O viaţă a unui om este doar o verigă a unui lanţ… Legea echilibrului

”Bunul simt a devenit o virtute neobisnuita.” (Amit Abraham) "Nişte tipi de clasa a XII-a au scăpat o cutie goală de Coca-Cola sub bănci. Evident că nimeni nu s-a aplecat s-o ridice. M-am aplecat, ei au zâmbit, şi înainte de-a o arunca la coş i-am provocat la un studiu biblic. Pe pielea lor. “Avem două cutii de Coca-Cola. Una e plină şi alta e goală. Dacă bat cu degetul în ele care sună mai tare?". "Cea goală", au răspuns corect elevii după ce au auzit zgomotul ciudat al acesteia. "Dacă le dau câte un bobârnac uşor, dacă suflu cât pot înspre ele, care cutie pică?". "Tot cea goală”, spun ei în timp ce văd experimentul. Apoi am luat cutia goală în mână şi am strâns-o. "Care se turteşte?". "Cutia goală", au răspuns la unison. Le-am spus de ce majoritatea tinerilor României sunt gălăgioşi. De ce ţipă în tramvaie, în autobuze, în parcuri şi pe holurile şcolii. De ce ţipă la profesori, la părinţi sau pe… facebook. Le-am spus şi de ce unii adulţi urlă la neveste deşi sunt la un pas de ele, se răţoiesc la bătrâna ce intră-n faţă la rând la pâine, ameninţă şoferiţa ce-a intrat aiurea-n intersecţie, blesteamă copiii… Pentru că sunt goi! Butoaiele goale fac mare gălăgie. Zornăie. Hodorogesc. Imediat cum le atingi se duc de colo-colo. Pierd echilibrul. Se clatină ca Hopa-Mitică. Şi când cad, se fac zob. Cele pline nu se clintesc din loc. Şi rămân mute, chiar dacă le loveşti. În viaţa de "butoi gol" orice vântuleţ ne dărâmă. Cum vine puţin încercarea ajungem jos. Tăvăliţi. Stresaţi. Bulversaţi. Făcuţi grămadă. Iar dacă cumva ne strânge menghina vieţii ne mototolim. Ne turtim. Dacă suntem plini însă, rămânem în picioare."
"Educaţia unui popor se judecă după ţinuta de pe stradă. Văzând grosolănia pe stradă eşti sigur că o vei găsi şi în casă" – Edmondo De Amicis
Am adunat cateva dintre cele mai frumoase citate despre oameni care sper sa va placa si voua. Acestea va vor ajuta sa priviti lumea cu alti ochi si sa va schimbati modul in care va purtati cu oamenii: 1. Exista o poveste in spatele fiecarei persoane. Exista un motiv pentru care este asa cum este. Gandeste-te la asta si invata sa o respecti pentru cine este, nu pentru cine iti doresti tu sa fie. 2. Nu judec oamenii dupa greselile lor, ci dupa dorinta lor de a se corecta. 3. E un lucru atat de obisnuit pentru un om sa nu fie fericit si atat de important faptul ca tot ce e un bine e cumparat cu mii de necazuri, incat o treaba care se face usor devine suspecta. 4. Modul in care ne purtam cu oamenii cu care nu suntem de acord este o carte de vizita a lucrurilor pe care le-am invatat despre dragoste, compasiune si bunatate. 5. Oamenii trebuie cunoscuti pentru a fi iubiti. Dumnezeu trebuie iubit pentru a fi cunoscut. 6. Nu fi lenes si nu judeca alti oameni prea repede. Fii o persoana cu suflet bun. Intreaba-i despre povestile lor. Asculta. Fii umil. Fii deschis. Invata. 7. Oamenii se definesc dupa modul in care pierd. 8. Indiferent de ce se intampla in viata, fii bun cu oamenii. Acesta este cel mai frumos si linistit mod de a iti trai viata. 9. Oamenii adevarati pot suferi orice pierderi si sa isi mentina totusi capacitatea de a iubi si de a rade. 10. Oamenii sunt pasari cu aripile crescute pe dinauntru. 11. Daca ai puterea sa faci un om fericit astazi, fa-o! Lumea are nevoie de asa ceva. 12. Ce frumosi sunt oamenii pe care nu ii cunoastem... 13. Cei mai buni oameni din viata ta sunt cei care te vor iubi in momentele in care nu poti fi iubit. Aminteste-ti asta si returneaza-le favoarea. 14. Intr-o relatie, lucrurile marunte sunt cele conteaza cel mai mult. Astazi incearca sa fii 100% prezent in viata oamenilor pe care ii iubesti. 15. Nu-l poti invata nimic pe omul matur, insa il poti ajuta sa gaseasca raspunsul in el insusi.
”Am ajuns la un punct in timp in care utilizarea bunului simt, vorbitul despre adevaruri reale si adresarea unor intrebari sincere sunt considerate comportamente radicale. In timp ce, manipularea, nechibzuinta si necinstea sunt adesea recompensate si guverneaza ziua.” (Gary Hopkins)
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Totul se mişcă, chiar şi materia aşa-zis neînsufleţită. Cum aşa? Această piatră este însufleţită? Da, ea pare „stabilă” – doar pare a fi aşa, pur şi simplu pentru că particulele care o compun „se rotesc” cu o viteză atât de mare încât dau naştere coeziunii. Şi Pământul pare a fi nemişcat, şi cu toate acestea, el este animat de o viteză remarcabilă…

Totuşi, mişcarea, aşa cum este ea, încetează la un moment dat. S-a închis oare ciclul? Nu, el continuă, dar sub o altă formă. O forţă este, în sine, o cauză generatoare de efecte. Acestea devin la rândul lor „cauze” şi produc alte efecte şi ciclul se perpetuează, în Timp şi Spaţiu.

Aşa stau lucrurile Dintotdeauna şi, în definitiv, aşa va fi Întotdeauna. Am atins aici o problemă vastă şi profundă, căci concepţiile noastre înguste, limitate, referitoare la Timp şi la Spaţiu nu sunt deloc conforme cu realitatea.

Tot ceea ce există este viu şi, de asemenea, este dătător de viaţă…

Şi toate acestea constituie acest ansamblu minunat: Natura.

Omul a reuşit, în diverse domenii, să explice anumite fenomene şi să deducă pe baza lor unele Legi secundare. Iată un fenomen foarte simplu, şi totuşi!… Turnaţi nişte apă într-un recipient, şi puneţi-l pe Foc. Mai întâi de toate, remarcaţi câteva aspecte: veţi avea de-a face cu elementele Foc, Apă, Pământ (recipientul) şi Aer. V-aţi gândit vreodată că elementele conlucrează la pregătirea unei ceşti de ceai?

Iată un lucru foarte inert, nu-i aşa? Apa din acest recipient… Vi se pare cumva că există vreo forţă implicată aici? Nu!

Daţi drumul la foc până când apa va fierbe. Printr-un proces misterios, apa îşi va modifica starea de agregare – ea va deveni altceva, şi acest ceva va purta în el forţă, energie. Vaporii se vor disipa, evident, dar dacă o veţi canaliza, această forţă va putea împinge un piston, producând astfel o mişcare.

Vaporii se vor degaja, se vor condensa, îşi vor modifica din nou starea de agregare şi vor redeveni acest altceva, apa, iar ea îşi va redobândi acel echilibru static de la început, purtându-şi în continuare în sine potenţialităţile.

Puteţi încadra acest exemplu în categoria aplicaţiilor binecunoscutei Legi a conservării energiei.

Iată un alt exemplu: soarele străluceşte în jurul dumneavoastră; spaţiul este mai luminat în anumite părţi decât în altele – pe care noi le numim: „umbră”.

Nimic deosebit în asta. Luaţi o oglindă, captaţi o rază de soare şi ţineţi oglinda înclinată cu un anumit unghi. Raza luminoasă va lumina partea întunecată. După ce îndepărtaţi oglinda, efectul încetează. Cunoaştem cu toţii Legea opticii: unghiul de incidenţă este egal cu unghiul de reflexie, ceea ce ne oferă o explicaţie parţială a acestui fenomen.

Lucrurile stau mereu aşa, pretutindeni, în toate domeniile: fizic, moral, psihic, căci Legea este doar Una.

Omul este un generator de forţe; el poate crea forţă fizică, brută, forţă emoţională, forţă intelectuală, putere spirituală. Dar el nu ştie încă să dirijeze ÎN MOD CONŞTIENT aceste forţe. De aceea, ele acţionează – după cum i se pare lui – aiurea, la întâmplare, ca să folosim acest termen atât de comod pentru a ascunde ignoranţa.

Şi totuşi, aceste forţe urmează strict directivele Legii Cauzalităţii sau Legii Echilibrului.

Poate vă gândiţi că aceste Legi nu au nimic de-a face cu Cultura psihică. Dimpotrivă, este necesar să înţelegem, iar pentru a înţelege, trebuie să ştim; iar Cunoaşterea se bazează pe aceste Legi eterne, necreate, infinite.

Câteva exemple vor ilustra legea echilibrului în aplicaţiile sale. Ştiţi ce este un dinam; îl puteţi considera drept o masă alcătuită în principal din cupru şi din fier. O parte a acestei mase se poate învârti, pe când cealaltă parte rămâne fixă. În starea de repaus, nu se petrece nimic.

Dacă faceţi să se învârtă partea mobilă, indusul , se va produce o forţă. De unde provine ea? Asta este o altă problemă. Dacă faceţi să înceteze mişcarea, nu se mai petrece nimic. A existat deci o cauză antecedentă, care a generat o forţă utilizabilă. Există aşadar o relaţie directă de tip cauză-efect. Iată un alt exemplu, luat pe un plan diferit.

O mamă îşi iubeşte foarte mult copilul, dar acesta moare. Mama suferă un şoc emoţional foarte violent, un „traumatism psihic” deosebit de puternic, care ne face să spunem că ea nu-şi poate depăşi durerea.

Şi aici există o relaţie directă de tip cauză-efect. Micuţa cauză – „deschiderea porţilor Morţii” – a declanşat în universul lăuntric al mamei această perturbaţie violentă în sfera emoţională, care este Durerea.

Publicitate

În această sferă emoţională, materia este mult mai puţin densă decât materia grosieră, fapt pentru care efectul durează mai mult şi se stinge mai greu; de aceea se spune că numai timpul potoleşte Durerea.

Aşa stau lucrurile în sfera gândirii; căci Viaţa este Una, pretutindeni, întotdeauna.

Să luăm de pildă un savant care studiază o problemă care-l preocupă foarte tare; el efectiv o trăieşte, o întoarce pe toate feţele noapte de noapte (căci conştiinţa lucrează şi noaptea), şi zi de zi. El generează astfel o forţă-gând considerabilă, şi apoi într-o bună zi, în el mijeşte o luminiţă; ea luminează problema şi savantul întrevede în sfârşit soluţia, cu alte cuvinte urmarea, efectul sau efectele. Astfel a reuşit savantul Kékulé să-şi dea seama ce este un atom, şi de asemenea Pasteur a reuşit să descopere, printre atâtea alte lucruri frumoase şi deosebite, vaccinul antirabic.

Iată deci două exemple care ilustrează Legea cauzalităţii sau Legea echilibrului. Legea atracţiei maselor, precum şi cea care guvernează reacţiile chimice, sunt derivaţii ale acestei Legi – veţi putea găsi şi singuri alte exemple în toate domeniile ştiinţei.

Atunci când veţi dobândi cunoaşterea perfectă a funcţionării acestei Legi, veţi simţi nu numai o mare satisfacţie, ci în plus ea vă va fi de ajutor în cazul în care vă confruntaţi cu stări de suferinţă. Astfel, dacă aveţi vreun necaz, nu vă veţi mai lăsa copleşit de o durere necontrolată, ci vă veţi spune, în forul dumneavoastră lăuntric: „Desigur, acest lucru este neplăcut, dar refuz să mă las abătut de această lovitură dură a sorţii.

Există cu siguranţă o cauză a acestui fapt, iar această cauză sunt chiar eu, şi nimeni altcineva – eu însumi am generat-o. O să treacă şi asta, fără să mă influenţeze şi fără să mă demoralizeze”.

Vă doriţi sănătate? Ei bine, sănătatea este o stare de armonie, o stare de echilibru şi nimic nu va fi mai simplu decât să o redobândiţi, atunci când veţi şti cum să folosiţi Legea cauzalităţii. Aşadar, iată de ce vă este necesar să înţelegeţi cât mai bine următorul aspect: Pământul care vă poartă este animat de multe mişcări diferite. Curba în formă de zigzag pe care o descriu polii săi pare ilogică, dar cu toate acestea este o curbă care implică o rectificare constantă; aceste mişcări nu sunt incoerente, fără legătură unele cu altele sau cu celelalte planete din alte sisteme planetare. Nu, Pământul nostru face parte dintr-un Tot armonios, şi el îşi joacă micul său rol, impulsionat –împreună cu întregul sistem planetar din care face parte – de către Legea evoluţiei.

Urmăriţi să înţelegeţi următorul aspect: şi dumneavoastră sunteţi exact în aceeaşi situaţie. Dumneavoastră credeţi că vă dirijaţi micuţa dumneavoastră viaţă, când de fapt sunteţi jucăria Forţelor subtile care ne guvernează. Vă lăsaţi doborât de o nimica toată, pentru că faceţi din ţânţar armăsar. Vă e teamă să nu vă pierdeţi situaţia materială sau socială, sau vă declaraţi învins de o mică durere. Credeţi că sunteţi liber, liber să mergeţi ici sau colo, când de fapt există anumite cauze pe care nu le cunoaşteţi care fac să fiţi obligat să mergeţi ici şi nu colo.

Această situaţie poate să înceteze, ea trebuie să înceteze. Trebuie să ştiţi, să ştiţi cum să folosiţi Forţele Cosmice şi cum să operaţi cu ele.

Aceasta şi numai aceasta este calea care vă va conferi fericirea. Acţionând în felul acesta, înotaţi în curentul care ne duce mai sus şi mai departe. Aşadar, nu mai gândiţi „eu sunt jucăria fatalităţii”; nu gândiţi că ceea ce trebuie să se petreacă îmbracă un caracter inevitabil, ineluctabil; nu vă mai gândiţi la „Fatum ”-ul latin, şi nici la „Mektoub ”-ul arabilor. Gândiţi-vă că dumneavoastră înşivă puteţi şi trebuie să generaţi conştient Forţe determinatoare sau rectificative. Acum că ştiţi câte ceva despre Legea echilibrului, „preluaţi controlul” asupra propriei fiinţe, pentru a deveni de acum înainte o fiinţă mai conştientă, mai puternică, mai de folos tuturor. Aduceţi-vă aminte, acum şi mereu, că:

Nimic, absolut nimic nu are o existenţă independentă.

Totul, absolut totul este condiţionat de către elemente exterioare şi interioare, dintotdeauna. O viaţă a unui om este doar o verigă a unui lanţ cu mult mai vast; această viaţă pe care o trăiţi este condiţionată de către faptele realizate anterior; şi, chiar în acest moment, dumneavoastră puteţi fi „creatorul” condiţiilor vieţilor viitoare…

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate