O poveste minunatat despre recunostinta

Iubirea ca si ura... La doi pasi una de cealalta. Agatate pe o creanga de vasc, la marginea unei lumi, pe fundul unei imensitati, in dreptul unei prapastii, intre astazi si ieri, posibil si maine, la capat de plaja pustie, intr-o casa cu geometrie si pereti, pe niste taste batatorite de 10 degete si un suflet, aproape de absurd, mana in mana cu aberatia. Undeva unde nu le mai cauti, undeva unde te gasesc fara sa le cauti, undeva unde nu mai speri, nu mai stii, nu mai crezi, nu se mai poate. Undeva unde vrei si ti se refuza, undeva unde implori si ti se neaga, undeva unde iti curg lacrimile si ti se raspunde din varf de zambet, undeva unde vezi multe, le crezi pe toate si ti se demonstreaza ca trebuia sa crezi in nimic. Nu e cale de intors din drum, loc de parcat langa o portita care sa-ti indice drumul spre un pamant neutru in care sa ti se sprijine picioarele. Nu e nimic romantic si nimic frumos in ura atunci cand vine din iubire, dar din ea se nasc clipe sublime, clipe de putere, momente de demnitate in care vezi ca stii sa te ridici, o lasare de pleoape in jos, o inchidere de pumni, un zgomot de palme. Crezi despre una ca nu are nimic de a face cu cealalta. Crezi despre cealalta ca nu are ce sa-ti mai spuna despre una. Poti sa juri ca nu sunt legate, cand le vezi imbarligate, calare una peste cealalta, luptandu-se cu toate panzele sus pentru suprematie si acaparare. Cand se termina urat, iubirea si ura se termina cam la fel. Opus. In plictiseala, dezgust, uitare, dezamagire, suferinta. Sau usurare, sau speranta sau loc de parcat alte inimi. Drumul lor este diferit, insa se intersecteaza in punctul in care iti dau puterea de a merge mai departe. Iubirea este vesnica ura de a fi singur. Ura este vesnica iubire de a nu ramane singur. Fa-ti timp pentru un Multumesc. Spus din inima. Caci nu iti poate lua mai mult de cateva secunde. Pentru unii, doar cateva momente sunt indeajuns sa fie praf de stele. Fa-ti timp pentru un zambet cald. Purtat pe buzele celor dragi. Fii tu motivul bucuriei lor. Un zambet la momentul potrivit, e o minune pentru cel lovit. Fa-ti timp pentru o tinere de mana. Fii tu un umar pe care celalalt isi poate sprijini trupul ranit. In ceasuri de nevoie si necaz. Multi dintre noi fug de inghit pamantul. Fii tu mai tare ca pamantul, azi. Fa-ti timp pentu o vizita la cei batrani. Caci pasii lor s-ar indrepta spre tine de varsta lor i-ar mai lasa s-alerge. S-ar bucura nespus de mult. Sa-ti vada chipul pe al lor pridvor. Sa gusti din ciorba lor gatita cu atata dragoste. Sa-i pupi pe frunte cand te desparti de ei, cu dor. Fa-ti timp pentru ai tai prieteni dragi. Imbratiseaza-i sincer si multumeste ca exista-n viata ta. Multi dintre ei s-ar arunca in foc ca sa-ti fereasca inima. Unii s-ar ineca in valurile tale numai pentru a-ti potoli marea sufletului. Prietenii adevarati se numara pe degete. Nu-i pierde printre ele si pe ei. Fa-ti timp si pentru tine. Pentru un film. Pentru o inghetata buna si un pahar de vin. Pentru o zi in care te poti imprieteni cu gandurile tale. Sa le mirosi printre petale. Precum o floare a fiintei pe care ai uitat sa o mai uzi. Fa-ti timp pentru iubire, prieten drag. Cand totul ti se pare-acum pierdut, gandeste-te la lupta inimii ca la un nou si pasnic inceput. Iubeste-te acum. Iubeste mult.
Publicitate

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 cents si-i era foame.

Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba.

In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa. Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.

El il bau incet si dupa aceea intreba:

– Cat va datorez?

– Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. Mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..

Si el raspunse:

– Va multumesc din suflet…!

Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in Dumnezeu si in oameni deveni mai puternica.

Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.

Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav. Medicii din satul ei erau ingrijorati.

Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie.

Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta. Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei.

Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada.

Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se intoarse in sala de vizita determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…

Dupa o lunga lupta, invinse boala…! Era in sfarsit sanatoasa..!

Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe.

O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei.

Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate…

In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte…

“Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte”

Publicitate

Povestea cizmarului sarac dar vesel – Povestire cu talc

A fost odata un cizmar sarac care era mereu vesel. Parea asa de fericit, incat de dimineata pana seara canta de bucurie. Mereu se adunau multi copii la fereastra casei sale si-l ascultau cu atentie. Uneori se adunau si pasarelele ca sa-l asculte.

Langa el locuia un bogat. Acesta nu dormea toata noaptea, caci mereu isi numara galbenii. Abia dimineata se ducea la culcare. Ziua insa nu putea sa doarma pentru ca-l auzea pe cizmar cantand si invidia il nimicea, deoarece nu-si putea inchipui cum un sarantoc poate fi vesel.
Intr-o zi ii veni o idee, un gand viclean ii sopti la ureche cum sa-l faca pe cizmar sa nu mai cante. Il invita la el si, spre marea sa surprindere, ii darui saracului o punga cu galbeni. Cand cizmarul ajunse acasa, deschise punga.

Niciodata nu vazuse atatia galbeni. Incepu sa-i numere cu grija, iar copiii priveau cu atentie la el. Erau asa de multi, incat cizmarului ii era frica acum sa-i nu-i fure cineva. De aceea, noaptea ii lua cu sine in pat. Dar si acolo se gandea la ei si nu putea sa adoarma. Atunci duse punga cu galbeni in pod, dar nu era sigur nici de acest loc. Dis-de-dimineata se scula si lua galbenii si-i duse in cotetul cu gaini.

Dar nici cu acest loc nu era prea multumit si, dupa un anumit timp, sapa o groapa si ingropa punga cu galbeni in pamant. Stiindu-se bogat, nu mai dormea, nu mai muncea si nici nu mai canta, ci era tot timpul cu gandul la comoara sa. Din aceasta cauza era nelinistit, palid si framantat de ganduri. Nici pasarelele si nici copiii nu mai veneau sa-l viziteze. Asadar, cizmarul ajunsese tare nefericit.

Ce sa faca?

Intr-una din zile, cizmarul lua punga cu galbeni si-i duse inapoi bogatului.

“Ia, te rog, galbenii inapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au imbolnavit si nici prietenii mei nu mai vor sa stie nimic despre mine. Vreau sa fiu din nou un cizmar sarac, cum am fost odinioara”. De atunci fericirea intra din nou in casa cizmarului.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole