ce facem. Daca eu iti ofer tie apreciere, tu, la randul tau, vei da asta mai departe, si asa se poate forma un lant in care sa predomine Iubirea. Aprecierea, la urma urmei, este si ceva firesc. Suntem cu totii facuti dupa chipul si asemanarea Creatorului, iar eu cred ca El nu face discriminari. Ne apreciaza si ne iubeste pe toti la fel, neconditionat. Nu cred ca Dumnezeu face diferenta intre rugaciunea unui puscarias si cea a unui calugar. Fiecare este pe Pamant cu lectiile lui si cu misiunea lui. Un calugar te poate invata puterea credintei, iar un puscarias te poate invata ce sa nu faci in viata. Ambele lectii sunt folositoare, la fel de folositoare! O vorba buna, spusa din suflet, si la momentul potrivit, poate schimba radical in bine destinul unui om, la fel cum tacerea si indiferenta pot crea un infern in suflet. A nu pune umarul la starea de spirit a unui om, poate duce la situatii uluitor de grave. Si asta pentru ca traumele sufletesti sunt cele mai ingrozitoare. Se stie foarte bine ca omul poate chiar sa se stinga din viata, daca traieste o tristete adanca. De ce sa nu-i alini suferinta? De ce sa nu-l faci sa vada si partea buna? De ce uneori gasim scuze si amanam sa fim alaturi? Uneori este comoditate, alteori ne gandim doar la noi si atunci…. Nu trebuie sa fii terapeut ca sa-ti arati aprecierea si sustinerea fata de un suflet. Un singur zambet poate face miracole, poate deschide cerurile si inima in cateva clipe. Si putem face asta atat de usor, atat de Usor! Am trait cu totii situatii dificile in viata, si stim cat de important este sa ne deschida cineva inima, si sa ne arate ca de fapt suntem frumosi in interior. Este greu doar sa aratam si in exterior asta; nu este greu, chiar nu este greu. Avem nevoie sa ne aminteasca cineva ca suntem apreciati; mai uitam din cand in cand, asa suntem noi oamenii. Asa ca OM-ule arata cat de mult iubesti! Arata ca-i pretuiesti pe cei din jur! Arata Dumnezeul din tine seamanului ce nu mai vede Dumnezeul din el!
Publicitate

“Vor exista mereu oameni care te vor răni, așa că trebuie să-ți păstrezi încrederea și doar să ai mai multă grijă în cine ai încredere și a doua oară.” – Gabriel Garcia Marquez

Ura si invidia sunt considerate pacate primordiale in crestinism, budism si in alte credinte. Cel ce uraste, cel ce invidiaza pe semenul sau se trasforma in calaul propriei sale vieti si a vietilor celor din jur.

Creierul sau devine calibrat sa emane energii negative care pun amprenta asupra sa, a familiei sale si asupra colectivitatii umane in care traieste. Desi multi stim asta la nivel teoretic, trebuie sa invatam sa gandim pozitiv si sa avem o atitudine buna si prietenoasa fata de cei din jurul nostru.

Trebuie sa fim impacati cu noi si cu toate fiintele cu care impartim acest pamant. Din timpuri stravechi, filosofii, oamenii de stiinta si liderii religiosi au ajuns la conluzia ca numai faptele bune pot da valoarea omului.

Reverberatiile acestor cugetari simple se gasesc in credintele tuturor popoarelor, de pe toate continentele planetei noastre.

In crestinism se spune ca „ceea ce vrei sa faca oamenii pentru tine, sa faci tu intai pentru ei.”

In mozaism: „Ceea ce nu vrei sa-ti pricinuiasca atii, nu le face nici tu lor.”

In islamism: „Nu este bun credincios cel ce nu gandeste si nu face pentru fratele sau, ceea ce ar face lui insusi.”

In budism: „Arata-le celoralti aceasi iubire, aceleasi bucurii si aceeasi mila pe care tu doresti sa-ti arate ei.”

In hinduism: „Nu pricinui vecinului tau, ceea ce nu vrei sa induri din partea lui.”

In confucianism: „Porta-te fata de ceilalti, asa cum ai vrea sa poarte ei fata de tine.”

In jainism: „La bucurie si fericire, ca si la suferinta si nevoie, trebuie sa tratam pe ceilalti ca pe noi insine.”

Publicitate

In parsism: „Lumina si generozitate este cel care nu pricinuieste celorlalti, ceea ce nu face bine pentru el insusi.”

In taoism: „Considera fericirea si suferita semenului tau, ca propria ta fericire si suferinta si da-ti silinta sa sporesti binele ca si cum ar fi al tau.”

Merita sa cugetam la felul in care gandim si actionam fata de cei din jur. Din pacate, vremurile in care traim parca nu ne lasa timp sa meditam, sa ne intelegem mai bine.

„Fii atent la gandurile tale, pentru ca ele vor fi cuvinte. Fii atent la cuvintele tale, pentru ca ele vor fi fapte. Fii atent la faptele tale, pentru ca ele vor deveni obiceiuri. Fii atent la obiceiurile tale, pentru ca ele vor deveni caracterul tau. Fii atent la caracterul tau, pentru ca el va fi destinul tau.” (Talmud)

Viata inseamna salturi in haul durerii si zboruri pe culmile fericirii, pierderi si regasiri, cuvinte si necuvinte, zambete de bucurie si lacrimi de tristete, armonie si dezordine, galagie si tacere, implinire si dezamgire, apropiere si departare, dulce si amar, soare si furtuna, putere si slabiciune, incredere si tradare, bunatate si rautate, curaj si lasitate, iubire, iertare, imbratisari, saruturi, prietenie, aventura, tandrete, credinta, suflet, Dumnezeu, timp, copilarie, naivitate, oameni.

Viata nu se rezuma doar la a fi fericit sau nefericit. Ea inseamna mai mult de atat. Fiecare noua zi este o noua pagina alba din cartea pe care am primit-o cu totii candva. Pagina de azi o putem pata cu lacrimile amare ale propriei dureri, iar pe cea de maine ne putem desena zambetul. Si nu putem fi decat recunoscatori pentru tot ce ni se intampla. In lacrimi sau zambind am mai scris un nou capitol. Am trait!

Iar fericirea… fericirea e doar un semn de carte pe care il ascundem din cand in cand printre paginile vietii noastre.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet