O scrisoare catre barbati, insa trebuie citita si de femei. Esti de acord?

Publicitate

O scrisoare adresată bărbaților, plină de inspirație și tandrețe, care merită citită de ambele sexe.

Sincer vorbind, am scris acest text nu azi seara și nici ieri dimineața. Îl aveam la mine de ceva timp, însă, în pofida acestui fapt, el nu își pierde din actualitate. Cu această dragoste și căldură din scrisoare vreau să mă împart astăzi. Acest text nu a fost făcut pentru o ocazie specială sau pentru cineva anume. E o încercare de a povesti tuturor despre toate și de a ajuta pe alții să se regăsească în această scriere.

Dragi bărbați – sunteți adorabili. Iar admirația mea crește cu fiecare faptă nobilă pe care o faceți.

Sunteți mai puternici!

Îmi este destul de dificil să deschid mereu ușile uriașe de la market,ca să nu mai vorbim de pungile pline și alte greutăți pe care trebuie să le car. Iar voi o faceți cu atîta ușurință încît pare că sacoșa are 2 kg, și nu toate cele 20. Poate că și vouă vă este greu, însă la sigur puteți ridica mai multe kg ca mine. Mă ridicați și pe mine dacă e nevoie. Îmi cad mîinele cînd trebuie să duc sticlele de cîte 9 litri de apă, pe cînd fratele meu le ridică pînă la etajul trei zîmbind, de parcă nu-ar fi nici un efort. Și sînt sigură că atunci cînd vă este greu, tăceți despre aceasta, ca să nu ne fie greu și nouă. Și atunci cînd ne cuprindeți la pieptul vostru cu toată afecțiunea voastră, tot mai puternici rămîneți. Fiindcă ne simțim mici în brațele voastre, fiindcă ne simțim protejate.

Fără pic de îndoială, cu siguranță sunteți mai puternici!

De mici copii știți că toți vor avea mari așteptări de la voi, că veți avea multe obligații. Iată de ce voi mereu vă dezvoltați abilitățile de lider pentru a nu-i dezamăgi pe cei dragi. Viața voastră e ca o luptă în care trebuie să vă realizați, să vă întrețineți familia și să vă asigurați viitorul. Pur și simplu nu puteți să vă permiteți să rămîneți în urmă și niciodată nu vă adaptați la situațiile ce nu corespund cerințelor voastre. Voi mereu mergeți spre succes și îl dobîndiți. Iar un bărbat de succes e sexy, credeți-mă. După el ești gata să mergi și la capătul pământului. Anume pe un astfel de bărbat vrei să-l susții în toate începuturile și ideile lui. Voi niciodată nu veți trăi pe spinarea cuiva. Voi singuri vă decideți viața.

Sunteți foarte îndrăzneți!

Poate că și pe voi vă trece frigul pe la spate cînd priviți un horror, însă nu arătați asta, ci din potrivă, rîdeți în hohote și reușiți și pe noi să ne consolați. Mai mult decît atît, sînt sigură că e greu să-ți depășești frica și să faci cunoștință cu o fată pe stradă, însă voi o faceți cu brio. Și credeți-mă că toate femeile apreciază acest gest, însă unele roșesc imediat și nu mai sînt în stare să scoată un cuvînt. Altele însă pot să vă trimită la dracu fără a ezita prea mult timp… La sigur că vor povesti și prietenelor despre cum un oarecare a încercat să o agațe, fiindcă s-a simțit apreciată într-un fel. Nu vă temeți să vă apropiați de noi. Nu mușcăm!

Uneori, noi singure ne dorim aceasta. Nu mă îndoiesc pentru nici o secundă că e colosal de greu să săruți primul o fată. Însă vă depășiți frica și o faceți! Ce fac dacă ceva nu merge cum trebuie? Și dacă nu îi va plăcea? E de neînchipuit cîte semne de întrebare aveți în cap în asemenea momente. Probabil iată de ce unii din voi se tem să se apropie prea tare, fiindcă aceasta impune o responsabilitate enormă și cît mai multă inițiativă.

Sunteți mai răbdători

Publicitate

Fiindcă sunteți rezistenți la toate nazurile noastre, excesele de isterie și la toate scandalurile. Și vă puteți păstra calmul în asemenea momente, chiar dacă fierbe totul în voi de mînie. Sîntem greu de înțeles, însă voi încercați din toate răsputerile. Ne place cînd ne vorbiți nouă despre noi. Fiindcă uneori nici noi nu ne mai înțelegem, iar voi ne ajutați să o facem.

Aveți puterea să tolerați mania noastră pentru toate jurnalele de modă, petru toate hainele și mărunțișurile fancy pe care le cumpărăm și de care nu avem nevoie și la sigur răsuflați greu cînd vedeți că o jumătate de baie e ocupată de tot soiul de borcănașe cu soluții speciale, de creme și geluri și etc. și nu ne reproșați nimic. Și anume prin aceste atitudini ne demonstrați puterea caracterului vostru, fiindcă nu vă speriați cînd ne vedeți cu o mască verde pe față sau cine știe.

Sunteți foarte deștepți

Vă descurcați în economie, fotbal, jurisprudență, mașini, chimie organică, aparate foto, puteți repara practic orice. Știți unde se află procesorul și încă o mulțime de lucruri importante. Voi rețineți în memorie numele fotbaliștilor echipei națioanale din Honduras,numele unor regizori britanici de care niciodată nu am auzit, genuri de diferită muzică, anul de ieșire a Mercedesului care a trecut în stradă pe lîngă voi și dacă depuneți un pic de efort puteți să vă amintiți și data nunții.

Iubim extrem de mult bărbații deștepți. Evident, nu ne este interesant chiar tot însă e de admirat faptul ca sunteți avizați în atâtea chestii complicate.

Sunteți foarte nobili și educați

Ne dați mîna atunci cînd ieșim din transportul public, ne deschideți ușa, ne ajutați să ne lăsăm haina. Aceaste gesturi sînt extrem de plăcute, chiar dacă peste un oarecare timp ne deprindem și nici nu le mai observăm. Știți la sigur că nu sunteți obligați să veniți la noi noaptea cu taxiul prin dubioase străzi, să vă scoateți sacoul ca să ne încălziți rămânând doar în cămașă, să ne petreceți până acasă, însă o faceți tot timpul și suntem recunoscătoare pentru aceasta.

Posedați puterea și o mânuiți perfect

Atunci când aveți bani (iar voi, nu știu de ce, mereu îi aveți) nu îi aruncați pe nimicuri, ci faceți economii și îi cheltuiți cu grijă. Puteți să ne protejați și să aveți grijă de noi. Voi mergeți cu noi la teatru, chiar dacă nu mereu doriți aceasta și depuneți tot efortul să nu adormiți acolo, iar înainte de o cină la restaurant chiar încercați să învățați la ce dracu servește acea misterioasă furculiță.

Gătiți gustos

Și noi gătim delicios, însă voi ne întreceți, din simplul motiv că gătiți anume voi.

Suntem diferite de voi

Suntem atât de diferiți încât ar părea că suntem de pe diferite planete.

Avem mâinile mai mici, naștem copii, gândim în alt mod, putem face scandaluri din nimic și să vă jucăm pe nervi. Nu prea ne descurcăm în situații dificile, multe nu le înțelegem, ne simțim neajutorate adesea și iată anume de ce ne bucurăm de ajutorul vostru.

Cu voi e mai ușor. Ne plac momentele când sunteți interesați de noi, când ne spuneți cuvinte dulci, când ne faceți cadouri mici și mari. Noi iubim florile, iubim să complicăm lucrurile, sîntem foarte sensibile și putem să începem să plângem în orice moment.

Poate că niciodată nu vă vom înțelege perfect, însă vă iubim extrem de mult, dragii noștri bărbați.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

Nu ierta daca stii ca nu poti uita! Altfel vei trai mereu cu amintirea dureroasa… o poveste adevarata din care avem toti de invatat

Publicitate

Probabil ca pentru a trece peste o tradare, oricat de mica ar fi aceasta, iti trebuie multa putere. Si eu pot spune ca am avut-o din plin. Nu o singura data mi-a fost tradata increderea si nu o singura data am iertat. Dar la ce folos ?

Atunci au inceput suspiciunile in legatura cu el, cu relatia pe care o aveam impreuna, cu oamenii din jur, cu parintii. Poate ca am renuntat la prea multe si poate ca am iubit mai mult decat ma asteptam. Poate ca am fost jignita si … bruscata de omul in care aveam cea mai mare incredere.

Nu sunt foarte matura, am doar 18 ani si termin liceul in acest an. Probabil ca asta m-a impiedicat sa nu-mi iau lumea-n cap pana acum. Si probabil frica de necunoscut. Relatia despre care va povestesc m-a schimbat enorm, m-a adus in “lumea buna” sa zicem, am alta gandire, am alt aspect, pot spune ca el m-a transformat exact in ce a stiut el mai bine.

O falsitate. Dar nu regret, pentru ca stiu ca l-am facut sa ma iubeasca, desi nu-mi poate fi fidel, si stiu ca intr-o isi va dori sa ma intorc la el, insa atunci va fi prea tarziu.

Pot spune ca totul a inceput acum 4 ani, in prima zi de scoala, cand totusi eram o copila, care … nu stia ce este iubirea, sentimentele si tot ce este legat de ele. L-am vazut, stiam ca nu am prea multe sperante, el ramanea doar colegul din fata mea. Si a trecut un an, in care nu ne-am cunoscut, desi eram in aceeasi clasa, el un smecheras, iar eu o fata cuminte, care avea ora de ajuns acasa, fixata de parinti, aveam alti prieteni, .. pe scurt, alta viata.

Si probabil daca nu erau glumele celorlalti nici acum nu eram impreuna. Tot ce se intampla in viata, se intampla cu un motiv… Poate ca motivul nostru a fost sa fim impreuna la urma urmei.

Au urmat cateva luni in care am devenit cei mai buni prieteni, luni in care stateam impreuna la scoala, ne cautam imediat cum ajungeam acasa, mesaje… cu sutele, si .. cativa pupici si priviri subtile.

Totul a disparut in 5 luni cand, poate din prea multa dragoste, eu am gresit, iar el… n-a iertat.

A trecut un an in care nu ne-am spus nimic… sau poate ca ne-am spus, dar nimic de bine. Erau certuri zilnice, ajunsesem sa-l urasc. Imi doream sa-l urasc. Si poate ca din dorinta de a-l face sa sufere, pentru ca-mi dadusem seama ca tine la mine, dar din cauza celorlalti nu ma vroia langa el… m-am daruit altuia. El, care trebuia sa fie primul, care trebuia sa ma iubeasca; el, pe care-l doream atat de mult, sa ma atinga, sa ma mangaie… din cauza orgoliului, si din cauza prietenilor, a pierdut toate astea.

Si ajunsesem sa cred ca l-am uitat, pur si simplu nu-mi mai pasa, nu vroiam sa mai arat ca replicile lui taietoare inca ma mai atingeau. Am incercat sa ma schimb, pentru mine. Sa cunosc oameni noi, sa-l uit. Vroiam si spuneam tuturor ca nu-l mai vreau, ca nu-l mai iubesc, ca il detest. Dar.. m-a cautat si m-a intrebat daca il mai iubesc, si… ne-am impacat, initial ca prieteni, apoi ca iubiti. Si-a fost bine la inceput, desi aveam vieti diferite si prieteni total diferiti.

Publicitate

Eram impreuna si altceva nu conta. Au fost certuri, am trecut peste… pana cand ne-am despartit. Si poate ca a fost mai bine la momentul respectiv, pentru ca asa ne-am dat seama daca ne dorim, daca ne iubim. Si stiu ca nu ma iubea. Doar ma vroia langa el, pentru ca eu eram fata aceea care mereu era acolo, care mereu il intelegea si-l accepta asa cum era el si nu masca pe care-o purtam toti in societate. Si probabil ca daca as lua-o de la inceput as face aceleasi lucruri, doar ca putin mai mult gandite.

Ne-am impacat dupa 3 luni si ne-am iubit… pana cand a fost atat de sincer cu mine incat mi s-a confesat. Ma inselase.

Am simtit cum ma sting incet, cum totul se naruie. In momentul ala simteam doar scarba, furie, ura, dorinta de razbunare. Am iertat, dar desi a trecut atata timp nu am reusit sa uit. Au inceput certurile. Eu cred ca o relatie o incep doi, doi o termina si doi sunt vinovati de incheierea ei. Nu unul singur.

Si m-am simtit vinovata, mi s-a spus ca m-am schimbat, ca eu sunt de vina pentru tot, mi s-a cerut o pauza, si apoi mi s-a cerut sa incheiem relatia. Nu am vrut sa accept. Ne-am mai dat o sansa, tinand cont ca sunt 8 luni in care… chiar daca s-a si gresit, a fost iubire si m-a facut fericita.

Ultima luna… nu ma asteptam sa fie un asa calvar. A aparut altcineva, cineva care putea sa comunice mai bine cu el, care il intelegea (si pe care la inceput nu o suporta dar pe care acum pot spune ca o adora). A schimbat totul la el. L-a indepartat foarte mult de mine. Ma doare pentru ca ea initial mi s-a dat orietena (si cum prietena iti fura barbatul…). Probabil ca am iertat iar, din dorinta de a nu fi singura, ca am destule probleme, el le stie si am nevoie de imbratisarile lui.

Poate ca si eu sunt de vina, pentru ca am iertat prea mult (cine cunoaste relatia de la inceput spune ca nici macar o nevasta nu putea ierta si nu putea sa treaca prin cate am trecut eu). Si-am iertat, dar nu am uitat.

Si indoielile ma omoara. Ma mai minte ? Mai avea o legatura cu ea ? Sincer, nu am raspuns la toate astea, il cunosc de 4 ani, practic avem o relatie de 3 ani, teoretic de 8 luni, dar simt ca nu-l mai cunosc. Simt ca este schimbat, simt ca mereu imi ascunde ceva. Si tot ce-mi doresc in momentul acesta, este sa plec, sa-mi vad de viata mea si sa uit.

Sa uit de reprosurile lui (ca nu a fost el primul), sa uit ca m-a inselat, ca-mi spune ca ma iubeste si mie si celeilalte in acelasi timp, sa uit ca l-am cunoscut, sa imi uit trecutul. Stiu ca nu o sa fie usor, dar asa cum a spus si el candva: “Nu a murit nimeni din dragoste, de ce am fi noi primii ?”.

Sursa: kudika.ro

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala