O poveste minunata de dragoste…

“Sa ne ridicam si sa fim recunsocatori pentru ca, chiar daca nu am invatat multe astazi, am invata macar putin si daca nu am invatat putin cel putin nu suntem bolnavi, iar daca suntem bolnavi, cel putin nu am murit; asadar, sa fim recunoscatori.” – Buddha Iti amintesti acea perioada din copilarie/adolescenta in care credeai ca orice este posibil? Pe parcurs ce cresti si realitatea vietii se asterne, s-ar putea ca visele sa inceapa sa dispara. Insa exista anumite momente cheie in care focul si dorinta de a trai viata la care ai visat dintotdeauna, incep din nou sa apara. Cand iti trec astfel de idei prin minte, in mod natural vei incepe sa vorbesti despre asta cu persoanele din jurul tau. Din cate am observat, partea negativa in a face acest lucru este ca s-ar putea ca unele din persoanele cu care vorbesti sa inceapa sa-ti expuna cele 100 de motive pentru ca nu vei putea avea niciodata stilul de viata la care ai visat. Acesti “prieteni” ar putea merge de la vorbe descurajatoare la povesti zilnice in care sa-ti spuna de ce este atat de prostesc sa-ti doresti mai mult de la viata. Astfel exista riscul ca aceste remarci negative sa te opreasca din ceea ce vrei sa faci. S-ar putea sa fi trecut printr-o astfel de experienta in viata, cand simteai un entuziasm fantastic atunci cand vorbeai cu cineva care credeai ca te va sustine, si tot ce facea aceasta era sa stinga flacara din inima ta. O persoana negativista poate omora un vis si te poate trage inapoi de la viata pe care ti-o doresti. Uite 5 moduri prin care ar putea face acest lucru: Te determina sa te indoiesti - Fiecare dintre noi are momente in care se lupta cu acea voce interioara care ne spune ca visele noastre sunt imposibile. O persona care ne influenteaza negativ nu face nimic altceva decat sa amplifice acea voce, sa ne faca sa credem ca ceea ce spune este adevarat. Incearca sa transforme acea indoiala in realitate, sa o faca sa para logica. Validarea fricii - Ca in cazul indoielii, se mai da o posibila lupta si cu frica. De cele mai multe ori frica este motivul numarul 1 pentru care nu ne urmam visele. De asemenea, se intampla ca o persoana negativista sa se hraneasca cu frica noastra. Daca vrei sa-ti traiesti viata asa cum doresti, cucereste acea frica. Iti strica starea de concentrare - Daca stii exact ce-ti doresti, concepe un plan si fa in fiecare zi cate ceva, conform planului. Nu lasa influentele negative sa iti ocupe mintea cu frica si indoiala, sa iti afecteze concentrarea. Sursa de stres - Influentele negative pot fi o sursa de stres, si te pot aduce in punctul in care vrei sa renunti la visele tale. Cu cat te confrunti mai mult cu o astfel de stare, cu atat exista riscul abandonului. Egoism - Oamenii negativisti au de dat propriile lor lupte. Ei sunt speriati de visele lor, le este teama ca vor fi lasati in urma, iar atunci au tendinta de a te trage inapoi. Dar tu trebuie sa faci ce este corect pentru viata ta, nu pentru viata altcuiva. Autor: Vlad Negrila – NLP Trainer, NLP Master Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața. Se așează la masa din bucatarie și își aprinde o țigară. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește. E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Ii dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, deși nu are ureche muzicală.

Iși aruncă privirea pe masă și vede biletul. Ridică o sprânceană și deschide biletul împaturit în două, își pune ochelarii și începe să citească.

“Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult, știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap.

M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt că e sâmbătă, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te pup.”

Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de caise. Sub farfurie se află un alt bilet.

“Imi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să fumezi, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul. Pe asta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită.

Următorul bilet e în baie, sub tubul de pastă de dinți. Vorbim acolo.”

Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește.

“Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat că te urmarește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. Dupa vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place să dorm cu tine, e o adevarată aventură în fiecare seară.

Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.”

Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți.

Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește.

“Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.”

Publicitate

Ea zambește și deschide biletul.

“Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre fântână. Era așa liniște încât auzeam numai apa. Am stat și m-am gandit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Iți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi că stai pe cupon, e sub păturica de pe băncuță, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.”

Zambește timid și împachetează înapoi biletul. Se ridică și scoate de sub paturică un plic roz care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind.

Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată Panda.

“Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată Panda. Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut burtica am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc.

Azi împlinim un an de când suntem împreuna și voiam să îți spun la mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi? Du-te odată!”

Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu două zile înainte, în mall, dar nu i-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet.

“Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea. Să-i porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucătarie. Mă găsești în ibricul roșu.”

Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nu găsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide.

“De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat la mine. Stii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibric roșu.”

Azi am încercat să-ți arat că, deși m-am schimbat, nu am uitat de noi. Incă țin minte ce îți place, ce îți dorești și ce nu mai fac. Păcat că nu mi-a venit ideea asta acum un an, când ne-am despărțit.

Poate nu mai stăteam singur într-o bucătarie goală visând cu ochii deschiși că încă umbli prin casă..„

De Oana Torok

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole