Oare ce putem pune pe rana atunci cand sufletul ne este ranit…

"Ridurile ar trebui să arate doar locurile unde au fost zâmbete." — Mark Twain „Au fost, s-au dus si au revenit vremurile grele, fiule” – a spus batranul. „ Inca de cand ma stiu, am dus o viata grea...dar parca acum e mult mai greu decat a fost. Viata obisnuia sa fie mai usoara inainte. Oamenii nu aveau mult, dar inima lor era impacata cu ceea ce aveau. Inima lor era plina cu altceva, era plina cu dragoste si respect pentru cei dragi. Tata era tata, mama era mama si copilul...era doar un copil nevinovat. Astazi, din ce in ce mai multi oameni in intreaga lume se spala cu propriile lacrimi caci fericirea, pentru multi dintre ei, nu este decat un cuvant desprins dintr-un basm. Daca ma intrebi pe mine, fiule, nu am mai simtit nici macar o frantura de bucurie si pace de foarte, foarte mult timp. Nici macar nu imi mai amintesc, fiule, cand am ras ultima oara cu adevarat, cu inima, cand am ras ultima oara din tot sufletul. I-am spus in mai multe feluri...mi-a parut rau sa admit ca intr-un final sa-i spun vietii doar...”o viata”, ca oricare alta. Nu-mi traiesc viata intr-un fel anume. Daca ma intrebi de copiii mei, ei sunt buni cu mine. Tot ce imi doresc eu este ca  lor sa le fie bine. Si ei, la randul lor, au viata lor, familie, copii. Vin si ei si ma viziteaza cand pot, cum pot, imi aduc ce pot. Eu ii astept uitandu-ma pierdut pe geam. Nu stiu unde ma uit,ma uit departe, cat mai departe...Insa atunci cand copiii mei vin la mine, este ca si cum soarele imi zambeste. Si mie soarele imi zambeste foarte rar. Imi spun ca au foarte multe treburi, obligatii si ca le este greu sa vina sa ma viziteze mai des. Cand vin sa ma vada, sunt pe fuga, grabiti sa plece. Dar eu ii inteleg si tot ma bucur sa ii vad. Stii la ce ma gandesc fiule? Ca totul se intoarce. Tot ceea ce ne da Dumnezeu noua, oamenilor, se intoarce. Am fost si eu asa cum sunt copiii mei. Am fost si eu asa cu parintii mei. Astazi suntem tineri, suntem copii, maine suntem parinti si batrani. Azi suntem puternici, maine suntem slabi. Cine stie ce se va mai intampla? Acum....sunt asa cum sunt. Obisnuiam sa fiu vesel, entuziast, voios. S-au dus acele vremuri. Acum stau si privesc pe geam. Si astept. Asa cum si parintii mei ma asteptau pe mine. Tine minte fiule...totul ni se intoarce! Totul ni se intoarce.... Sursa: andreilaslau .ro “Rasul e ca stergatorul de parbriz; nu opreste ploaia , dar iti permite sa iti vezi de drum”. (Jeane Wasbro) “Curiozitatea ii impinge pe unii sa descopere America si pe altii sa asculte la usa”. (Jose Maria Eca de Quinteros) “ Moartea nu vine odata cu varsta, ci odata cu uitarea”. (Gabriel Garcia Marques) “Cand vezi ca ai aceeasi parere cu majoritatea e bine sa mai reflectezi odata”. (Mark Twain) “Daca ai impresia ca educatia e scumpa, atunci incearca sa vezi cum e ignoranta”. (Andy McIntyre) “Lenesul are intotdeauna chef sa faca ceva, dar incepand de maine”. (Vauver Gnades) “Gluma e o trasura buna pentru adevar”. (Francis Bacon) “Nimeni nu e de neinlocuit dar, uneori, este nevoie de mai multe personae pentru a inlocui una singura”. (Claire Martin) “Violenta este ultimul refuz al incompetentei”. (Isaac Asimov) “Memoria schimba culoarea amintirilor”. (Jacques Bainville) “Dorinta nemasurata de putere i-a facut si pe ingeri sa se prabuseasca. Oamenii nu au cum sa scape”. (Francis Bacon) “Cel mai greu lucru de pastrat este echilibru”. (Jean Grenier) “Critica este un lucru pe care poti sa-l eviti nespunand nimic, nefacand nimic, si nefiind nimic”. (anonim) “Cine vrea sa spuna ceva interesant, trebuie sa minta putin”. (Antoine de Saint Exupery) Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Cand te tai la deget cu cutitul stii ce sa faci – putin spirt, un leucoplast si gata. Dar ce iti pui pe rana atunci cand ceva din sufletul tau se rupe? Ce leucoplast folosesti ca sa iti peticesti inima la loc?

Chiar daca nu exista un leac universal pentru aceste situatii, sunt mai multe optiuni pe care le poti folosi pe post de „first aid kit” atunci cand treci prin momente mai dificile. Haide sa analizam unele dintre ele:

1) Uitarea

Primul reflex in cazul in care ne-am despartit de cineva drag sau a decesului cuiva apropiat este uitarea. Nu este neaparat cea mai buna solutie, insa este una dintre cele mai la indemana. Intr-un fel ne-am format toata viata un reflex din a uita lucrurile pe care nu dorim sa le tinem minte. Chiar daca in prima faza uitarea este grea, omenirea a inventat diverse lucruri care ajuta la asta – alcoolul, distractiile, abandonarea locurilor care ne produc amintiri, etc.

Problema cu uitarea este ca, oricare ar fi metoda prin care ne propunem sa uitam pe cineva, nu este decat o uitare temporara. Nu poti sa stergi pe cineva din memorie asa cum stergi un cuvant gresit cu pasta corectoare sau un fisier din calculator. Creierul nostru are un „recycle bin” care nu poate fi golit cu un click. De aceea, de cele mai multe ori, uitarea nu da roade. Mai exista si cazuri in care agraveaza problemele (cum ar fi in cazul consumului excesiv de alcool). Asa ca nu este tocmai ce i-ai recomanda unui prieten sa-si puna pe rana.

2) Transformarea tristetii in energie creatoare

Un mod mai bun de a repara ranile sufletului este folosirea sentimentelor pentru a ne motiva din punct de vedere creator. Tristetea poate fi transformata in poezie, durerea poate fi transformata in opera de arta. Un astfel de mod de a ne vindeca sufletul este mai bun pentru ca ne ajuta sa trecem peste problemele noastre dezvoltandu-ne.

Intr-un fel, negativitatea din viata noastra este transformata in ceva util, atat pentru noi, cat si pentru altii. Astfel, putem sa facem lumea mai buna, facandu-ne pe noi mai buni. Multe ONG-uri si campanii umanitare au pornit dintr-o astfel de incercare de vindecare a sufletului ranit.

Cu toate acestea, o astfel de abordare se bazeaza pe ocolirea problemei in sine. Transformandu-ne tristetea in energie pozitiva nu ne confruntam cu problemele noastre, ci doar le ocolim. De aceea, multi care apeleaza la aceasta metoda nu ajung sa se analizeze si inteleaga pe ei insisi, ci mai degraba fug de propria persoana. In aceste cazuri, nu exista posibilitatea de a prevedea si evita problemele viitoare.

3) Introspectia

Publicitate

Pentru cei mai puternici sufleteste, introspectia este un mod foarte util de a trece peste lucrurile care ne tulbura. Intr-o astfel de activitate, incercam sa ne intelegem mai bine situatia si sa intelegem mai bine modul in care o putem depasi.

Privind in adancul sufletului nostru stim ca trebuie sa trecem peste problemele de moment si sa privim cu incredere catre viitor. Recapituland momentele mai putin faste din viata noastra, ajungem sa ne dam seama ca dincolo de orice neplacere se afla mult mai multe momente frumoase si ca nu poti reduce intreaga existenta la niste clipe intunecate.

Dar, problema cu aceasta metoda este ca nu da roade in cazul tuturor. Din contra, daca sunteti inclinati spre depresie si spre negativitate, este posibil ca introspectia sa va raneasca mai rau. Nu intotdeauna gasirea cauzei unei boli duce si la vindecare. Pentru a ne vindeca sufletul este nevoie de multa vointa si de o atitudine pe cat se poate de pozitiva. Nu insa exagerat pozitiva pentru ca o astfel de exagerare nu poate duce decat la ignorarea problemelor reale cu care ne confruntam.

4) Pregatirea si preventia

Ca si in cazul bolilor fizice, si leziunile sufletului sunt cel mai usor vindecate daca avem grija sa nu apara niciodata. In general, o astfel de pregatire a sufletului pentru a face fata durerii si suferintei a fost inca din antichitate domeniul predilect al filosofiei.

Un prim mod in care putem face acest lucru este prin analizarea obiceiurilor si eliminarea din timp a acelor obiceiuri care ne fac vulnerabili la „loviturile sortii”. Astfel, asa cum un zidar construieste ziduri de aparare caramida cu caramida, si noi ne putem construi o „fortareata interioara” (expresia este de la Marcus Aurelius) care sa ne apere de neprevazutul vietii.

O alta metoda de inspiratie stoica este trairea in prezent. Atunci cand nu mai avem in minte trecutul si nici nu ne uitam plini de speranta in viitor, sansele de a fi „raniti” de evenimentele din viata noastra personala sunt mai mici. Astfel, ne putem bucura de lucrurile pe care le avem si putem fi mai multumiti cu existenta noastra decat daca ne-am raporta in continuu la altii, la trecut sau la viitor.

Lista acestor moduri de preventie este deschisa. De fapt, ea este nelimitata si tine doar de creativitatea noastra sa gasim metode optime care ni se potrivesc si sa combinam intelepciunea cartilor cu experienta noastra de viata pentru a gasi „potiunea magica” ( si diferita pentru fiecare) de pus pe ranile sufletesti.

As fi curios… Voi ce puneti de obicei pe rana cand aveti sufletul ranit?

laboratoruldeganduri.ro


Publicitate


Alte Articole